Pentru Educaţie şi Cercetare sunt de menţionat câteva măsuri urgente prevăzute de Programul de Guvernare (PG)

1. Realizarea unei analize, împreună cu ministerele de resort, care să conducă la adaptarea legislaţiei specifice şi sprijinirea autorităţilor publice locale în vederea realizării condiţiilor pentru obţinerea cu celeritate a avizelor şi autorizaţiilor sanitare şi de securitate la incendiu pentru unităţile de învăţământ.

Măsură este menită să rezolve rapid situaţia şcolilor cu wc-ul în curte, să găsească soluţie la neputinţa autorităţilor locale de a asigura minimul de siguranţă şcolilor, pentru obţinerea tuturor avizelor necesare. Sunt posibile măsuri la nivel central, prin ministerul Dezvoltării, care să monitorizeze şi să asigure resursele umane şi materiale pentru rezolvarea problemei grave, numită generic „şcoli cu wc-uri în curtea şcolii”. Sub controlul prefecţilor, Inspectoratele Şcolare împreună cu conducerile de şcoli şi cu autorităţile locale sunt obligate să facă rapid o „fotografie” a situaţiei existente, urmând ca la nivelul guvernului să fie propuse şi să se adoptate măsurile necesare.

2. Refacerea capacităţii administrative a Ministerului Educaţiei prin evaluări ale personalului şi ocuparea prin concurs a funcţiilor. Organizarea concursului de directori pentru anul 2020 şi limitarea practicii de delegare în interesul învăţământului.

Măsura este legată de „deparazitarea” ministerului Educaţiei, instituţiilor subordonate ministerului Educaţiei, Inspectoratelor Şcolare, conducerilor de şcoli, de politrucii de partid, ajunşi în funcţii prin pile politice, şi care nu au competemtele necesare funcţiei pe care sunt puşi. Sunt rezultat al politicii PSD să ne punem „oamenii noştri” în funcţii de conducere. De asemeni, reducerea schemei de personal la toate structurile din educaţie, pentru a reduce drastic cheltuielile de funcţionare a statului. Măsura este urgentă şi se poate aplica cu  schimbarea prin HG a structurii şi funcţionării ministerului Educaţiei şi structurilor subordonate.

3. Adoptarea planului-cadru şi realizarea programelor pentru învăţământul liceal prin continuarea efortului de reformă curriculară;

Nu cred că măsura se referă doar la învăţământul liceal, având în vedere că trebuie corectate şi planurile cadru de la învăţământul gimnazial, care cuprind şi până la 36 de ore pe săptămână în unele situaţii. Arhitectura curriculară defectă este o problemă gravă a învăţământului românesc, este necesară constituirea unui   grup de lucru format şi din experţi independenţi, care să ofere în patru luni o soluţie viabilă pentru repararea defecţiunii grave existente în învăţământ acum, soluţie aplicabilă pentru anul şcolar viitor.

4. Realizarea de urgenţă a documentelor în vederea demarării licitaţiilor pentru manualele şcolare, pentru a nu repeta greşelile trecutului, iar generaţia de elevi care acum este în clasa a VII-a să nu mai fie una de sacrificiu;

Timpul este scurt, dar trebuie revăzută şi legislaţia care stă la baza realizării, licitării  şi procurării manualelor şcolare pentru toate clasele de liceu şi gimnaziu.

5. Revenirea la legislaţia de organizare a Evaluării Naţionale anterior măsurilor de direcţionare forţată în învăţământul profesional a elevilor care nu obţin media 5 în procesul de admitere în învăţământul liceal;

Problema aceasta este extrem de sensibilă pentru că avem circa un milion de elevi care în ultimii 10-15 ani au  făcut liceul degeaba. N-au luat examenul de Bacalaureat sau nici nu s-au prezentat la examen. Soluţia aplicabilă pe termen lung este începerea discuţiilor şi dezbaterilor referitoare la arhitectura instituţională a învăţământului românesc. Pe termen scurt, se poate promova o metodologie pentru orientarea şcolară şi profesională realizată de către specialişti, o mai strânsă colaborare cu părinţii, mărirea numărului de trasee educaţionale, pentru ca elevii să-şi găsească acel traseu care se potriveşte cel mai bine propriei personalităţi, propriilor aspiraţii, talente şi înclinaţii. Altfel, vom avea in continuare un număr imens de elevi care nu promovează examenele naţionale. Situaţia este la fel de gravă şi la gimnaziu.

6. Realizarea unui parteneriat real al ministerului cu toţi actorii educaţionali (elevi, părinţi, profesori, sindicate);

Această măsură a fost mereu prevăzută în Programe de Guvernare, niciodată dusă până la capăt. Este vorba şi de relaţia cu media, cu specialişti independenţi din alte sectoare de activitate, care îşi pot aduce contribuţia la optimizarea proceselor de învăţământ. Modificarea structurii de comunicare a ministerului, care să ţină în permanenţă legătură cu aceşti actori educaţionali dar şi cu experţi din alte domenii de activitate,  este esenţială.

7. Debirocratizarea activităţii cadrelor didactice prin reducerea numărului de ,,hârtii” şi promovarea calităţii în educaţie prin realizarea unui act educaţional bun şi centrat pe nevoile elevului;

Aici trebuie să discutăm de măsurarea calităţii în educaţie, prin măsurarea obiectivă a progresului şcolar al elevilor, prin compararea evaluării predictive cu evaluarea sumativă. De asemeni, importantă este acordarea  mai multor grade de libertate cadrelor didactice, pentru ca acestea să-şi adapteze demersul didactic la caracteristicele comunităţilor de elevi cu care lucrează.

8. Extinderea programelor de învăţământ profesional-dual prin adecvarea cadrului instituţional existent şi stimularea parteneriatului cu mediul privat, pentru nivelele de calificare 3, 4 şi 5;

Măsura se referă la creşterea atractivităţii şi eficienţei învăţământului profesional, prin implicarea mediului privat în activitatea de instruire  practică a elevilor. Elevii  cu inteligenţă dominant aplicativ-practică trebuie să-şi regăsească înclinaţiile naturale şi talentele în şcoli profesionale performante, care să le ofere acele competenţe cerute de piaţa muncii. Este de departe sarcina cea mai importantă a viitoarei guvernări, a cărei rezolvare ar putea ameliora criza în care se găseşte piaţa muncii din România, incapabilă să ofere specialiştii şi meseriaşii ceruţi de antreprenori.

Pentru pregătirea evoluţiei sistemului de învăţământ, reiau dintr-un articol anterior următoarea propunere:

Organizarea unor grupuri de lucru, formate şi  din specialişti independenţi, care să propună, în patru luni,  soluţii aplicabile din anul şcolar următor, referitoare la:

  • Reforma arhitecturii curriculare, inclusiv a planurilor de învăţământ.
     
  • Reforma arhitecturii instituţionale, inclusiv separarea filierei teoretice de aceea profesională începând cu clasa a V-a. Introducerea traseului „liceu profesional”, fără diplomă de bacalaureat, cu acces la postliceale, cu curricula teoretică generală redusă,  cu instruire practică 60-70%,  şi curricula teoretică tehnică. Nu se mai acordă plan de şcolarizare pentru clasa a IX-a, la liceele tehnice cu sub 20% promovare la Bacalaureat. Se acordă doar clase de profesională şi liceu profesional.
     
  • Măsuri pentru relansarea învăţământului profesional.  Iniţierea unor măsuri financiar-fiscale care să facă atractivă intrarea agenţilor economici în susţinerea  învăţământului profesional dual.
  • Construcţia unui sistem de evaluare sumativă, standardizat, uniform la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, pentru măsurarea progresului şcolar al elevilor. Salarizarea şi acordarea de fonduri bugetare să ţină cont şi de acest indicator, alături de indicatori proveniţi din situaţia specifică a comunităţilor şcolare.
     
  • Digitalizarea administraţie centrale şi locale din educaţie.
     
  • Mai multe grade de libertate acordate profesorilor şi învăţătorilor, astfel încât aceştia să decidă ce pot face şi ce nu pot face la clasele unde predau. Se acceptă trei variante de curricula: minimă, medie şi de aprofundare. Profesorii decid pe care o utilizează, funcţie de comunităţile de elevi cu care lucrează.

Este foarte important şi util ca ministerul Educaţiei să monitorizeze propunerile care vin din partea actorilor şi a specialiştilor din domeniul educaţiei, pentru a prelua ideile corecte, aplicabile în viitorul an de guvernare, dar şi pregătirii unei evoluţii pe termen lung a sistemelor din educaţie şi formare profesională. Nu regăsesc în PG o masură in vederea creşterii siguranţei elevilor si profesorilor, diminuării violenţei în şcoli. Despre aceasta măsură şi altele necesare, in viitoare articole. Trebuie revazuta legislaţia in vigoare, pentru eliminarea acelor adăugiri la Legea Educaţiei Naţionale nr 1 din 2011, care au alterat esenţa şi filosofia educaţiei croită prin acea lege.