Şi OUG 76/2017, de transformare a Editurii Didactice şi Pedagogice în unica editură de stat pentru realizarea de manuale şcolare, a fost declarată neconstituţională de către CCR. Astfel încât, toţi paşii făcuţi până în prezent pentru producerea de manuale şcolare nu au suport juridic,  trebuie luat totul de la capăt, după lămurirea cadrului juridic. Şi mai sunt doar trei luni şi jumătate până la începerea anului şcolar. Cum şi Legea manualului şcolar ar putea fi atacată la CCR pe motive de neconstituţionalitate, situaţie în care s-ar prelungi şi mai mult perioada până la promulgare, singura soluţie raţională este reluarea procesului de producere a manualelor pe baza legislaţiei din  anii trecuţi. Adică trecerea imediată la organizarea de licitaţii pe SEAP pentru a obţine, în timp util, manualele şcolare pentru clasele a V-VI, cel puţin. Orice altă variantă va conduce la situaţia în care ministerul Educaţiei se va face încă o dată de râs, pentru incapacitatea de realizare a  manualelor şcolare.

Legea manualului şcolar are probleme de neconstituţionalitate

Legea limitează aprobarea manualelor şcolare la trei variante pentru fiecare disciplină. Numai că, în felul acesta,  nu se  garantează  principiul competiţiei şi liberului acces la resurse educaţionale. Acest principiu este garantat în Constituţie  inclusiv  prin art. 148, Integrarea în Uniunea Europeană. Cine spune că trei variante acoperă toată plaja de cerinţe educaţionale din şcolile noastre?

În plus, dacă se revine la OUG 76/2017, declarată deja neconstituţională pe motive mai degrabă de proceduri, atunci se acordă monopol statului în editarea şi tipărirea de manuale şcolare, fapt contrar Constituţiei. Când nu-i cap la nivel înalt, se întâmplă „minuni” de acest fel.

(ARTICOLUL 45 Constituţie: Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.)

Forma finală a Legii manualului elimină din forma iniţială, pe bună dreptate, formula „Ministerul Educaţiei Naţionale achiziţionează conceptul, conţinutul manualului şcolar de baza de la autori/coautori”, în totală contradicţie cu Constituţia şi Legea drepturilor de autor. Una este „achiziţia” şi alta cesionarea, care are cu totul alte caracteristici. Doar în capul ministrului Liviu Pop era posibilă „achiziţia” unui produs rezultat al creativităţii intelectuale.

În aceste condiţii, selecţia de manuscrise, evaluarea celor câştigătoare şi realizarea lor doar la Editura Didactică şi Pedagogică pot fi doar consecinţa unui contract de cesionare cu autorul/coautorii de proiecte de manuale. Lucru care nu s-a întâmplat  şi care  schimbă total paradigma producerii de manuale şcolare.

Concluzii

În momentul de faţă nu există suport juridic pentru producţia de manuale şcolare pentru toamna acestui an. Pentru a nu lăsa elevii fără manuale, exact ca în toamna trecută, singura soluţie este revenirea la legislaţia anterioară, şi licitarea producerii de manuale pe SEAP. Posibil ca nici în acest fel să nu mai existe timpul necesar pentru apariţia manualelor pe băncile elevilor, la începutul viitorului an şcolar.