Mii de copii din toată ţara se vor întoarce curând la şcoli cu toalete în curte. Mizerie, mirosuri grele, lipsă de intimitate şi igienă. Când se întorc în clase, sunt puşi în faţa teoriei despre spălatul pe mâini. Dar în şcoala noastră, teoria e una, practica e alta şi, în esenţă, şcoala nici nu îşi propune să formeze abilităţi de viaţă, practice. Copilul învaţă că şcoala e despre vorbe goale, dar frumoase pe care să le reciţi ca un copil cuminte. Unde să se spele copiii, dacă nu au chiuvetă şi săpun? Aceasta este una dintre cele mai grave rupturi între ceea ce predică şcoala şi ce învaţă de fapt. 

România reală arată aşa: unii copii din oraşe au sală de sport cu piscină, în timp ce alţii nu au nici unde să se spele pe mâini şi riscă mereu să se îmbolnăvească. Ţări la care ne uităm cu invidie pentru rezultatele în educaţie - Finlanda, Estonia - au investit enorm pentru condiţii egale de învăţare pentru toţi copiii, indiferent unde locuiesc. Şcoala din cel mai îndepărtat cătun este asemenea şcolilor din oraş. Vrem să copiem politici publice şi să obţinem rezultate rapide, dar nu vedem esenţa problemei: investiţii inegale în infrastructură şi resurse umane. 

Şcolile aparţin comunităţilor locale, nu Ministerului Educaţiei. Iar fiecare localitate are un primar care se pregăteşte de campania electorală în câteva luni. Dacă timp de patru ani de zile, nu ai putut să rezolvi nici măcar toaleta şcolii, ce pretenţie să ai să fii din nou ales? Comunităţile locale sărace nu pot cere primarului investiţii în educaţie, când oamenii trăiesc în condiţii precare.

Faptul că primarii nu sunt interesaţi şi comunităţile sunt sărace, nu înseamnă că acei copii sunt condamnaţi să moară în toalete şi să le cadă tavanele în cap. Noi, ca societate, avem o datorie inclusiv faţă de acei copii. Aş vrea să văd un raport realizat de Guvern care să arate situaţia reală a tuturor şcolilor. Să vedem, cine sunt primarii care în patru ani de mandat nu au fost în stare sa facă nici măcar o toaletă. Ce partide îi susţin să fie realeşi în 2020? 

Domnilor Ciolacu, Orban, Cioloş, Tăriceanu, Tomac, care e modelul de dezvoltare pe care partidele dumneavoastră îl propun României: mici baroni locali care pot să taie şi să spânzure în comună dacă astfel aduc voturi pentru partid? Vă delimitaţi de toţi primarii dvs. care nu rezolvă până în iunie problema minimală a igienei din şcoli? 

Dacă vrem o schimbare în educaţie, hai să facem şcoala o temă electorală de campanie, dar nu cu promisiuni, ci cu realizări concrete.

Avem o responsabilitate morală să îi protejăm pe aceşti copii de pericolul la care sunt expuşi zilnic în şcoli. Ei merg la şcoală sub ameninţarea bolii şi a accidentelor teribile. O ţară nu are nimic mai valoros decât copiii ei şi trebuie să depună toată energia pentru a-i proteja şi pentru a-i pregăti pentru viaţă. De aceea, cred că este datoria noastră să punem presiune pe administraţiile locale pentru a-şi îndeplini datoria pe care o au în educaţie.