„Şcoala motivantă” – principala condiţie pentru reducerea abandonului şcolar

„Şcoala motivantă” – principala condiţie pentru reducerea
abandonului şcolar

Imagine

Sute de mii de tinerii care au abandonat şcoala pot fi atraşi în sistemul de învăţământ doar prin proiecte flexibile de tipul „A doua şansă”, care pun accentul pe latura practică a educaţiei şi care sunt adaptate nevoilor lor.

 

 

Aceasta este principala concluzie a conferinţei ”Bune practici în educaţia celor vulnerabili”, la care au participat aproape 200 de cadre didactice şi specialişti în educaţie. Evenimentul a fost organizat la Sinaia, în perioada 23-24 octombrie, de Asociaţia C4C - Communication for Community, cu scopul de a prezenta lecţiile învăţate din proiectele derulate în domeniul educaţiei şi de a propune îmbunătăţirea cadrului legislativ.

Şcoala-motivantă, descrisă şi de participanţi, trebuie modelată şi asumată ca viziune de către toţi actorii implicaţi în actul educaţional, pentru că într-o astfel de şcoală copiii vor veni cu bucurie, abandonul nemaifiind o opţiune. Cadrele didactice au arătat că este necesar ca programele de tipul “A doua şansă” să fie, în primul rând, personalizate în funcţie de participanţi, răspunzând nevoilor acestora de a se angaja, de a se integra în comunitate ori de fi părinţi mai buni. Mesajul şcoala are rost va fi astfel cu atât mai puternic în rândul generaţiilor tinere. Mă bucur că acest lucru chiar se întâmplă în anumite şcoli, care merită să fie recunoscute ca modele de bună practică în sistem>>, a declarat Daniela Vişoianu, reprezentantă a Asociaţiei C4C - Communication for Community şi preşedintă a Coaliţiei pentru Educaţie.

 

 

Conferinţa a fost organizată în cadrul proiectului”Cu mic, cu mare, din nou la şcoală”, derulat de către Asociaţia C4C - Communication for Community, în parteneriat cu Inspectoratele Şcolare Judeţene din Gorj, Călăraşi şi Prahova. Prin acest proiect, 377 de adulţi (majoritatea tinere mame) au reuşit să poată absolvi cel puţin clasele primare. Tinerii provin din 13 comunităţi defavorizate din zona Munteniei, acolo unde şcoala nu a reuşit să învingă riscul de abandon şcolar asociat în general acestor comunităţi. Conferinţa a fost un prilej pentru a aprecia efortul celor 30 de cadre didactice şi mediatori şcolari implicaţi în acest proiect, prezentat în campania de informare În căutarea şcolarilor pierduţi. Pe 5 noiembrie, la Institutul Cervantes din Bucureşti, va avea loc o conferinţă în cadrul căreia vor fi prezentate rezultatele proiectului, precum şi concluziile dezbaterilor de la Sinaia.

”În mediul rural, în special în grupurile dezavantajate, precum cele de etnie romă, statisticile privind abandonul şcolar arată diferenţe chiar şi de câteva ori mai mari faţă de zonele urbane, cu populaţie educată şi venituri peste medie”,a spus Şerban Iosifescu, preşedintele Agenţiei de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), subliniind necesitatea de a pune accentul pe “prima şansă la educaţie, pentru a nu mai fi nevoie de a doua”. Conform datelor Eurostat, în 2014, 18% din tinerii de 18-24 de ani din România au părăsit de timpuriu sistemul obligatoriu de educaţie, iar în ultimii cinci ani situaţia s-a agravat. Cifrele nu-i includ pe cei care nu au ajuns niciodată la şcoală. Dacă în mediul urban România se încadrează în media europeană (sub 10-11%), în rural, rata abandonului se triplează (30%), potrivit datelor ARACIP.

În acest context, participanţii au avut prilejul să afle despre cadrul legal şi posibilităţile de finanţare pentru proiecte educaţionale pentru categoriile vulnerabile de la reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, precum şi de la Ministerul Fondurilor Europene. Au fost prezentate, de asemenea, proiecte implementate, de-a lungul anilor, pentru copii şi adulţi dezavantajaţi de către organizaţii neguvernamentale precum SalvaţiCopiii, World Vision, Roma Education Fund, United Way, Amurtel şi Asociaţia ROI. La ateliere, s-au implicat participanţi din partea şcolilor, inspectoratelor şcolare, organizaţiilor neguvernamentale, Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, CNDIPT, precum şi din partea Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Dizabilităţi.

În cadrul conferinţei, s-a discutat despre faptul că nu există, încă, o definire unitară a abandonului şi nici o evaluare a impactului programelor şi proiectelor implementate pe diverse paliere. În opinia Danielei Vişoianu, faptul că rata de părăsire timpurie a şcolii a continuat să crească în România în ultimii ani arată că autorităţile au subestimat efectele reale ale crizei economice la nivel social.

 

Atelierele derulate au adunat perspectivele participanţilor despre programe eficiente de educaţie pentru cei vulnerabili: necesitatea ca persoanele vizate să conştientizeze că, fără educaţie, şansele de incluziune sunt reduse; experienţa de învăţare este foarte importantă în reuşita programului şi reducerea abandonului şcolar (copii adulţilor vin la şcoală); valorizarea elementelor culturale specifice asigură succesul intervenţiei; suportul financiar asigură un confort psihic cursanţilor, iar programele de completare “şcoală după şcoală” sunt foarte utile; necesitatea unei abordări integrate în ceea ce priveşte familiile dezavantajate şi importanţa relaţiei şcoală-părinţi-copii.

Din dezbateri, a rezultat că programul “A doua şansă” poate fi îmbunătăţit în ceea ce priveşte:

  • posibilităţile de personalizare a programului la nivel de şcoală (orar, programă, formarea grupelor);
  • formarea cadrelor didactice pentru a lucra cu adulţii;
  • problematica adolescenţilor între 12-14 ani, pentru care, în condiţiile în care nu exisă un cadru legal clar, ar fi bine să existe un program naţional de “Prima şansă” pentru prevenirea abandonului şcolar;
  • modul în care poate fi asigurată sustenabilitatea şi finanţarea programului (prin planul de şcolarizare, prin proiecte/parteneriate şi finanţare locală);

necesitatea conştientizării la nivelul comunităţilor locale (autorităţi, companii, şcoli) privind utilitatea acestui program.

Participanţii au avut prilejul să dezbată şi aspecte legate de ce înseamnă o ”şcoală inclusivă”; managementul şcolii şi al clasei; alternativele educaţionale acreditate şi perspectiva lor asupra includerii şi diminuării riscului de abandon. Nu în ultimul rând, în urma conferinţei s-a desprins concluzia că profesorii au nevoie să se asocieze în organizaţii care să le promoveze interesele specifice. Vocea cadrelor didactice este necesar să fie auzită cu atât mai mult cu cât, în acestă perioadă, se derulează un proces de consultare publică privind curriculumul naţional. ”Este un moment care nu trebuie ratat: ultima consultare de acest gen a avut loc acum 15 ani şi cadrele didactice au acum ocazia să-şi pună în valoare experienţa acumulată şi să vină cu acea adaptare la realitate atât de necesară”, a concluzionat Daniela Vişoianu.

Text de C. Ştefan

 

Alte articole similare:

De Ziua Educaţiei, ce sărbătorim şi pe cine?

Răzvanii şi şcoala

În căutarea şcolarilor pierduţi: „Grădinuţa“ de la Săruleşti

În căutarea şcolarilor pierduţi: “Doamne, aş vrea să-mi ajut copilul la lecţii, dar nu pot!”

În căutarea şcolarilor pierduţi, la Vâlcea: Cum au devenit romii „gentlemen” şi îşi trimit copiii la şcoală

În căutarea şcolarilor pierduţi: Învăţătoarea care, într-a zecea, a abandonat şcoala, iar acum joacă ”ajută-l-pe-cel-legat-la-ochi-să-şi-atingă-ţinta!”

În căutarea şcolarilor pierduţi: „Şcoala continuă şi la maturitate!“ – un adevăr redescoperit şi la Fulga

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările