Cum evităm respingerea cererii în procedura de insolvenţă
0
Prin cadru legal cu aplicabilitate din 8 iulie 2020, pe durata stării de alertă s-a stabilit o procedură de majorare la suma de 50.000 lei a nivelului valorii – prag al cuantumului minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă.
Pentru creanţele salariale, valoarea prag nu a fost modificată, rămânând tot nivelul de şase salarii medii brute pe economie / salariat.
Deschiderea procedurii insolvenţei poate fi realizată de către trei categorii de participanţi la procedură şi anume: debitorul, creditorul sau creditorii, după caz salariaţii şi / sau lichidatorul în cadrul procedurii lichidării deschise în baza Legii nr. 31 din 1990.
Deschiderea procedurii insolvenţei la cererea debitorului a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului pornind de la Legea nr. 85 din 2006, perioadă în care putea fi cerută deschiderea procedurii insolvenţei de către debitor indiferent de cuantumul datoriilor acumulate de către societatea în stare de insolvenţă.
Legea nr. 85 din 2014 a venit cu schimbări importante / mai puţin importante: legată de posibilitatea debitorului de a formula cererea datoriilor în cuantum de minim 40.000 lei, informarea cu privire la termenul de 60 de zile pentru finalizarea raportului de inspecţie fiscală şi depunerea suplimentului de cerere de creanţă, testul creditorului privat, categoria de creanţă distinctă la votarea planului de reorganizare, prioritate în ordinea de satisfacere a creanţei.
Ordonanţa de urgenţă nr. 88 din 2018 a condiţionat posibilitatea deschiderii procedurii la cererea debitorului, de ponderea creanţelor bugetare din total creanţe declarate împotriva averii debitorului, de minim 50 %.
Dacă unele dintre modificări sunt binevenite: sancţiunea pentru lipsa notificării, înscrierea creanţelor contestate sub condiţie, posibilitatea conversiei creanţelor bugetare prin plan, remarcăm şi probleme majore ridicate de prevederea privind executarea silită individuală în afara procedurii insolvenţei, care încalcă principiile unanim recunoscute ale procedurii colective.
Pe durata stării de alertă se suspendă şi alte prevederi legale, debitorii pot solicita intrarea în insolvenţă, chiar şi în situaţia în care cuantumul creanţelor bugetare este mai mare de 50 % din totalul declarat al creanţelor acestora.
Executarea silită nu poate fi începută pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au o vechime mai mare de 60 de zile.
Se prelungesc termene procedurale: de două luni în cazul procedurilor de concordat preventiv, de trei luni pentru debitorii aflaţi în perioada de observaţie, de două luni pentru durata executării planului de reorganizare, de patru ani a duratei iniţială de executare a planului de reorganizare, în loc de trei ani, ca până acum, etc.
Creanţele bugetare ale debitorilor aflaţi în insolvenţă vor putea fi cesionate de către creditorul bugetar fără să mai fie îndeplinite condiţiile impuse de Codul de procedură fiscală, respectiv: preţul cesiunii să fie cel puţin egal cu valoarea creanţelor bugetare şi plata preţului cesiunii şi recuperarea creanţelor bugetare să fie făcute în maximum trei ani de la data încheierii contractului de cesiune.
Condiţie suplimentară pentru deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorilor. În cazul creditorilor, noutatea constă în faptul că aceştia pot formula cerere de deschidere a procedurii insolvenţei numai după ce fac dovada că au încercat anterior, în mod rezonabil, să încheie o convenţie de plată cu debitorii. Reglementarea nu este însă clară cu privire la categoria de debitori pentru care este valabilă această obligaţie.
Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus procedurii prevăzute de acest act normativ.
Cererea trebuie să fie însoţită în principal de următoarele acte: ultimul bilanţ contabil simplificat şi balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii; lista cu bunurilor debitorului (mijloace fixe, obiecte de inventar, stocuri, etc.), incluzând conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile / lichidităţile; lista cu numele, adresa şi sumele aflate în sold a creditorilor; lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele şase luni anterioare înregistrării cererii introductive; contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii; şapte declaraţii pe următoarele teme: (participarea la un grup de interes economic; intenţia debitorul de intrare în procedură simplificată sau de reorganizare; modalitatea sumară de reorganizarea a activităţii; nu a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciară într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii; nu a / au fost condamnaţi definitiv membrii de conducere în ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii; nu a mai fost tranzacţionată pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare; nu este membru al unui grup de societăţi); dovada codului unic de înregistrare şi dovada notificării organului fiscal competent.
Nedepunerea documentelor menţionate atrage respingerea cererii de deschidere a procedurii.
Recomandare. Este indicat de a se ataşa la cerere şi dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 200 lei, actul constitutiv, hotărârea A.G.A., copia cărţii de identitate al asociaţilor, certificatului constatator emis de O.N.R.C., oferta de preluare a poziţiei de administrator / lichidator judiciar.
Dr.ec. Viorel Crăciuneanu, specialist în insolvenţă
Se încarcă comentariile...
