Controverse pe tema schimbărilor de după Revoluţie: România după 25 de ani, sub lupa economiştilor

Controverse pe tema schimbărilor de după Revoluţie: România după 25 de ani, sub lupa economiştilor

Peste mai puţin de o lună, românii vor consemna trecerea a 25 de ani de la Revoluţie

Schimbările profunde petrecute în ţara noastră după Revoluţie i-au determinat pe economişti să creadă că drumul parcurs în aceşti 25 de ani putea fi mai bun, dar şi că pentru viitorul apropiat sunt destule şanse să transformăm România într-o ţară în care se poate trăi decent.

Ştiri pe aceeaşi temă

Vorbind în cadrul unei conferinţe de prezentare a lucrării „România după 25 de ani“, lansată de Finmedia, mai mulţi economişti de marcă au subliniat plusurile, minusurile, câştigurile şi dezechilibrele pe care le-au observat în ultimul sfert de secol.

Iar pentru relansarea României şi plasarea ei în locul pe care şi-l merită în rândul ţărilor europene, economiştii au vorbit despre transpunerea în viaţa de zi cu zi a unor valori ca eficienţa, echitatea, disciplina, regăsirea identităţii, respectul între membrii diverselor clase sociale, încrederea reciprocă, deschiderea spre dialog, reducerea disparităţilor sau dezvoltarea umană.

Redăm, în continuare, câteva dintre opiniile exprimate de unii dintre vorbitori, cu menţiunea că această conferinţă s-a desfăşurat în somptuosul foaier al Palatului CEC din Capitală, instituţie care a împlinit, zilele trecute, 150 de ani de la înfiinţare.

Florin Georgescu: „Multe drepturi, puţine obligaţii“

Prim-viceguvernatorul Băncii Naţionale, Florin Georgescu, a ocupat de-a lungul ultimilor 25 de ani funcţii dintre cele mai înalte în conducerea economiei, printre care şi pe cea de ministru al Finanţelor.

Şi totuşi, chiar el acuză disfuncţionalităţile legislative şi financiar-contabile care au generat marile dezechilibre atât în economie, cât şi în societatea românească.

Neîmplinirile privind standardul de viaţă se datorează faptului că diferitele grupuri sociale au promovat un cadru juridic inadecvat, acordând beneficiarilor mai multe drepturi decât obligaţii.
S-au creat, astfel, polarizări sociale cu consecinţe negative: scăderea credibilităţii factorilor politici, unele dubii privind corectitudinea direcţiei în care merge ţara şi un ataşament mult diminuat faţă de valori
“, a spus Florin Georgescu.

Un exemplu de asimetrie între drepturi şi obligaţii ar fi, în opinia prim-viceguvernatorului BNR, Legea 31 din 1990 (Legea societăţilor comerciale).

Au fost create drepturi pentru conducătorii de întreprinderi fără ca acestea să fie şi contrabalansate de obligaţii privind performanţa. Iar transferul activelor de la stat la privat a fost făcut prin vânzări de active subevaluate.
De asemenea, privatizările au fost făcute pe criterii cantitative, cu drepturi multe şi obligaţii minore pentru investitorii cumpărători
“.

Haos în retrocedări

„Restitutio in integrum“ este, potrivit lui Florin Georgescu, o altă greşeală a perioadei postdecembriste.

Restituirea proprietăţilor exclusiv pe baza actelor de proprietate a fost făcută fără să se ia în calcul şi pasivele fostului deţinător.
Ce datorii avea la Fisc, ce datorii avea la bănci, în momentul naţionalizării?
Am zeci de cazuri de credite luate în anii ’20 pentru a cumpăra clădiri, cu scadenţe în anii ’60, de la bănci care între timp au fost naţionalizate.
Acum se restituie clădirea fără să-l mai întrebe nimeni despre asta pe fostul proprietar.
Alţii aveau pierderi în bilanţ la momentul naţionalizării, acum au venit cu acţiunile la respectivele fabrici şi le-au primit integral pe baza acestor titluri.
Or, într-o recomandare din partea Germaniei privind chestiunea retrocedărilor se arată că abordarea trebuie să fie aceea că «statul răspunde şi de bunăstarea publică prezentă, nu doar de cea trecută»
“.

Pierderi suspecte în sectorul privat

Florin Georgescu a mai arătat că din 600.000 de firme existente în România 400.000 raportează pierderi, lucru care nu e deloc în regulă.

Unii de pe la noi au pierderi şi cinci ani la rând. În SUA te lasă 1-2 ani, după care ori te trimite la spital că eşti bolnav, ori te trimite afară, că eşti cam hoţ. La noi, patronul cu pierderi îşi împrumută firmele şi (...) disciplina financiară este pentru căţei“.

Florin Georgescu a mai arătat că sectorul privat are pierderi care au urcat an de an, ajungând în prezent la 10 miliarde de euro pe an, în timp ce statul are pierderi de un miliard de euro pe an.

Dezechilibru între profituri şi salarii

O altă discrepanţă identificată de Florin Georgescu se referă la legislaţia muncii.

În numele unei flexibilizări a pieţei muncii, a scăzut forţa de negociere a sindicatelor. Şi iată la ce s-a ajuns: dacă în 2008 profiturile însumau 66 de miliarde de euro şi salariile – 59 de miliarde de euro, în 2012 profiturile au urcat la 67 de miliarde de euro în timp ce salariile au coborât la un total de 48 de miliarde de euro.
Plusul de un miliard într-o parte şi minusul de 11 miliarde în cealaltă parte duce la lipsa de egalitate şi la tensiuni sociale
“, a mai spus Florin Georgescu.

El a semnalat şi faptul că străinii scot tot mai mulţi bani din ţară: „În perioada 2004-2008, firmele străine au repatriat 3,8 miliarde de euro ca dividende obţinute în România, pentru ca în 2008-2012 să repatrieze 6,4 miliarde de euro.
Pentru că au văzut că se poate, prin by-pass-uri legislative au extras sume enorme din România
“.

În fine, prim-viceguvernatorul BNR a observat o înmulţire agresivă a caselor de amanet, numărul acestora fiind acum de 2.800, cu 90% mai mare decât în 2008.


„Întreprinzătorul e tratat ca un hoţ“

Expertul fiscal Gabriel Biriş s-a arătat oarecum deranjat de discursul lui Florin Georgescu privindu-i pe patronii din România ultimilor 25 de ani şi a ripostat explicând că îşi doreşte „un stat puternic şi instituţii care să fie partenere cu întreprinzătorii“.

Am văzut o motivare a unui act normativ emis de ANAF, în care se spunea că «acţionarii/asociaţii vor să-şi majoreze participaţiile fără să plătească obligaţiile fiscale». Vedeţi de unde vine nenorocirea noastră? Instituţional, se porneşte de la ideea că românii sunt hoţi. Îmi doresc instituţii partenere cu întreprinzătorii care creează valoare adăugată“, a spus Gabriel Biriş.

În replică, Florin Georgescu a arătat că „sunt destule cazuri în care firmele patronilor au pierderi, dar familiile acestora au case, vile, maşini, avioane...“.


„Legislaţia, aplicată trunchiat“

Preşedintele CEC Bank şi şeful Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Graţian Gheţea, consideră că legislaţia românească a fost, în perioada postdecembristă, „în mare parte importată şi aplicată trunchiat“.

Bancherul le-a povestit participanţilor la conferinţa Finmedia că în Franţa e mai bine să nu revendici, în vederea retrocedării, vreun bun imobiliar, pentru că rişti să plăteşti taxe usturătoare.

Am ajuns, la un moment dat în Franţa, într-o mică localitate unde familia din care provin eu a deţinut un fel de conac, care şi acum e foarte bine îngrijit. I-am întrebat pe verii mei de acolo de ce nu revendică acel conac, iar răspunsul a fost: «Să nu mai întrebi niciodată aşa ceva. Dacă ni-l dă înapoi, statul ne va cere toate taxele şi impozitele neplătite în ultimii 25-30 de ani»“, a spus Gheţea, arătând diferenţa dintre regimurile de retrocedare din Franţa şi de la noi.

În fine, Radu Graţian Gheţea a concluzionat, în cadrul interviului acordat pentru lucrarea „România după 25 de ani“, că „probabil suntem acolo unde merităm să fim“.


Ţinte strategice pentru dezvoltarea umană

Cezar Mereuţă, cercetător asociat al Centrului Român de Modelare Economică, a arătat că în ultimii ani ţările din UE au urcat pe cele mai înalte trepte ale dezvoltării umane, dar România – alături de Bulgaria – se află, încă, pe o treaptă inferioară.

Dincolo de indicatori precum PIB pe cap de locuitor sau paritatea puterii de cumpărare, în ştiinţa economică se mai măsoară un indice – dezvoltarea umană.
Există ţări cu PIB mare unde populaţia nu are de fapt acces la servicii de sănătate sau la educaţie.
De aceea a apărut indicele de dezvoltare umană, care se măsoară pe o scală de la 0 la 1, unde 0,8-1 este palierul cel mai înalt, iar sub 0,5 este cel mai redus.
Până în 2013, toate ţările UE au urcat dincolo de limita lui 0,8, România şi Bulgaria au rămas în categoria imediat inferioară
“, a arătat Cezar Mereuţă.

El a propus mai multe ţinte strategice pentru ca şi România să ajungă în clubul ţărilor cu indice ridicat de dezvoltare umană, între care a amintit stimularea industriilor exportatoare, stimularea IMM-urilor, dezvoltarea agriculturii şi industriei alimentare, îmbunătăţirea mixului infrastructură-turism, independenţa energetică sau dezvoltarea industriilor creative.


„Toţi ştim ce trebuie făcut şi toţi avem dreptate“

Oana Petrescu, partener al companiei de consultanţă financiară Deloitte, a arătat că, în România, toţi ştiu ce trebuie făcut – crearea de locuriu de muncă noi, îmbunătăţirea sistemului de educaţie şi a celui de sănătate etc. – şi cu toţii avem dreptate, dar „nu prioritizăm“.

S-au stabilit strategii şi s-au făcut prioritizări, dar acestea au fost arbitrare, mai mult în funcţie de ce şi-au dorit majorităţile politice. Îmi doresc să trecem de la acest stadiu la un sistem în care deciziile să se ia pe bază de informaţii“, a spus Oana Petrescu.

Consultantul financiar a mai arătat că „deocamdată nu avem un sistem de informaţii bine pus la punct“, iar deciziile se iau „în bătaia vântului“.

Informaţia este marfa cea mai de preţ, e nevoie de un sistem de creare, colectare şi utilizare a informaţiilor care să fie util tuturor“, a încheiat Oana Petrescu.


Plusurile şi minusurile societăţii

Lucrarea „România după 25 de ani“ conţine interviuri cu peste 100 de personalităţi, iar realizatorii acesteia au întocmit o analiză tip plusuri/minusuri, pe baza celor declarate de interlocutori. Iată câteva dintre ele:

** Factorul uman are drept avantaj „zestrea genetică de bună calitate a poporului român“, iar ca dezavantaje „evoluţia demografică şi lipsa unor strategii coerente de valorificare a potenţialului creator“.

** Resursele materiale au drept caracteristici pozitive faptul că „încă le mai avem“, dar şi „independenţa energetică şi pământul de foarte bună calitate“, iar ca aspecte negative ar fi „lipsa unei strategii coerente de valorificare, slaba capacitate a agriculturii, ca şi meteodependenţa“.

** Factorul financiar are la categoria plus „stabilitatea sistemului bancar şi privatizările reuşite“, iar la minus „slaba capacitate de economisire a populaţiei şi precaritatea dialogului dintre bancheri şi clienţi“.

** Industria se prezintă cu „sectoarele IT&C şi construcţiile de maşini“ la avantaje şi cu faptul că „avem prea multe malluri şi prea puţine fabrici“ la dezavantaje.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările