Cele două variante luate în considerare pentru salvarea zonei euro

În urma dicuţiilor de duminică de la Bruxelles, liderii europeni au anunţat că au căzut de acord asupra unui plan coerent de recapitalizare a băncilor, dar dezbaterile asupra modului în care va fi mărit fondul de salvare menit să împiedice răspândirea crizei nu au avansat prea mult.

Preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, a declarat că momentan sunt analizate două variante. Reuters a obţinut un document UE în care sunt prezentate cele două opţiuni: una presupune asigurarea unui procent din pierderile pe obligaţiunile suverane periferice, iar cealaltă variantă constă în utilizarea unui vehicul special care oferă capital de investiţii (SPIV), pentru a atrage investitorii străini să cumpere obligaţiuni suverane.

În document se arată că niciuna dintre opţiuni nu necesită schimbări politice dificile aduse Fondului European de Stabilitate Financiară (FESF). Zona euro vrea să stimuleze puterea fondului de salvare de 440 miliarde de euro, fără ca statele să fie nevoite să contribuie cu mai mulţi bani.

Modelul de asigurare presupune ca FESF să crească încrederea investitorilor, prin garantarea unui procent nespecificat din eventualele pierderi care ar putea apărea în cazul intrării în incapacitate de plată a unui stat. Astfel, în cazul în care un stat intră în faliment, investitorul îşi primeşte plata de la Fondul de Stabilitate, în schimbul unui certificat de protecţie pe care îl primeşte atunci când cumpără obligaţiuni FESF.

Problema cu această opţiune este că ea nu se aplică în statele care au primit deja un împrumut de la FMI sau zona euro pentru că ele nu mai pot emite obligaţiuni pe piaţa primară.

Sistemul SPIV presupune înfiinţarea unuia sau mai multor vehicule la nivel central sau într-un stat membru, care să cumpere obligaţiuni ale unor ţări vulnerabile din zona euro sau pentru a le acorda împrumuturi.