Analiză România riscă o criză de aprovizionare cu motorină în această iarnă

Scumpirea accelerată a motorinei, dependența de importuri și vulnerabilitățile logistice pun presiune pe securitatea aprovizionării României. Rezervele strategice nu trebuie evaluate doar prin cantitatea totală disponibilă, ci și prin tipul produselor stocate, localizarea acestora și timpul necesar pentru a ajunge pe piață.

România riscă o criză de aprovizionare cu motorină în această iarnă Foto: arhivă

România intră în sezonul rece cu prețuri ridicate la carburanți și cu o expunere semnificativă la evoluțiile pieței internaționale. Într-un context în care aprovizionarea cu motorină este afectată de tensiunile geopolitice și de perturbările rutelor comerciale, riscul nu mai este limitat la scumpirea carburanților. Într-un scenariu de criză prelungită, presiunea s-ar putea extinde asupra disponibilității produselor petroliere, cu efecte directe asupra transporturilor, agriculturii, construcțiilor și prețurilor alimentelor.

Potrivit analistului Adrian Negrescu, prioritatea pentru această iarnă trebuie să fie securizarea aprovizionării, verificarea capacității reale de mobilizare a rezervelor și pregătirea unor măsuri economice care să limiteze efectele unei eventuale crize.

Cea mai scumpă motorină din istorie

Potrivit datelor PretCarburant, la 22 octombrie prețul mediu al motorinei standard în România era de 10,90 lei pe litru, iar cel al benzinei de 10,10 lei pe litru.

Prin comparație, în ianuarie, într-o benzinărie Petrom din București, motorina costa 7,89 lei pe litru, iar benzina 7,67 lei. Pe baza acestor valori, creșterea este de aproximativ 38% în cazul motorinei și de 32% în cazul benzinei.

Accelerarea scumpirilor este vizibilă mai ales în a doua jumătate a anului. Față de 30 iunie, motorina s-a scumpit cu 1,68 lei pe litru, echivalentul unei creșteri de 18,2%, în timp ce benzina s-a scumpit cu 1,44 lei, respectiv 16,6%.

Diferența este importantă pentru economie. Motorina reprezintă un combustibil esențial pentru transportul rutier de mărfuri, lucrările agricole și numeroase activități industriale. O creștere persistentă a prețului său se transmite treptat în costurile companiilor și, ulterior, în prețurile bunurilor și serviciilor.

Evoluția pieței interne este influențată de cotațiile internaționale ale petrolului și produselor rafinate, de costurile de transport și asigurare, de disponibilitatea motorinei pe piețele externe și de fiscalitatea internă.

Tensiunile geopolitice și eventualele perturbări ale rutelor comerciale pot amplifica aceste presiuni. Totuși, evoluția prețului petrolului nu se transferă automat și integral în prețul de la pompă, deoarece acesta depinde și de marjele de rafinare și distribuție, de cursul valutar și de taxele aplicate.

„Nu vorbim doar despre o problemă de preț, ci despre una de securitate economică. România trebuie să fie pregătită pentru un scenariu în care motorina rămâne scumpă o perioadă îndelungată, iar aprovizionarea devine mai dificilă. Întrebarea esențială este dacă sistemul poate asigura continuitatea livrărilor într-un context internațional nefavorabil”, afirmă analistul Adrian Negrescu.

Rezervele de 90 de zile, între stocuri și disponibilitatea efectivă

Autoritățile au comunicat că România dispune de stocuri de urgență echivalente cu 90 de zile de importuri nete. Această formulă trebuie înțeleasă în contextul modului de calcul al rezervelor și al structurii acestora.

Potrivit cifrelor prezentate în analiză, stocurile de urgență însumează aproximativ 2,04 milioane de tone. Din această cantitate, circa 1,08 milioane de tone, respectiv 53%, reprezintă țiței și materii prime pentru rafinare. Produsele petroliere finite însumează aproximativ 957.000 de tone, dintre care circa 511.000 de tone sunt motorină.

Aceste categorii diferă din perspectiva timpului necesar pentru a ajunge pe piață. Țițeiul trebuie prelucrat, iar produsele finite trebuie transportate și distribuite. Capacitatea de rafinare, funcționarea infrastructurii logistice și localizarea stocurilor influențează timpul necesar pentru mobilizarea rezervelor.

Un alt element important este localizarea acestora. Potrivit datelor citate, aproximativ jumătate din stocurile de urgență se află fizic în România, în timp ce restul este depozitat în alte state membre ale Uniunii Europene.

Existența unor rezerve în străinătate nu înseamnă că acestea sunt inaccesibile, însă mobilizarea lor depinde de procedurile aplicabile, de transport și de capacitatea infrastructurii de a prelua volume suplimentare.

Analiza Asociației Energia Inteligentă, citată în material, indică intervale diferite pentru mobilizarea produselor petroliere, în funcție de natura și localizarea acestora: aproximativ 2–7 zile pentru produsele finite aflate în România, 7–15 zile pentru țițeiul din țară și 20–40 de zile pentru țițeiul depozitat în străinătate.

Într-un scenariu sever, aceeași asociație estimează că stocurile comerciale de motorină s-ar putea epuiza în aproximativ 40 de zile. Această estimare este legată de ipotezele scenariului analizat și nu reprezintă o prognoză certă privind evoluția aprovizionării.

Potrivit scenariului prezentat, penurii regionale ar putea apărea de la începutul lunii decembrie, pe fondul capacităților limitate de transport feroviar și depozitare, iar rezerva strategică de motorină s-ar putea apropia de epuizare în ianuarie 2027.

O aprovizionare dependentă de rute vulnerabile

România produce aproximativ 2,7 milioane de tone de țiței anual, însă importă circa trei sferturi din necesar. Potrivit datelor prezentate în analiză, peste 60% din importurile recente de țiței proveneau din Kazahstan, prin conducta CPC și portul rusesc Novorossiisk.

În iulie, livrările au fost întrerupte pentru câteva zile în urma unor atacuri cu drone asupra infrastructurii, un episod care a evidențiat vulnerabilitatea rutelor de aprovizionare.

În cazul motorinei, situația este și mai sensibilă. România consumă mai mult decât produce și trebuie să completeze diferența prin importuri. Potrivit datelor citate, printre sursele de aprovizionare se numără Statele Unite, Kazahstanul și regiunea Golfului.

Distanța față de furnizori, disponibilitatea transportului maritim, costurile de asigurare și concurența dintre cumpărătorii internaționali pot influența atât prețul, cât și rapiditatea livrărilor.

Într-o piață tensionată, existența unor furnizori alternativi nu garantează că volumele necesare vor putea fi obținute imediat. Contractele, infrastructura de descărcare și depozitare și capacitatea de transport devin factori importanți pentru continuitatea aprovizionării.

Lecția Italiei: presiunea asupra prețurilor și riscul de penurie

Situația din Italia arată cât de repede pot apărea dificultăți de aprovizionare într-un context de tensiune pe piața carburanților.

Potrivit informațiilor citate în analiză, mai multe rețele de distribuție, între care Eni, IP, Q8 și Tamoil, au aplicat temporar un preț de 2,19 euro pe litru, în contextul presiunilor exercitate asupra pieței. În aproximativ 10.000 de stații, prețul a fost plafonat voluntar, iar distribuitorii au raportat pierderi de 6–20 de cenți pe litru.

Ulterior, expirarea reducerii accizei, protestele transportatorilor și fermierilor și blocarea rafinăriei Eni din Taranto, între 12 și 16 octombrie, au contribuit la tensionarea situației. Pe 15–16 octombrie, 150 dintre cele 270 de benzinării Eni din Puglia ar fi rămas fără carburant.

„Italia nu a rămas fără motorină pentru că lumea a rămas fără petrol, ci pentru că a încercat să rezolve prin decrete o problemă de piață. Orice plafonare a prețului, în România, ar avea același efect: furnizorii își duc volumele în altă parte, iar pompele se golesc. Într-o criză globală, câștigă statele care oferă predictibilitate, nu prețuri artificiale”, afirmă Adrian Negrescu.

Ce trebuie să facă Guvernul

Potrivit analistului Adrian Negrescu, România are nevoie de un plan pentru iarnă care să urmărească securizarea aprovizionării și limitarea efectelor economice ale scumpirilor.

Prima prioritate este asigurarea aprovizionării cu țiței pentru rafinării și cu motorină din import, prin contracte pe termen lung și diversificarea furnizorilor.

A doua direcție vizează stocurile de urgență. Aducerea în țară a unei părți mai mari din rezervele depozitate în alte state membre și verificarea cantităților disponibile ar putea contribui la o mai bună pregătire pentru eventuale perturbări.

O altă măsură este sprijinirea transportatorilor și fermierilor, sectoare puternic expuse creșterii prețului motorinei. În acest context, pot fi analizate mecanisme de sprijin țintit, măsuri fiscale și impactul taxelor asupra prețului final.

Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri din 2027 este, în opinia analistului, un pas în direcția reducerii presiunii asupra companiilor, dar nu rezolvă singură problemele generate de scumpirea carburanților.

România ar trebui, de asemenea, să colaboreze cu celelalte state membre ale Uniunii Europene pentru identificarea unor măsuri care să reducă presiunea asupra sectorului de rafinare și să faciliteze aprovizionarea cu produse petroliere.

„Statul trebuie să comunice transparent câtă motorină este disponibilă efectiv în România, cât poate fi mobilizată din rezerve și în cât timp poate ajunge pe piață. Pregătirea din timp a unor scenarii de intervenție este esențială pentru protejarea transporturilor, agriculturii și activității economice”, afirmă analistul Adrian Negrescu.

O eventuală penurie de motorină, chiar și temporară și limitată regional, ar putea afecta transportul rutier de mărfuri, lucrările agricole și activitatea din construcții. Costurile suplimentare s-ar putea transmite către producători, distribuitori și consumatori, amplificând presiunile asupra prețurilor alimentelor și serviciilor.