"Eu mi-s bănăţean în ţoalele mele"

Bănăţenii zic despre ei că-s gospodari, ambiţioşi, strângători şi toleranţi Apelativul "mitic" ascunde într-însul convingerea că Bucureştiul, centrul, s-ar raporta inechitabil

Bănăţenii zic despre ei că-s gospodari, ambiţioşi, strângători şi toleranţi

Apelativul "mitic" ascunde într-însul convingerea că Bucureştiul, centrul, s-ar raporta inechitabil la provincie.

Bănăţeanul zice despre sine că-i gospodar, ambiţios şi strângător, cu "cămările lui nu s-a pus nimeni niciodată". Că nu s-a mulţumit cu puţin, c-a învăţat multe de la nemţi şi de la unguri, c-a fost mai înstărit ca alţii, că-n Banat s-a trăit bine. Un lucru-i clar: bănăţeanul e fălos şi are şi nişte sintagme care să exprime asta: "Banatu-i fruncea!", "mi-s bănăţean în ţoalele mele", "bănăţeanul e mândru şi ocoş".

Fotbalul, bată-l vina...

Mândria bănăţeanească se manifestă mai cu seamă în preajma confruntărilor fotbalistice, atunci când joacă Poli Timişoara cu echipele din Bucureşti (excepţie face Rapid, galeria timişoreană fiind înfrăţită cu cea rapidistă).

În prag de meciuri cu Dinamo şi Steaua, tot oraşul se îmbracă în haine alb-violet, devine oraşul "anti-mitici", şi scandează slogane gen: "Zece, zece, zece vă vom da/Dracu, dracu, dracu să vă ia/Gunoaie de mitici, gunoaie de mitici/Să nu vă mai prindem pe-aici".

Profesorul Jackie Ionescu, marea glorie fotbalistică a Timişoarei, explică: "Fotbalul e o competiţie care escaladează adversităţile regionale. Suntem tentaţi atunci când nu putem să-i batem pe bucureşteni, să-i ironizăm, să-i minimalizăm pe alt plan, reducându-i la <> . Bănăţeanul e un tip cu un simţ al proprietăţii foarte dezvoltat. Are un complex de frustrare faţă de alte zone, fiind dispus tot timpul la frondă".

Portret al bănăţeanului

Atunci când îi spui că prea se dă mare şi tare, bănăţeanul îţi aduce, însă, argumente care să probeze că, de fapt, mândria lui e întemeiată.

Alin Gavreliuc, psihosociolog, explică: "Am coordonat în anii din urmă nişte studii - pe comportament civic participativ, pe angajare publică, pe capital social - iar în Banat au fost scoruri mai bune decât în restul ţării. Sociologii au, de pildă, un indicator <<încredere generalizată>> , adică răspunsul la întrebarea din barometrele de opinie: <<în cele mai multe situaţii aveţi încredere în cel de lângă dumneavoastră?>> .

Ei bine, pe eşantioane naţionale, se întâmplă ca 8 din 10 români să spună <> . În Banat, raportul e cam la paritate, 5 spun <> , 5 spun <> , după cum uneori avem rezultate în favorea încrederii. Sau <> .

Dacă întrebi de la şoferii de tiruri până la managerii de multinaţionale în ce măsură se respectă contractele cu firmele din Banat, vei consta că în mult mai mare măsură decât în alte părţi ale României.

Dacă e să construieşti un aşa-zis portret al bănăţeanului la nivel de valori, atitudini, comportamente sociale, nu poţi să nu spui că aici identifici un spirit antreprenorial mai angajat, un spirit civic mai pronunţat, adică oamenii înghit mai greu nedreptatea, inechitatea, nu se lasă minţiţi atât de mult, un nivel de informare publică mai ridicat, adică oamenii citesc mai mult ziarele, sunt mai informaţi asupra tot ce înseamnă administraţie publică".

Eroi civilizatori

Cercetătorii confirmă că-n cazul bănăţenilor s-au împământenit şi o serie de stereotipuri pozitive. "Bănăţeanul e un domn, bănăţeanul însuşi are sentimentul că aparţine unui alt teritoriu, unui teritoriu ales, că numai acolo s-au iubit şi s-au înţeles minorităţile conlocuitoare, că au contribuit cu toţii la o cultură mult superioară a tot ceea ce se întâmplă în România de azi.

Bănăţenii au reuşit să impună acest stereotip pozitiv, această autopercepţie", comentează Ioana Popescu, etnolog. Acelaşi punct de vedere îl împărtăşeşte şi etnologul Şerban Anghelescu: "În cartea Smarandei Vultur, despre deportaţii din Banat în Bărăgan, se vede că toţi cei care ajuns în Bărăgan şi au plecat de la zero acolo, nu doar că au rezistat, dar se vede limpede că se considerau superiori celor din Bărăgan şi începeau să-i înveţe: să colinde de sărbători, să facă slănină şi să trateze cum se cuvine carnea porcului... Din cei aruncaţi în afara lumii, au devenit eroi civilizatori".

De unde vin clişeele despre bănăţeni

Reprezentanţii celorlalte regiuni spun despre bănăţeni că-s zgârciţi. Potrivit istoricul bănăţean Ioan Haţegan, "aceasta se trage din vremea dominaţiei habsburgice când se impuneau diverse dări şi când bănăţeanul era cu taxele la zi".

Marcel Vela, primarul municipiului Caransebeş, subliniază: "Nu suntem zgârciţi, e o percepţie greşită. Cred că vine de la oltenii care s-au stabilit în Banat până în 1989, pentru că Banatul a fost Germania României. Oltenii care au emigrat aici nu au putut să ajungă din urmă bănăţenii decât economisind foarte multe, de aici percepţia că e zgârcenie în Banat.

Ne-au stricat ei un pic imaginea". Vela explică şi de unde vine ideea încetăţenită că bănăţenii nu fac decât un copil ca, vezi-Doamne, să nu se împartă averea: "Noi am fost aici la răscruce de vânturi. Trebuia să rezistăm sub ocupaţia austriacă, de aici a intervenit un conservatorism şi o atitudine de închidere a comunităţilor faţă de ocupaţie. Dacă făceau cinci copii, nu puteau să-i hrănească pe toţi cinci, patru plecau şi ajungeau la unguri sau austrieci".

Se mai spune că bănăţenii sunt închişi şi reci. Istoricul Haţegan subliniază: "Românii din Banat s-au confruntat de-a lungul istoriei cu multe neplăceri, motiv pentru care la început sunt rezervaţi în relaţia cu un necunoscut şi aşteaptă să-i vadă acestuia caracterul pentru a decide, ulterior, dacă îi acordă atenţie, dacă acceptă să vorbească cu el şi abia apoi dacă pot avea încredere".

Pe de altă parte, "<> , expresie folosită şi în zilele de azi, vine de la faptul că în sute de ani în Banat au avut loc sute de premiere naţionale şi chiar europene, motiv pentru care bănăţeanul găseşte justificat să fie mândru şi <> ".

Moldova, percepută drept zona cea mai violentă

În Banat e bine văzut ardeleanul, considerat văr bun al bănăţeanului. La polul opus, sunt moldovenii, oltenii şi "miticii". Moldovenii au venit în ultima parte a regimului Ceauşescu şi au dobândit o faimă proastă printre bănăţeni.

"Prin anii '70, în Calea Lipovei erau câteva cămine de nefamilişti, cu muncitori constructori care se calificau la locurile de muncă şi veniseră cu nevestele lor, foarte multe dintre ele lucrau ca şoferiţe pe troleibuz şi nu aveau o reputaţie bună, pentru că beau foarte mult, cot la cot cu bărbaţii", povesteşte Liviu Ţeghiu, profesor universitar la Facultatea de Litere din Timişoara.

În plus, bănăţenii identifică partea de nord-est a României ca fiind zona în care se generează cele mai multe conflicte. Specialiştii explică percepţia bănăţenilor, din acest punct de vedere, prin faptul că Moldova este capul cronicilor negre, în majoritatea jurnalelor de ştiri.

"Există o imagine cât se poate de nefavorabilă a acestei zone, dar nu trebuie să uităm un lucru: sărăcia generează violenţă, şi nu doar fizică. E o zonă defavorizată, săracă. Noi punem în balanţă imaginea din textele lui Sadoveanu, cu oraşe prăfuite, îmbătrânite, cu realitatea. Sunt extrem de compatibile cele două imagini".

Bănăţenii şi "miticii"

Până în 1989, olteanul a reprezentat ţinta favorită a bănăţeanului. "În Banat, sunt multe bancuri cu olteni. Ei au venit masiv în Banat, în cursul istoriei, din anul 1200", explică profesorul Ion Boldureanu, alias "Uica Niţă". După 1989, însă, s-au impus cu foarte mare putere criticile la adresa "miticilor".

"Un bănăţean acceptă mult mai uşor în preajma sa un vienez, un ungur, sârb sau neamţ, decât un mitic, oltean sau moldovean", spune istoricul Ioan Haţegan. Potrivit acestuia, "cuvântul <> vine de la Sf. Dumitru, patron al Bucureştiului. De la Dumitru, se trage Mitru, Mitică şi mai apoi <> ".

"Când spune <> , bănăţeanul se referă, în primul rând, la ceea ce înseamnă centru, centrul simbolic care e asociat Bucureştiului, dar care contaminează întregul Regat, lumea de dincolo de Carpaţi, care ţine de turcisme, fanariotisme", spune Alin Gavreliuc, psihosociolog.

Istoricul Ioan Haţegan explică: "Un <> impresionează neplăcut un bănăţean prin debitul verbal, prin tonul cu care vorbeşte, ridicat, arţăgos, prin spiritul de gâlceavă, aprinderea rapidă, lucruri care-l fac pe bănăţean să se uite ciudat şi să se întrebe: <> .

Aversiunea faţă de <> porneşte şi de la câteva exemple reale. După 1979, au venit în Banat reprezentanţi ai Comitetului Central al PCR cu scopul de a face ordine. Au rămas în istorie Cornel Pacoste, cel care a zis că vine în Banat <> , pentru că era prea plin, dar şi colegii lui, Petre Dănică şi Ilie Matei".

Ce semnifică, de fapt, "miticii"?

Pe lângă semnificaţiile de suprafaţă, apelativul "mitic" ascunde într-însul şi altceva: "Subiectul e unul foarte serios şi pleacă de la o realitate. Şi anume că, într-adevăr, Bucureştiul, simbolic centrul, se raportează inechitabil la provincie", comentează Alin Gavreliuc.

"Trebuie spus şi că nicăieri ca în Banat intensitatea respingerii politicii centrului faţă de provincie nu e atât de mare. Ceea ce cred eu că spun bănăţenii şi, în general, provinciile care au un indice de dezvoltare mai ridicat, e că ar trebui să fim băgaţi mai mult în seamă, să ni se întoarcă înapoi mai mult din ceea ce dăm centrului şi care se distribuie în alte părţi pe criterii clientelar politice. Că ar trebui să se schimbe ceva, în primul rând, în atitudinea centrului faţă de noi, care devenim interesanţi numai la patru ani". (au contribuit Mălin Bot, Raluca Pantea, Nicoleta Tudor, Timişoara)

Banc întâlnit în Banat

"La o şedinţă de partid la Bucureşti, s-au dus un bănăţean, un oltean şi un ardelean. În spatele lor, a venit unul cu trei piuneze la el. Şi-n pauză, a pus câte o piuneză la fiecare dintre cei trei să vadă cum reacţionează. Primul a venit, iute, piper!, olteanul.

Să nu care cumva să se petreacă ceva şi să nu fie el de faţă. S-a aşezat şi zice: <> . Vine ardeleanul, se aşează, se înţeapă şi spune: <

Amu', dacă aci îs, aci să şed>> . Şi stă pe ele. Mai la urmă vine şi bănăţeanul. Se aşează precaut, simte piuneza şi zice: <> ". Din bancul de mai sus, reies cu claritate următoarele stereotipuri: olteanul e iute, ardeleanul, domol, iar bănăţeanul, strângător.

"Cred că îi vedem pe olteni, moldoveni şi ardeleni într-o competiţie cu noi. Noi, însă, am avut şansa de a fi mai aprope de Europa. La mentalitate suntem mai apropiaţi de Vest. Şi din punct de vedere al nivelului de trai suntem în faţa lor. Cu ardelenii suntem mai apropiaţi ca fire, ca mentalitate şi comportament. Eu aş prefera un ardelean ca partener, e mai multă siguranţă cu ardelenii"
Ionesie Ghiorghioni, preşedintele Asociaţiei "Gugulan cu car cu mere"

"Fotbalul o competiţie care escaladează adversităţile regionale. Suntem tentaţi, atunci când nu putem să-i batem pe bucureşteni, să-i ironizăm, să-i minimalizăm pe alt plan, reducându-i la mitici. Bănăţeanul e un tip cu un simţ al proprietăţii foarte dezvoltat, gospodar. Are un complex de frustrare faţă de alte zone, fiind dispus tot timpul la frondă. Ironizăm, miticii, oltenii, moldovenii. Oltenii sunt cei mai ironizaţi pentru că sunt mai predispuşi către un atac ironic şi pamfletar.

Dorinţa lor impetuoasă de afirmare materială e subiect de ironie. A contat şi faptul că au venit masiv în Timişoara pentru că nu mai avea loc de ei înşişi în Oltenia. Atitudinea faţă de moldoveni se referă la partea sanitară a comportamentului lor. În acelaşi timp, invocăm inapetitul lor pentru muncă. Nu putem să uităm, însă, că aproape toată cultura naţională este de sorginte moldovenească. Ardelenii au o profundă componentă patriotică şi naţională"
Ion V. (Jackie) Ionescu, profesor, fost antrenor al Poli Timişoara

Citiţi în ziarul de luni un interviu cu Tudor Gheorghe