Guvernul „a peticit“ salariile care scădeau prin revoluţia fiscală

Cu o soluţie încropită „pe genunchi”, Guvernul a reuşit să găsească o metodă prin care după revoluţia fiscală să nu scadă lefurile angajaţilor din IT, din cercetare-dezvoltare, ale zilierilor şi ale persoanelor cu handicap, dar nici cele ale salariaţilor care lucrează în regim part time.

Guvernul a reparat joi, printr-o nouă ordonanţă de urgenţă, problemele create de revoluţia fiscală, prin care ar fi scăzut salariile mai multor angajaţi scutiţi de impozit, dar şi ale celor care lucrează cu normă parţială şi care ar fi fost nevoiţi să vină cu bani de acasă. Sunt vizaţi atât bugetarii, cât şi angajaţii din mediul privat. Pentru cei scutiţi de impozit, statul îşi asumă plata unei părţi din contribuţiile sociale, în timp ce pentru cei care lucrează part time angajatorul va trebui să suporte costurile în plus.

 „Avem patru categorii şi anume angajaţii din IT, cei pe cercetare, dezvoltare şi inovare, persoanele care desfăşoară activităţi sezoniere şi salariaţii cu dizabilităţi încadraţi cu handicap grav sau accentuat”, a explicat premierul Viorica Dăncilă. Mai precis, aceste categorii de angajaţi erau afectate datorită faptului că erau scutite de plata impozitului pe venit şi nu au putut beneficia, după transferul contribuţiilor, de efectele reducerii cotei de impozit pe venit la 10%. Pentru aceste categorii statul îşi va asuma plata unei părţi din contribuţia de asigurări sociale de sănătate.

Dezavantajează angajatorii care încercau să protejeze angajaţii

Însă legea prevede că doar angajatorii care au mărit salariile brute ale IT-ştilor cu 20% vor primi această deducere. Experţii Deloitte consideră că schema de compensare pentru IT dezavantajează angajatorii care au majorat salariile cu mai mult de 20% tocmai ca să protejeze angajaţii. „Trebuie totuşi să precizăm că o majorare de 20% a salariului brut presupune că angajatorii doar şi-au menţinut costul pe care îl aveau la 31 decembrie 2018, în timp ce angajaţii au primit mai puţini bani. Pentru cei care au crescut cu circa 28% salariul brut pentru a nu afecta netul angajatului, mecanismul de compensare propus nu salvează mare lucru. Cei mai afectaţi sunt poate cei care au acordat bonusuri sau alte forme de compensare pentru ca angajaţii să nu aibă de suferit, dar care nu au făcut modificări ale salariului brut. Această categorie de angajatori, deşi a fost de bună credinţă, a menţinut netul salariaţilor şi deci şi-a majorat costurile salariale totale nu va beneficia de niciun fel de compensare”, consideră specialiştii.

„Adânceşte haosul salarial şi fiscal”

Totodată, noua lege îi ajută şi pe cei care lucrează part time, care vor plăti contribuţii sociale ca şi până acum, proporţional cu salariul pe care îl câştigă, urmând ca angajatorul să suporte diferenţa de contribuţii până la nivelul salariului minim.

„Mai exact, începând cu luna ianuarie 2018, personalului angajat în baza unui contract de muncă part time i se va reţine CAS şi CASS doar la salariul realizat, chiar dacă acesta va fi mai mic decât salariul minim pe economie, iar diferenţa va fi suportată în numele angajatului, de către instituţuia angajatoare sau de către angajatorul privat”, a explicat Viorica Dăncilă.

Însă sindicaliştii consideră însă că noua lege va adânci haosul salarial şi fiscal. „În ultima sa formă proiectul de OUG crează un mecanism prin care, pentru angajaţii cu timp parţial şi salarii mai mici decât salariul minim, angajatorii trebuie să suporte diferenţa între contribuţia socială calculată la salariul minim şi contribuţia socială calculată la salariul realizat”, susţin ei.

Totodată, consultanţii fiscali consideră că prin acest lucru se încalcă ideea transferului contribuţiilor de la angajator la angajat, urmând ca aceştia să suporte în unele cazuri din nou acest cost. 

Ordonanţa poate fi declarată neconstituţională

Ministerul Justiţiei a dat aviz pozitiv, dar cu rezerve, pentru ordonanţa care corectează efectele „revoluţiei fiscale”, însă spune aceasta poate fi declarată neconstituţională. În avizul instituţiei se arată că „stabilirea în sarcina angajatorilor a obligaţiei de a suporta o parte din sarcina fiscală datorată conform legii de către anumite categorii de angajaţi ar putea contraveni principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale stipulat în Constituţie”.