Analiză AEI: Reconfigurarea hărţii mondiale a resurselor. Europa, între independenţa de Rusia şi dependenţa de China

FOTO Shutterstock

Europa depinde în proporţie de 70% de resursele de energie primară din import (din care 27% din Rusia) şi ia măsuri pentru a reduce această dependenţă, scrie Dumitru Chisăliţă, preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă, amintind că Europa are şi o altă problemă: depinde şi de 80% din materiile critice privind energia regenerabilă care vin din China.

„Toate războaiele mondiale s-au născut din nevoia de a controla resursele în momente de criză. Conflictul din Ucraina este un pretext pentru aceeaşi cauză. Reîmpărţirea lumii în sfere de influenţă are la bază actuala criză energetică, potenţiala criză alimentară, perspectiva unei crize de metale necesare în tehnologiile de vârf şi a unei posibile crize de apă potabilă”, notează Dumitru Chisăliţă, preşedintele. 

Europa depinde în proporţie de 70% de resursele de energie primară din import (din care 27% din Rusia). Europa îşi propune să-şi reducă dependenţa de energia primară din Rusia şi să acceseze, resurse din alte zone ale lumii. Pe de altă parte unele ţări interzic exporturile de grâu, altele intensifică achiziţia de ulei din alte ţări. 

Ce se întâmplă acum este dincolo de un simplu război, se va reconfigura harta mondială a resurselor.

Principala direcţie energetică a Europei este înspre dezvoltarea resurselor energetice regenerabile, care să fie asistate până în 2050 şi de resursele de gaze, petrol şi cărbune.

Însă Europa depinde şi de 80% din materiile critice privind energia regenerabilă care vin din China. China fiind ţara care în anul 2020 a produs 71% din panourile produse în lume, 28% din turbinele eolienne produse în lume, 63 % din bateriile produse în lume etc. 

China este ţara care deţine majoritatea resurselor din metalele necesare în tehnologiile de vârf, având şi capacitatea, tehnologia şi resursa umană ieftină de a-şi folosii atuul pentru a dezvolta tehnologia de captare a resurselor regenerabile, resursele care ar trebui să substituie  cărbunele, petrolul şi gazelle de care Europa este atât de dependentă.

Europa deţine:

• doar 1% din materiile prime pentru energia eoliană

• mai puţin de 1% din bateriile cu litiu finite – pentru industria auto electrică

• mai puţin de 1% din pilele de combustie – pentru hidrogen

• doar 2% din materiile prime relevante pentru robotică 

• doar 1% din asamblajele fotovoltaice pe bază de siliciu – pentru energia solară

Politicile “verzi” şi “digitale” au declanşat o expozie a cererii de materii prime critice iar ţările producătoare în frunte cu China vor domina această concurenţă nemiloasă cu aprovizionări din ce în ce mai strategice.

Europa se găseşte la această răscruce a acestor crize, dar sub impactul dilemei de a alege între indepenenţa de Rusia şi dependenţa de China.

Cursa lăcomiei, a construit dependenţa de energia primară ieftină din Rusia, pentru a se obţine profituri la companii şi bani la bugetul de stat printr-un system de fiscalitate energetică mare, care încasa diferenţa între preţurile mici ale energiei importate şi preţurile suportabilităţii sociale. Toate acestea realizate în contextul în care era cunoscut sistemul existent în  această ţară.  

Cursa lăcomiei companiilor Europene care au relocat producţia în China fără să le pese de sistemul politic de acolo, care profită de de munca epuizantă a unor chinezi robotizaţi şi terorizaţi. Această situaţie a determinat însuşirea de către chinezi a tuturor tehnologiilor existente pe mapamond şi a punerii bazelor unor noi dependenţe viitoare, dependenţa de materii rare, tehnologii şi produse pentru obţinerea energiei regenerabile, dar şi a transporturilor non-produse petroliere. Chinezii şi-au propus ca în 2050 să fie şi laboratorul de cercetare şi inovaţie al lumii, nu doar uzina de producţie. Investiţiile immense în cercetare – dezvoltare arată că vorbesc serios. 

Cu alte cuvinte, au cercetare, tehnologie, resurse materiale, umane şi financiare şi mai ales strategii pentru viitor, iar dacă nu vrem ca într-o generaţie să ne domine, trebuie să ne trezim la realitate cât încă putem alege şi chiar suntem în avantaj.

Companiile occidentale au în lanţul de producţie multe servicii ca să acopere locuri de muncă, iar statul multe taxe, mărind astfel preţul unui produs (energie sau marfă) ieftin provenit din Rusia sau China.

Rezilienţa şi independenţa, două cuvinte învăţate după ultimele două crize majoare (Pandemia şi Conflictul din Ucraina) sunt elementele care ar trebui să ne definească mpdul în care ne vom creiona strategiile viitoare, strategii care nu trebuie să înlocuiască o independenţă chiar şi faţă de Rusia, cu o altă dependenţă chiar şi faţă de China.