Profilul afaceristului român: cât de bine îi merg afacerile în funcţie de vârsta pe care o are

În România există 27.577 de companii care au o cifră de afaceri mai mare de 1 milion de euro pe an, unde lucrează 61% din totalul locurilor de muncă la nivel naţional. Iancu Guda, preşedinte AAFBR şi membru Coface, a realizat o amplă analiză care face profilul investitorului român din punct de vedere al vârstei şi a profitului obţinut.

„Analiza se concentrează asupra tuturor companiilor active în România care au înregistrat venituri peste 1 milion EUR pe parcursul anului 2016. Mai exact, 27.577 de companii care reprezintă o pondere numerică de 4% din totalul mediului de afaceri, dar care concentrează 84% din totalul veniturilor înregistrate de toate companiile active în România, 61% din totalul locurilor de muncă, şi 74% din nivelul activelor imobilizate corporale (investiţii pe termen lung reflectate în terenuri, construcţii, utilaje şi echipamente). Practic, aceste companii reprezintă nucleul investiţional, social, financiar şi fiscal (prin intermediul veniturilor, contribuţiilor sociale şi taxelor plătite la bugetul de stat) din România”, se arată în analiză.

Cele mai multe dintre cele peste 27.000 de companii au fost înfiinţate în primul deceniu de după Revoluţie.

Profilul investitorilor de 54 de ani: la fiecare 100 lei investiţi au un profit de 20 lei

Potrivit analizei, companiile înfiinţate înainte de anul 2000, care înregistrează o durată medie de activitate de aproape 21 de ani şi o vârstă medie a acţionarilor de 54 de ani, generează un randament mediu al capitalurilor de aproape 20%. 

„Practic, pentru fiecare 100 RON investiţi de acţionarii acestora, prin capitalul social subscris (iniţial sau ulterior) precum şi toate profiturile reinvestite, companiile respective generează un profit mediu anual de 20 RON. Aceste companii înregistrează cel mai scăzut nivel al îndatorării, în condiţiile în care levierul mediu este de 2,5 (corespunzător unui grad mediu de îndatorare de 60%), o rotaţie a activelor aproape de 2 (practic, veniturile obţinute sunt de aproape două ori peste nivelul activelor), cea mai ridicată marjă operaţională (aproape 5,5%) şi cel mai scăzut nivel al gradului de povară financiară (corespunzătoare unui grad redus de îndatorare şi acces la finanţare ieftină) şi fiscală (în contextul unei optimizări fiscale eficiente)”, arată studiul lui Iancu Guda.

Toate acestea reflectă profilul unor companii mature, relativ conservatoare în ceea ce priveşte structura de capital (deoarece se bazează preponderent pe capitalurile proprii şi accesul extins la creditul comercial), o structură eficientă a costurilor în contextul unor investiţii profitabile. Aproape 35% din companiile active în România cu venituri de peste 1 mil EUR sunt incluse în acest segment;

Afaceriştii de 49 de ani obţin un profit de 13% din investiţie

În ce priveşte companiile înfiinţate în perioada 2001-2005, care înregistrează o durată medie de activitate de aproape 15 ani şi o vârstă medie a acţionarilor de 49 de ani, generează un randament al capitalurilor de aproape 13%, aflat în vecinătatea costului mediu ponderat al capitalurilor (concept despre care am vorbit în articolul „Secretul unei investiţii eficiente – diferenţa dintre profit şi valoare adăugată”, publicat în data de 1 Aprilie 2018). 

Practic, pentru fiecare 100 RON investiţi de acţionarii acestora, prin capitalul social subscris (iniţial sau ulterior) precum şi toate profiturile reinvestite, companiile respective generează un profit mediu anual de aproape 13 RON. Aceste companii înregistrează o îndatorare în creştere faţă de segmentul anterior, în condiţiile în care levierul mediu este de 3,4 (corespunzător unui grad mediu de îndatorare de aproape 70%). Atât marja operaţională cât şi rotaţia activelor sunt inferioare comparativ cu segmentul anterior, iar presiunile fiscale şi financiare sunt în creştere. 

Aceste companii sunt înfiinţate într-o perioadă mai normalizată a economiei de piaţă (comparativ cu ceea ce s-a întâmplat înainte de anul 2000), în contextul liberalizării contului curent, apropierii momentul aderării la Uniunea Europeană şi a impactului crizei financiare pe plan local. Toate acestea reflectă profilul unor companii în proces de maturizare, mai deschise la proiecte de investiţii finanţate prin împrumuturi financiare şi cu cel mai mare potenţial de creştere în viitor în contextul unui risc acceptabil. Aproape 20% din companiile active în România cu venituri peste 1 mil EUR sunt incluse în acest segment.

Profilul investitorului de 45 de ani: Grad mare de îndatorare şi randament mic al afacerilor

Pe de altă parte, companiile tinere, înfiinţate după anul 2005, care înregistrează o durată medie de activitate de sub 10 ani şi o vârstă a acţionarilor de aproape 45 de ani, generează un randament mediu de 2%-3%, mult inferior costului mediu ponderat al capitalurilor atrase (peste 15%). 

Aceste companii înregistrează cel mai crescut nivel al îndatorării, în condiţiile în care levierul mediu este între 6,8-7,8 (corespunzător unui grad mediu de îndatorare între 75%-85%). Firmele din acest segment au raportat pe parcursul anului 2016 o profitabilitate foarte scăzută, o eficienţă comercială redusă a activelor (veniturile obţinute reprezintă jumătate din activele bilanţiere) şi o presiune fiscală şi financiară în creştere semnificativă. Aceste companii sunt relativ imature, înregistrează o structură de capital bazată pe finanţarea externă şi o vulnerabilitate ridicată în contextul creşterii costului de finanţare. Aproape 45% din companiile active în România cu venituri peste 1 mil EUR sunt incluse în acest segment.

Concluzii

Studiul arată că aproape jumătate dintre companiile esenţiale din România (cele care înregistrează venituri peste 1 milion de EUR, concentrând astfel 84% din totalul veniturilor raportate de toate companiile active în România, 61% din totalul locurilor de muncă) sunt embrionare (sunt înfiinţate după anul 2005 şi au o durată medie de viaţă sub 10 ani), majoritatea acţionarilor acestora au o vârstă destul de înaintată (vârstă medie a acestora fiind de 50 de ani, mult peste media înregistrată în ţări similare din regiune) în condiţiile în care peste două treimi dintre aceştia sunt şi administratorii firmelor respective. 

Consecinţele acestui fenomen sunt:

- deşi teoretic potenţialul de creşte al acestor companii este semnificativ, în practică acesta este limitat de atitudinea relativ conservatoare a acţionarilor acestora, din cauza capitalului uman redus şi a celui financiar semnificativ (care induce o stare de confort şi suficienţă); 

- majoritatea companiilor nucleu din România, cu capital autohton, sunt afaceri de familie fără o structură de management extern, sau un board de directori care să asigure o guvernanţă corporativă pentru alinierea intereselor tuturor părţilor interesate de compania respectivă (acţionari, salariaţi, furnizori, creditori financiari, clienţi, stat); 

- guvernanţa corporativă modestă (ca să nu spun inexistentă la majoritatea companiilor) induce asimetrie de informaţie şi calitatea modestă a situaţiilor financiarea (multe dintre cheltuieli sunt discreţionare, în condiţiile în care acţionarii nu separă patrimoniul personal de cel al companiei); 

- întâlnim foarte rar antreprenori tineri, care să gândească ambiţios şi să fie capabili să dezvolte companii mari. Nu ştiu dacă, în realitate, aceştia există cu frecvenţă mai ridicată sau nu, dacă o bună parte dintre tinerii care au acest profil au plecat din ţară, sau se vor mai întoarce (vreodată) ... dar îmi este clar că, fără aceştia, nu vom duce România la adevăratul potenţial.