Donald Margulies e un industrios autor de piese de teatru, cu teme inspirate din realitatea cea mai acută, de imediată, stringentă actualitate. Vladimir Anton este un tânăr regizor mai mult decât promiţător, spectacolul lui cu Priveşte înapoi cu mânie, realizat la Teatrul Sică Alexandrescu din Brăila, fiind, fără doar şi poate, unul foarte bun. Vladimir Anton ştie să întocmească distribuţii performante, are deja ştiinţa lucrului cu actorii. Pusă în evidenţă de spectacolul braşovean şi recompensată prin faptul că Ada Galeş a primit la Gala Uniter din mai 2016 premiul pentru cel mai bun debut din anul teatral anterior.

Spectacolul bucureştean cu piesa Când timpul nu se mişcă se individualizează mai cu seamă prin distribuţia excelentă care salvează un text altminteri destul de convenţional. Text ce tratează în cel mai americănesc mod posibil câteva teme mari. Ca, de pildă, ce facem cu sensibilitatea, cu umanitatea noastră în faţa marilor tragedii ale omenirii, tragedii consumate în zone îndepărtate şi devenite subiect de breaking news? Ne mulţumim doar să aflăm despre ele din relatări la cald, datorate unor reporteri care, pentru o exclusivitate, pentru a fi primii îşi pun în primejdie viaţa, scapă din cine ştie ce atac cu bombă şi apoi o iau de la capăt? Cu gândul că, oricum, este vorba despre o viaţă pe care, de altminteri, respectivii  au cam pus-o în cui  cu nebunateca speranţă că ea poate fi amânată, că ne aşteaptă, că ne acordă răgazul împlinirii profesionale, urmând să intre cu adevărat în scenă doar după aceea. Am uitat oare să ne bucurăm de lucrurile pe nedrept socotite a fi mărunte cum sunt familia, fericirea de a avea un copil în faţa agresiunilor existenţei şi a ambiţiilor personale şi profesionale excesive? Mai avem dreptul la autenticitate şi dacă îl avem ştim să ne bucurăm de el?

FOTO Teatrul Odeon Bucureşti

Piesa a fost tradusă în româneşte chiar de Vladimir Anton. Nu ştiu din vina cui, a autorului Donald Margulies sau a traducătorului Vladimir Anton, multe replici sună de parcă ar fi citate împrumutate din cărţi. Convenţional, cvasi-livresc e şi cuplul Richard-Mandy care preferă existenţa cotidiană, ne-eroică, cu bucurii mărunte, dar şi cel reprezentat de James şi Sarah, aflat în echilibru instabil. Cuplu ce se destramă sub ochii noştri fiindcă James dezertează, dorind şi el să trăiască simplu, previzibil, nepericulos.

Convenţionalitatea aceasta excesivă e contracarată eficient de cei patru actori din distribuţie. E vorba despre Alina Berzunţeanu (Sarah), Marius Stănescu (James), Ioana Anastasia Anton (Mandy) şi Adrian Titieni (Richard).

FOTO Teatrul Odeon Bucureşti

Interiorul în care se consumă totul, imaginat de Tudor Prodan, ar fi unul oarecare dacă scenograful şi regizorul nu ar fi plasat pe scenă, în chip de perete despărţitor, un obiectiv fotografic imens ale cărui mişcări sunt învestite cu rolul de a marca modalitate de scriere în flash-uri ce caracterizează deopotrivă piesa ca şi montarea. Dar şi trecerea timpului.

În fine, e vorba despre o montare care, fără a fi o realizare monumentală,  se urmăreşte cu atenţie în primul rând graţie interpreţilor ei. Tuspatru foarte buni.

Teatrul ODEON din Bucureşti - CÂND TIMPUL NU SE MIŞCĂ de Donald Margulies; Traducerea - Vladimir Anton; Regia - Vladimir Anton; Scenografia - Tudor Prodan. Cu - Alina Berzunţeanu, Marius Stănescu, Adrian Titieni, Ioana Anastasia Anton. Data reprezentaţiei - 20 septembrie 2016