Un spectacol curajos

Un spectacol curajos, aşa aş caracteriza cu un unic atribut „Hedda Gabler“ de la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ (TNRS) din Sibiu realizat de Botond Nagy. Regizorul are abia 24 de ani, a terminat şcoala la Tg. Mureş, la clasa lui Bocsardi Laszlo şi a atras atenţia în special prin „All Over Your Face“, teatru performativ produs la Reactor de creaţie şi experiment din Cluj, în 2016.

A mai montat, printre altele, la Gheorgheni, Sfântu Gheorghe, dar încă din facultate s-a anunţat ca artist care iese din linie, lucrându-şi producţiile de examen în spaţii neconvenţionale, gândindu-le în formule îndrăzneţe, susţinute ideatic.

E un regizor care se luptă cu textul, care înţelege regia ca o confruntare de pe poziţii de egalitate cu o piesă şi cu viziunea unui autor. Îmi aminteşte, oarecum, de primii ani ai lui Radu Afrim, pe care-l admiră şi ale cărui spectacole, a declarat într-un interviu, l-au determinat să facă regie, de cutezanţa acestuia de-a apuca pe drumuri estetice de pionierat. Creaţia sibiană m-a trimis cu gândul, ca tip de atitudine creatoare, la Trei surori al lui Radu Afrim, coincidenţă, realizat la Sfântu Gheorghe, unde Nagy a făcut liceul cu profil Teatru. A reafirmat ce înseamnă prospeţime inovativă şi lipsă de complexe  în a te confrunta cu un clasic. Propunerea lui Botond Nagy nu e fără cusururi, dar e pe deplin justificată artistic, în primul rând de erodarea formatului receptiv tradiţional, de nevoia de a reevalua texte clasice prin ochii şi aşteptările publicului de astăzi. Am văzut în sala TNRS foarte mulţi tineri care, graţie echipei ghidate de Nagy (căci chiar e rezultatul unei ample munci de echipă, fără a fi generativă), s-au regăsit în acţiunea dramatică şi în eroii de acum mai bine de un veac, scuturaţi zdravăn de desuetudinea aşezată peste ei de schimbările istorice fireşti. E, într-un fel o actualizare, dar una care vizează orizontul receptiv al publicului, ţintind spre stereotipiile prezentului.

FOTO Sebastian Marcovici

Regizorul dezvoltă scenic ideea de lume ca spectacol, înzorzonată în fel şi chip, dându-se continuu în spectacol, cu un decalaj, pentru unii devastator, între amăgire şi realitate. A spus-o Guy Debord, societatea recentă s-a scindat în realitatea şi imagine, se exprimă prin show-ul permanent şi alert ce a devenit viaţa noastră, prin divertisment, publicitate şi propagandă, modelul actual al lumii contemporane. Temporalitatea scenică e un amestec de vremuri şi epoci – suntem în microcosmosul Heddei Gabler (Ofelia Popii) unde Jorgen Tesman (Marius Turdeanu) ajunge călătorind cu o navă spaţială, asta după ce, în preambulul nevorbit, o vedem pe protagonistă în faza ei infantilă, secondată de un personaj bizar, costumat baroc, la care voi reveni. Amestecul de vremi se transferă şi din abundenţa sonoră, muzici de stiluri şi ritmuri eclectice care acompaniază aproape permanent evoluţia dramatică, aceea pe care o ştim din textul lui Ibsen. Acţiune dramatică pe care regizorul o conservă, se umblă puţin la accente, mai ales la personaje, adăugând un strat hermeneutic, de regie interpretativă. Neoane, microfoane, actorie preponderent discursivă, songuri, paperitos, plexic ca material de bază, covor de scenă lucios, în general materiale moderne compun o versiune ce părăseşte tiparele, evidenţiind glamour-ul şi aviditatea de-a fi permanent în centrul atenţiei publice.

Personajul inventat e o sumă de posibilităţi: poate fi Berthe, dar nu e în totalitate; e o proiecţie a Heddei, poate!; e mesagera morţii, da, de ce nu?; cert e un contrapunct al echilibrului scenic, care o secondează pe Hedda. Pentru consistenţă, are şi un monolog, scris de regizor, susţine un duet muzical, de cabaret, e, în orice caz, o apariţie care-ţi alimentează fantezia cu posibilităţi.

Interesant e că, în ciuda viziunii lui estetic cutezătoare, Botond Nagy a rămas un tradiţionalist când a venit vorba de distribuţie. A spus-o singur la conferinţa de presă: dacă nu ai în trupă o Hedda, atunci nu montezi piesa! Aici e Ofelia Popii, care joacă impecabil o Hedda cameleonică, un mix echilibrat de feminitate, copilărire, nepăsare şi implicare, tenacitate, putere, un personaj complex, fluid, care alunecă mereu printre oamenii din jurul ei.

FOTO Sebastian Marcovici

Decorul a fost contribuţia scenografică a Irinei Moscu, o creatoare care ştie precis ce să facă cu un spaţiu, cum să-l modeleze. A imaginat un pian stilizat ce a devenit o canapea ca-ntr-un studio de televiziune, unde partenerii de spectacol se intervievează unii pe ceilalţi spunându-şi replicile şi activând povestea. Şi a construit un soi de fundal elipsoidal, brăzdat de neoane paralele ce se luminează colorat, ca o poartă temporală între un dincolo incert şi un dincoace evident. Asociate cu lumina, fiecare dintre aceste elemente joacă la rândul lor, adăugând sensuri. Un pistol supradimensionat călărit la propriu de Hedda anunţă premonitoriu ce urmează să se petreacă. Ursuleţul de pluş din intro capătă dimensiuni hiperbolizate înspre final, joaca cu proporţiile devenind altă sursă de sensuri. Costumele (Erika Márton) caracterizează personajele, sunt teatrale, adăugând dimensiuni portretistice ingenioase.

O altă calitate a acestei creaţii este ritmul ei. Un ritm generat de fragmentaritatea montării, de structura filmică, de fluxul de imagini scenice transmis în unde către sală. Entractul (între)rupe inevitabil dinamica, iar partea  a doua a spectacolului, aceea a rezoluţiilor, e într-un sensibil decalaj de tempo. Joaca cu acusticul calibrează sonorităţile scenice prin variaţii impuse de efectele via microfon, în principal, de vocalitatea actorilor şi diversitatea inserturilor muzicale ilustrative. E, în general în spectacol, o abundenţă de propuneri atrăgătoare în sine şi împreună, într-o creaţie ce merită vizionată.

Scenariul: Botond Nagy şi Kali Ágnes
Traducerea: Ioana-Andreea Mureşan
Decor: Irina Moscu
Costume: Erika Márton
Dramaturgia: Kali Ágnes
Visuals: Rancz András
Coregrafia: Attila Bordás
Muzică şi sound design: Kónya Ütő Bence
Selecţie muzicală: Botond Nagy
Light design: Erőss László
Asistent regie: Sanda Anastasof
Asistent dramaturgie: Alina Damian
Consultant artistic: Claudia Domnicar
Distribuţie: Ofelia Popii, Marius Turdeanu, Ciprian Scurtea, Cendana Trifan, Adrian Matioc, Diana Văcaru-Lazăr, Arina Ioana Trif, Cristina Ragos