Soma, fum şi depersonalizare în minunata lume nouă

În oferta de spectacole a celei de-a patra ediţii a „TeenFest“-ului bucureştean au figurat două producţii al căror suport literar este reprezentat de ceea ce, în vremea tinereţii mele, se numea literatura de anticipaţie sau, încă şi mai la îndemână, literatura S.F.

Devenită, la un moment dat, şi ea nu tocmai foarte agreată fiindcă în societatea socialistă multilateral dezvoltată numai partidul şi secretarul său general, Nicolae Ceauşescu, puteau, aveau competenţa şi puterea să prevadă viitorul. Unde mai pui că prea adesea în genul acesta de literatură apăreau roboţii, computerele, aşa cum stăteau lucrurile în piesa lui Karel Čapek (acum jucată de actorii Secţiei germane a Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu) care nici ele nu prea erau pe placul vizionarilor din C.C. al PCR.

Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley, una dintre cele mai de impact distopii din secolul al XX lea, a fost scrisă în 1932 şi descria societatea umană din anul 2540, atunci când „stabilitatea, pacea şi libertatea erau garantate”. Fiecare zi era una perfectă, oameni erau perfecţi şi ei, iar dacă intervenea ceva în neregulă aceştia aveau la îndemână interminabile cantităţi de soma. Toti îşi aparţineau tuturor, dispăruseră conceptele de mamă şi tată, nimeni nu se mai năştea pe cale naturală, sexul se petrecea între fiinţe care mai de care mai pneumatice. În 2540 totul trebuia să fie programare desăvârşită, orice îndoială era exclusă, iar în cazul în care cineva, aşa cum i se întâmplă la un moment dat lui Bernard Marx, nu juca perfect, în conformitate cu regulile lumii noi, era ajutat, adică obligat să îşi revizuiască atitudinea. În cazul în care persista în îndoială, respectivul era eliminat. Pe neaşteptate, în minunata lume nouă ajung John Sălbaticul şi mama acestuia. Însă cum conceptul de mamă era deja exclus din sistemul de valori, mai exact de constrângeri şi supravegheri care însemnau principalele dominante ale minunatei lumi noi, aceasta primeşte un nume oarecare. Să zicem Linda.

Avem deja în zilele noastre o întreagă literatură dramatică, cu accente preponderent de stânga, a cărei acţiune se petrece în lumea corporatiştilor care arată că ceea ce Huxley prevăzuse că se va petrece în anul 2540 se consumă, atenuat, e drept, chiar în zilele noastre. Aşa încât în calitate de autoarea a adaptării şi de semnatara a regiei spectacolului intrat încă din vară în repertoriul Teatrului Excelsior, Catinca Drăgănescu a operat o updatare. Totul se petrece într-un viitor îndepărtat în care oamenii perfecţi şi pneumatici se salută cu Trăiască Ford!, seamănă cu roboţii din Star Trek sau - de ce nu? - cu aceia din R.U.R. Unii, aşa cum sunt Sălbaticul (Dan Pughineanu), Eliza (Mihaela Trofimov/Iulia Samson) sau chiar directorul Tomek (Bogdan Nechifor), au origini în lumea veche, alţii, precum Mond ( Alina Pintilie) sau Bernard Marx (Alex Mihai Popa) au acceptat adaptarea din felurite motive. Helmholtz Watson (Mircea Alexandru Băluţă) devine, şi va plăti pentru asta, sensibil la versurile lui Shakespeare, Lenina Crowne (Ana Udroiu) se va îndrăgosti cu adevărat, pe bune, cu sentiment de John The Sauvage, precum în Romeo şi Julieta. Ceilalţi, aşa cum sunt Henry Foster (Ovidiu Uşvat) ori Fanny Crowne (Dana Marineci), vor juca pe mai departe jocul, vor trece peste defecţiunea John îngurgitând imensa cantităţi de soma.

Spectacolul dispune de un decor şi de accesorii impresionante (le-a conceput Andreea Negrilă), de costume cum nu se poate mai apropiate de ceea ce trebuia să aibă (le semnează Elena Gheorghe). Toate valorate de light şi video-designul creat de Dan Băsu. Minunata lume nouă de la Teatrul Excelsior are o muzică aparte (compusă de Silent Strike) şi o mişcare scenică cum nu se poate mai conformă impresiei de robotizare (Simona Deaconescu). Nu stă tocmai rău nici la capitolul actorie. Şi actorii, şi spectatorii au, de la un moment dat încolo, parte de imense cantităţi de fum. Ceva însă nu merge, nu se leagă, totul se supradilatează, devine plat, fără necesara alternanţă dintre noduri şi catalize. Ceea ce nu este foarte bine. Dimpotrivă.

Teatrul Excelsior din Bucureşti - MINUNATA LUME NOUĂ - Traducerea, dramatizarea şi regia: Catinca Drăgănescu; Decorul: Andreea Negrilă; Costumele: Elena Gheorghe; Muzica originală: Silen Strike; Mişcarea scenică: Simona Deaconescu; Light&video design: Dan Băsu; Asistent regie; Alina Dumitrache; Cu: Alina Pintilie (Mond), Alex Mihai Popa (Bernard Marx), Dan Pughineanu (John the Savage), Mircea Alexandru Băluţă (Helmholtz Watson), Ana Udroiu (Lenina Crowne), Ovidiu Uşvat (Henry Foster), Bogdan Nechifor (Tomer Chill), Dana Marineci (Fany Crowne), Mihaela Trofimov/Iulia Samson (Linda); Data reprezentaţiei: 7 octombrie 2018