Cum a intrat Nicu Ceauşescu în politică

Cum a intrat Nicu Ceauşescu în politică

Nicu Ceauşescu (al treilea din dreapta), poziţionat între Ştefan Andrei şi Elena Ceauşescu, în timpul vizitei în Spania, 21-25 mai 1979. Foto: Arhivele Naţionale

Din ordinul mamei, ofiţerii Direcţiei a V-a urmăreau pas cu pas şi „verificau contactele“ mezinului Nicu şi ale fiicei Zoe. Ca să-l rupă de „gaşcă“ pe Nicu, părinţii au încercat să-l canalizeze către politică.

Ştiri pe aceeaşi temă

Se petrecuseră schimbări şi în viaţa familiei Ceauşescu. Din încercările celor doi de a impune o altă imagine asupra familiei omului din fruntea ţării, diferită de stilul Kremlinului, rezultau schimbări diferit interpretate chiar şi în mediul lor.

Gata la  poruncă

Obişnuit, soţii Ceauşescu plecau dimineaţa, fiecare cu maşină şi şofer personal, la locul de muncă: el, către sediul Comitetului Central de pe Calea Victoriei, ea la ICECHIM. La amiază, amândoi soţii serveau prânzul în reşedinţa din Primăverii. După somnul lui Ceauşescu de după masă, se întorcea fiecare la biroul lui. 

În paranteză fie spus, imediat ce-a devenit director general al ICECHIM (1972), Elena Ceauşescu şi-a dorit un ambient pe măsură. A cerut renovarea biroului directorial şi modernizări în funcţionalităţile clădirii. Convinsă că toţi subalternii şi colaboratorii sunt nişte „hoţi“, a impus reducerea devizelor prezentate la mai puţin de sfertul valorii iniţiale, după cum a povestit Camil Roguski („Adevăruri interzise“, Lucman, Bucureşti, 2005). Mobilierul şi decoraţiile interioare fiind executate de întreprinderile socialiste care le încadrau în planul dat de partid, după voia ei ieşeau toate. Astfel că s-a simţit tot mai îndreptăţită să-i trateze cu superior dispreţ pe cei cu care venea în contact. La imaginea de fiinţă superioară ce  şi-o crease au contribuit din plin slugărnicia şi linguşelile acelora.

Diabetul lui Ceauşescu 

În 1973, lui Ceauşescu i s-a descoperit o creştere a glicemiei, debut al diabetului pe care-l va trata cu insulină doar de la începutul anului 1988. După mărturia prof. univ. dr. Tică Dumitrescu, specialistul trimis de ministrul Sănătăţii să-l consulte la Neptun după aflarea rezultatelor analizei, de la-nceput nevasta lui Ceauşescu a fost nelipsită de la discuţiile privind regimul lui de viaţă şi alimentar. Savanta în polimeri îşi dovedea, cu acest prilej, ignoranţa deplină în chimismul organismului uman. N-au arătat niciunul îngrijorare, până în primăvara lui 1988 când s-a recurs la insulină, diabetul fiind ţinut sub control prin regim alimentar. În ansamblu, Ceauşescu avea o sănătate bună, afirmă acum profesorul Dumitrescu. Îşi făcea conştiincios ieşirile în natură la vânătoare şi numărul recomandat de bazine din programul cotidian de înot.

Copiii zboară, părinţii se duc

S-au împuţinat şi locatarii din reşedinţa Ceauşeştilor din Primăverii, numărul 50, proiectată de arhitectul Cezar Lăzărescu. Imediat după căsătorie, Valentin se mutase cu soţia într-un apartament de trei camere în zona Arcului de Triumf. Au rămas acolo până la începutul anilor ’80, când li s-a născut un fiu. Mărindu-se familia, li s-a repartizat parterul vilei locuit de fiica lui Arghezi, Mitzura. 

În „casa mică“ din Primăverii, destinată părinţilor Ceauşeştilor, a mai rămas doar „mam mare“ de la Petreşti. Întâi s-a stins Andruţă, petrecut la cimitirul din Scorniceşti cu mare fast bisericesc. Credincioasei Alexandrina nu i-a fost dată însă aceeaşi cinstire. În  zvonurile epocii a fost învinuită nora din capul ţării. Prin aceasta, se zicea, îşi manifestase  tendinţa de combatere a misticismului în popor.

Cinefila Lenuţa

Ca-n casele de la ţară unde crescuseră amândoi Ceauşeştii, grija copiilor şi-o asumase mama. Cei care-au stat în preajma cuplului, constataseră că n-avea pasiuni sau hobby-uri deosebite. Când soţul pleca singur la vânătoare, ea rămânea în reşedinţă şi viziona filme. I se aduceau din străinătate şi  se titrau special pentru ea, după mărturia lui Adrian Eugen Cristea („A fi sau a avea. Amintirile unui ofiţer de securitate şi gardă prezidenţială“, Paco, Bucureşti, 2008). Copiile acestora se distribuiau apoi, pe sub mână, fiind urmărite la video de români. Uneori, Elena Ceauşescu îşi vizita prietena din tinereţe, cumnata Adela care locuia în Cotroceni. A fost singura persoană care primea vizita ei. 

Cu de toate fără bani

După reuşita la facultate, Nicu şi-a satisfăcut stagiul militar cu termen redus, ca oricare student. S-a ales însă pentru el o armă de elită, paraşutismul într-o unitate din Buzău.

În Universitate, Zoe Ceauşescu legase prietenii deosebite, atrăgând un cerc de tineri inteligenţi, cultivaţi şi mai ales nonconformişti. Fata Ceauşeştilor voia să se piardă şi totodată să se regăsească pe sine prin a fi un membru oarecare al acestei „găşti“.

Într-o altfel de „gaşcă“ însă petrecea Nicu. El nu-şi trădase prietenii din copilărie de cartier, nelipsiţi din cercul său fiind fiul lui Ion Gheorghe Maurer, Jean, copiii lui Paul Niculescu-Mizil, Serghei şi Donca şi fiul violonistul Ion Voicu, Mădălin. Crescuţi din faşă în cartierul roşu al nomenklaturii, se-nvăţaseră să consume orice-şi doreau fără a fi purtat grija banilor. Prin bunăvoinţa şoferilor părinţilor săi, Nicu învăţase să şofeze de la 12 ani. La vârsta potrivită obţinerii carnetului, se simţea un as al volanului. Conducea cu viteză maximă pe străzile Capitalei şi către reşedinţele partidului de pe litoral şi de la munte. Miliţienii îi recunoşteau maşina şi nu riscau să oprească vitezomanul, cu atât mai puţin să-i ceară să sufle-n fiolă.

Şi mai încântător decurgeau nopţile în restaurantele şi barurile de lux frecventate de „gaşca lui Nicu“. Preferat va fi în final barul „Atlantic“, gestionat de Viorel Păunescu, cu program artistic menit să sporească reputaţia capitalei României printre străini. Nicăieri nu li se cereau bani membrilor „găştii“, şefii de localuri fiind mulţumiţi că astfel de clienţi le călcau pragul. Un mai bun paratrăsnet pentru eventualele nereguli şi controale nu s-ar fi putut găsi. Iar dansatoarele şi cântăreţele se-nghesuiau să încheie „prietenii“, fie şi numai de-o noapte, cu aceşti feţi-frumoşi din basmul „viitorului luminos“.

Păcatele „găştii“

Zoe şi Nicu locuiau împreună cu părinţii care-şi făceau griji că moşteniseră „harul“ bunicului din Scorniceşti de a-şi afla bucuria în băuturile spirtoase. Dar ce puteai face cu nişte copii prea mari ca să-i stăvileşti în pornirile rele cu forţa? Şi ce poveţe să le dai când din exemplul părinţilor văzuseră că poţi păcătui în orice fel ca să ajungi unde vrei? Asfel că prima mamă a ţării s-a văzut fără altă putere asupra copiilor săi decât aceea de-a pune pe urmele lor poteraşii Direcţiei a V-a.

Ofiţerii urmăreau pas cu pas drumurile tinerilor şi le „verificau contactele“ deşi erau adulţi şi întrutotul îndreptăţiţi la intimitate şi responsabilitate în viaţa personală. Ordinele veneau din partea mamei dar securiştii le executau ca şi cum le-ar fi transmis şeful statului, după mărturia fostului adjunct al şefului Direcţiei a V-a. Pe de-o parte supravegherea aceasta ilegală, după înseşi regulamentele serviciului de pază şi protecţie, era generată de grija şi neîmplinirile părinteşti ale Ceauşeştilor. Pe de altă parte, de teama ca nu cumva năzdrăvăniile mezinului şi prietenilor săi să degenereze în scandaluri sau  accidente de neascuns opiniei publice româneşti şi presei străine. Informarea despre programul şi întâlnirile Zoei şi ale lui Nicu, uneori cu fotografii, a devenit punct din programul cotidian al Elenei Ceauşescu. Obiceiul acesta va atrage noi necazuri, afectând personalitatea  fiicei şi mezinului Ceauşeştilor şi aducând nenorocirea în viaţa unora dintre iubiţii lor.

Nicu era Ceauşescu N. Nicolae 

Ca mulţi părinţi ce evită responsabilitatea eşecului în educaţia copilului translând vinovăţia asupra anturajului, Ceauşeştii vedeau în mezinul lor un băiat bun şi frumos, tot răul fiind pus pe seama influenţelor „găştii“. Le cântau şi aici în strună „curtenii“, ştiut fiind că metoda cea mai veche şi mai uşoară de a intra în graţiile unei mame, e să-i lauzi copilul. Dacă mai tinerii Ştefan Andrei, Cornel Burtică şi Dumitru Popescu nu reuşiseră să-l atragă pe Ceauşescu la lecturi şi dezbateri politologice, captarea interesului lui Nicu spre ocupaţii intelectuale ar fi fost un şi mai mare succes. Astfel că erijându-se în postură de mentor, Andrei îi aducea mezinului cărţi, antrenându-l în conversaţii serioase. Poziţia sa de companion preferat al lui Ceauşescu la şah, îi permitea discuţii informale cu acesta. Ideea canalizării lui Nicu înspre politic, cu aprecieri pozitive asupra dotării sale, putea veni, astfel, ca din întâmplare.

Din primul an de facultate, Nicu a intrat în partid, semnându-şi autobiografia cu numele din certificatul de naştere - Ceauşescu N. Nicolae. Menţiona în ea că absolvise liceul cu media 9 iar, la sesiunea din vara lui 1970, reuşise la Facultatea de Fizică cu media 8.

Imediat după intrarea în partid, a obţinut şi prima funcţie: vicepreşedinte pentru probleme politice al asociaţiei comuniste a studenţilor condusă de Ion Traian Ştefănescu, alt mentor dorit de Ceauşeşti în şlefuirea mezinului.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: