Ce au în comun geografia, meteorologia, statistica, psihologia, medicina legală şi eugenia: Francis Galton, vărul lui Charles Darwin

Vărul lui Charles Darwin, sir Francis Galton a fost cunoscut pentru faptul că a fost un veritabil polimat. Printre domeniile la Galton a contribuit se numără: geografia, meteorologia, psihologia, biometria, psihometria, statistica sau medicina legală. Galton a scris peste 340 de lucrări şi cărţi, printre care şi un roman despre eugenism, despre cum ar trebui

Francis Galton s-a născut pe 16 februarie 1822, bunicul său fiind Erasmus Darwin. În mai multe scrieri despre viaţa lui Galton, se spune că acesta ar fi fost un copil minune, până la vârsta de doi ani fiind deja capabil să citească, până la cinci ani să înţeleagă într-o mare măsură grace şi latina, iar la şase ani, să citească Shakespeare de plăcere. 

Deşi s-a înscris iniţial la Şcoala Regelui Edward (King Edward's School) din Birmingham, a abandonat rapid, fiind enervat de planul de studii. Ulterior, la 16 ani, avea să îşi dedice timpul studiului matematicii la Trinity College din Cambridge. Totuşi, o cădere nervoasă avea să îl împiedice să îşi ia diploma, iar pierderea tatălui său, în 1844, avea să îl devasteze. Când şi-a revenit, a călătorit timp de un an pentru a se regăsi, după cum scrie Nicholas Wright Gillham în volumul ”A Life of Sir Francis Galton: From African Exploration to the Birth of Eugenics”.

Omul bun la toate?

Deşi putea părea că Francis Galton nu va realiza nimic în viaţă, odată cu întoarcerea din călătorie, la Londra, avea să îşi dovedească imensa curiozitate intelectuală, abordând mai multe domenii.

„Pentru aceia care studiază istoria Africii, este un explorator şi geograf al secolului al XIX-lea...Pentru meteorologi a rămas ca descoperitorul anticiclonului. Cei care sondează istoria statisticii vor găsi numele lui Galt asociat cu regresia, corelaţia şi cu fondarea biometreicii. Psihologii, în special cei interesaţi de imagistica mentală, spun că e unul de-al lor. Cei care se ocupă cu expertiza medico-legală îl recunosc pe Galton ca fiind cel care a jucat un rol central în punerea amprentelor ca dovadă pe o bază ştiinţifică solidă. Şi ultimul, dar nu cel din urmă, numele lui Galton va fi mereu legat de „fondarea” geneticii umane, analiza pedigree-ului şi a studiilor pe gemeni”, scrie Gillham în volumul său. 

Medalia de aur şi anticiclonul

Galton nu avea de gând să rămână locului aşa că, sub auspiciile Societăţii Regale de Geografie, şi-a plănuit şi finanţat propria expediţia în Africa, expediţie pentru care avea să fie recompensat cu o medalie de aur, căci era prima explorare europeană a jumătăţii nordice a Namibiei, după cum scrie acelaşi Gillham.

Reîntors în Londra, s-a căsătorit şi o perioadă a devenit „scriitor călător” (travel writer). 

Galton a ajuns apoi la meteorologie, fiind interesat de sistemele meteorologice în  relaţie cu geografia. Astfel, a descoperit anticiclonul, căpătând astfel, după cum notează acelaşi autor, un rol important în ştiinţa meteorologiei în Marea Britaniei timp de mulţi ani.

În 1865, Galton publica în ”Macmillan's Magazine”, un articol intitulat „Talent şi personalitate ereditară”. Britanicul îşi schimba, încă o dată, domeniul de interes. După cum apare în volumul lui Gillham, acesta a folosit o nouă tehnică pentru examinarea felului în care se moştenesc talentul şi personalitatea, analiza pedigree-ului. Astăzi, analiza lui Galton este un instrument analitic în domeniul geneticii umane când vine vorba de localizarea genelor responsabile pentru diverse maladii umane, atât fizice cât şi mentale.

Următoarea scriere a lui Galton a fost volumul ”Hereditary Genius”, despre care Darwin avea să îi scrie, lăudându-l, şi pe care avea să îl citeze în „The Descent of Man and Selection in Relation to Sex”.

Axarea pe psihologie

Între 1877-1885, atenţia lui Galton s-a axat pe studii din psihologie, scopul său fiind acela de a măsura abilităţile mentale, dar cel mai probabil, nu avea mijloacele necesare. După cum adaugă Gillham, testul IQ era departe, în viitor. 

Galton s-a axat în primul rând pe fizionomie, căutând să observe dacă atunci când indivizii dintr-un anumit grup împărtăşesc o trăsătură mentală, acest lucru se reflectă cumva la nivel fizic, sau dacă există o trăsătură fizică comună. Astfel, cu ajutorul directorului general al închisorilor, Galton a examinat mii de fotografii ale unor criminali, sperând că îşi va da seama de existenţa unui soi de tipar. 

Deşi nu a găsit un astfel de lucru, căutând metode de identificare personală, Galton a dat peste sistemul de clasificare al unui criminalist francez pe nume Alphose Bertillon care combina fotografia (faţă-profil) cu măsurări cât mai precise ale înălţimii, ale membrelor, diametrului capului.

Galton chiar l-a vizitat pe Bertillon, dar dat fiind că în aceeaşi perioadă era pe cale să dezvolte conceptul statistic de corelaţie, a realizat că măsurătorile individuale luate de acesta nu reprezentau neapărat variabile independente. 

Avea să ajungă la amprentare, publicând o serie de cărţi pe acest subiect. A adunat mii de amprente şi a dezvoltat un sistem sofisticat de clasificare al acestora, prin cercetatarea sa, reuşind să realizeze un lucru de critică importanţă în domeniul medico-legal, anume că amprentele nu se schimbă cu timpul şi că şansa ca doi oameni să aibă aceeaşi amprentă este extrem de mică.

                                                                            Francis Galton, alături de matematicianul Karl Pearson

Eugenia, un alt termen inventat de Galton

Tot Galton este cel care a ajuns să inventeze conceptul de eugenie, punând bazele teoriei. Gillham notează că, după ce a citit „Originea speciilor” a lui Darwin, Galton a concluzionat că ar fi posibil ca omenirea să fie îmbunătăţită prin înmulţire selectivă. 

Era interesat mai degrabă de eugenia pozitivă, de îmulţirea selectivă a acelora percepuţi ca fiind genetic superiori, dar recunoştea şi importanţa complementară a eugeniei în sens negativ, în sensul prevenţiei celor consideraţi genetic inferiori de a se reproduce. Parte a viziunii sale cu privire la acest aspect se regăseşte într-un roman scris cu puţin timp înainte de a muri, ”Kantsaywhere”, unde locuitorii trebuiau să fie examinaţi din punct de vedere genetic. 

Oamenii care erau clasaţi ca inferiori, erau trimişi în colonii de muncă, unde condiţiile erau apăsătoare, iar celibatul era impus. Cei care treceau cu „certificat de clasă secundară” se puteau înmulţi „cu rezerve”, iar cei care treceau de examinare la Colegiul Eugeniei din Kantsaywhere, primeau „diploma pentru daruri ereditare, fizice şi mentale”. Cei din această ultimă categorie, considerată de elită, erau încurajaţi să se căsătorească între ei.

Galton a scris romanul ”Kantsaywhere” spre finalul vieţii, oferindu-l editurii Methuen spre publicare, care nu s-a arătat însă foarte interesată. Nepoata lui Galton ar fi ars părţi ale romanului, fiind ofensată de scenele de dragoste, însă fragmentele destul de mari au fost publicate online de  University College London.