A fost sau nu România ţară agresoare?

În vara lui 1916, Regatul României a intrat în război pentru a elibera Transilvania şi Bucovina de sub stăpânirea străină. Basarabia se afla, pe-atunci, în componenţa Imperiului Rus, aliat al ţării noastre în lupta împotriva Imperiilor German şi Austro-Ungar.

La momentul intrării sale în război, Regatul României avea semnat un tratat de alianţă defensivă cu cele două imperii mai sus numite, document parafat cu aproape trei decenii în urmă. Acesta obliga la ajutor militar reciproc în cazul unei agresiuni, iar termenii înţelegerii erau foarte stricţi. Timp de doi ani, Regatul României a fost neutru, motivând just că nu poate ajuta Austro-Ungaria în războiul pornit împotriva Serbiei, deoarece imperiul a fost iniţiatorul conflictului, şi că lupta dintre germani şi francezi este o consecinţă ce nu priveşte interesele sale. În 1916, Regele Ferdinand şi Parlamentul hotărăsc să atace tocmai o ţară aliată prin tratat, argumentând gestul cu dorinţa de eliberare a Transilvaniei, pământ românesc, de sub stăpânirea austro-ungară. Întrebarea care se pune este următoarea: a fost îndreptăţit acest atac?

Dacă judecăm în termeni ce privesc componenţa etnică şi istorică a Transilvaniei, atunci da, atacul a fost unul îndreptăţit. Regatul Ungar, cel care administra Ardealul, ducea o politică de maghiarizare, încercând limitarea drepturilor politice şi sociale ale românilor transilvăneni, majoritari în principat. Regatul României, ca exponent al tuturor românilor, avea datoria morală şi firească de a ajuta aceşti români din afara graniţelor sale, mai ales că toate încercările diplomatice de a aduce în discuţie statutul defavorizat al etnicilor români s-au lovit de un refuz categoric.

Dacă judecăm în termeni juridici, atunci nu, atacul nu a fost îndreptăţit. Conform dreptului internaţional ce tocmai începea să se înfiripe, o agresiune a unui stat asupra altuia, în lipsa unei provocări făţişe, era o faptă impardonabilă. Regatul României nu numai că a rupt alianţa defensivă pe care o avea cu Austro-Ungaria, dar a şi atacat imperiul. Conform temeiului juridic, ceea ce este moral îndreptăţit nu înseamnă neapărat că este şi legal îndreptăţit. Tratatul defensiv de care se rupsese Regatul României s-a activat, iar Imperiul German a declarat război ţării noastre, în ajutorul Austro-Ungariei.

Cel mai probabil că, dacă nu ne-am fi aflat în tabăra câştigătoare la sfârşitul războiului, tratatele de pace ulterioare ar fi judecat acţiunea în termeni juridici defavorabili ţării noastre. Totuşi, armata română a reuşit o serie de victorii tactice în vara anului 1917, care au împedicat cucerirea totală a ţării, au blocat numeroase divizii germane şi austro-ungare pe frontul din Moldova şi au oferit răgazul necesar pentru ca ofensiva franceză, britanică şi americană din nordul Franţei să fie una victorioasă. Ulterior, după încheierea războiului, Republica Franceză, dorind să cinstească eroii din Regatul României, a dispus decorarea a două oraşe româneşti: Mărăşeşti şi Bucureşti, fapt ce recunoştea importanţa bătaliilor date aici în contextul războiului european.

Că ne place sau nu, istoria nu se poate judeca numai în alb şi negru ori prin prisma sentimentelor naţionaliste, ci trebuiesc luate în seamă toate tonurile intermediare de gri. Asemenea discuţii ar trebui să părăsească mediul academic, coborând către omul simplu.