Un volum dedicat actorului Eusebiu Ştefănescu de fiul său, artistul Ion Bogdan Ştefănescu
0Flautistul Ion Bogdan Ştefănescu, fiul actorului Eusebiu Ştefănescu, a publicat anul acesta volumul de poeme „Un vers care lasă moartea cu gura căscată“, la Editura Tracus Arte. Autorul îi dedică cartea tatălui său, care a murit în martie 2015.
Cartea de poezii „Un vers care lasă moartea cu gura căscată“, semnată de Ion Bogdan Ştefănescu (46 de ani), doctor în muzică şi flautist, a apărut de curând la Editura Tracus Arte din Bucureşti. Tatăl lui, actorul Eusebiu Ştefănescu, pe care îl aminteşte în primele pagini ale volumului, a decetat anul trecut, la vârsta de 70 de ani.
Eusebiu Ştefănescu a fost actor, poet, scriitor, teoretician şi practician al artei vorbirii şi al artei scenice, profesor de actorie şi decan al Facultăţii de Arte de la „Hyperion“. S-a născut pe data de 3 mai 1944 (unele dicţionare menţionează data de 2 mai) la Cricovul Dulce, în Dâmbovita, şi a absolvit Institutul de Artă Cinematografică şi Film din Bucureşti în 1967. A fost diagnosticat, în 2013, cu o tumoră la cap, şi a suferit trei intervenţii chirurgicale, care, însă, au rămas fără rezultat, la fel şi radioterapia. Tumora s-a extins de fiecare dată.
Cunoscut pentru rolurile lui din filme precum „Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu“, „Dragostea mea călătoare“, „Destinaţia Mahmudia“, „Colierul de turcoaze“, „Noi, cei din linia întâi“, „Figuranţii“, „Maria şi marea“, „Vinovatul“, „Telefonul“, „Despre morţi numai de bine“, „Păcală se întoarce“, „Duminica pierzi sau câştigi“, Eusebiu Ştefănescu a fost în ultimii ani mai puţin prezent pe scenă, boala afectându-i puternic activitatea. Printre ultimele spectacole în care a jucat se numără „Numele Trandafirului“ de Umberto Eco, „Moartea unui comis voiajor“ de Arthur Miller, la Teatrul Naţional din Bucureşti, şi „Bădăranii” de Carlo Goldoni, la Teatrul Metropolis.
Poeme din volumul „Un vers care lasă moartea cu gura căscată“
de Ion Bogdan Ştefănescu
Conversaţie nocturnă
- tată! tu eşti bătrân?
- Pentru mine nu
pentru tine da
- cum adică
pentru mine da
pentru tine nu?
- Adică ne iubim neîncetat
eu cu disperare
tu cu relaxare
- cum adică
eu cu relaxare
tu cu disperare?
- Adică eu nu întreb nimic
pentru că te ţin minte
tu întrebi mereu
pentru că abia mă cunoşti
- Acum înţeleg
Pentru mine da
pentru tine nu
şi peste un timp
va fi invers
- Noapte bună!
Curriculum Vitae
cricovu Dulce
An bisect
Luna când roua de seară
prinde bine
Între două surori
nas acvilin, privire de heleşteu
curtat de calliope, Melpomene
În jurul mesei rotunde eminescu decide:
prizonier în limba română!
aplaudat pentru fiecare gest
cuvânt care bate aerul
Grizonant
mereu zăbovind ”asupra unui şpriţ”
înconjurat de figuri memorabile
căsătorit, cu întreruperi
Glasul sângelui umple viaţa de muzică
După douăsuteoptzeci de anotimpuri
sapă cu inima drum spre cuvânt
Privire plină de apă
din ce în ce mai limpede
ca o lumină care îţi taie răsuflarea
Eusebiu Ştefănescu (dreapta), împreună cu fiul şi nora. Foto: Arhiva personală
Până când frunzele
Până când frunzele se vor ridica
în spirală
voi mai privi cum moartea mestecă preţios
aerul din jur
cum pasul oglindit în privirea albastră
clipoceşte ca o şoaptă
Strâng cu putere între buze
un singur cuvânt
- tată! -
îndepărtând parcă aerul din fălcile morţii
Miros de ars se întinde
suflarea mi se înnegreşte
Pe scenă numai bărbaţi în frac
cu papioane şi cămăşi negre
cerul se umple de fluturi
care cad ca nişte cuie
lovindu-mi ţeasta din ce în ce mai roşie
Aştept un vers pornit din glasul lui
un vers care să lase moartea cu gura căscată
un vers încă nescris.
Adio treptat
În fiecare zi din conturul lui
mai dispare o rază
fălcile negre mestecă în urma pasului
presărând drumul cu praf de lumină
când întoarce privirea albastră peste umăr
încerc să zâmbesc
tăcerea ne ţine unul într-altul
strâns
cu tot cu umbre prin care curge acelaşi sânge
ce rost mai au cuvintele
când vântul din jur
sfârâie în arsura privirii?
treptat
doar zăpadă abia ninsă
şi urmele paşilor mei. (Copyright Editura Tracus Arte)
Se încarcă comentariile...
