Noua „Simone de Beauvoir a Europei de Est” a fost în România
0
Supranumită „Simone de Beauvoir a Europei de Est”, scriitoarea Slavenka Drakulić, una dintre cele mai puternice voci din spaţiul ex-iugoslav, a fost prezentă la ediţia I a Festivalului Internaţional de Literatură de la Timişoara, desfăşurat în perioada 24 - 26 octombrie.
Pe 24 octombrie, chiar în prima zi din festival, Slavenka Drakulic a lecturat la Timişoara un fragment din cea mai recentă carte a sa, “A Guided Tour Through The Museum Of Communism – Fables from a Mouse, a Parrot, a Bear, a Cat, a Mole, a Pig, a Dog & a Raven” (Penguin, 2011). Fragmentul “Cazul ciudat al corbului psihopat” a fost tradus in limba romana de Catrinel Pleşu.
Un roman publicat în România
Născută în Croaţia, în 1949, Slavenka Drakulić locuieşte astăzi în Suedia. Cărţile ei au fost traduse în întreaga lume.
Cea mai recent carte a sa, A Guided Tour Through the Museum of Communism: Fables from a Mouse, a Parrot, a Bear, a Cat, a Mole, a Pig, a Dog, & a Rave, a apărut în 2011 la prestigioasa editură Penguin.
În 2004, Slavenka Drakulić a primit premiul Tîrgului de Carte de la Leipzig, Award for European Understanding.
În 2008, la Curtea Veche Publishing House, a apărut, în traducerea lui Catrinel Pleşu, cu o prefaţă de Vladimir Tismăneanu, ediţia în limba română a volumului N-ar face rău nici unei muşte.
Cronici terifiante ale răului
Scriitura Slavenkai Drakulic face un raport al crimelor de război petrecute în fosta Iugoslavie în timpul dezmembrării din anii 90. De altfel, scriitoarea a fost prezentă la procesul lui Slobodan Milosevic de la Tribunalul de la Haga. Şefi de trupe minori, masacrarea unor oameni cu sânge rece de către bărbaţi care înante de a porni un război erau chelneri, şoferi sau pescari. Radiografia crimei, cronici terifiante ale răului. Slavenka Drakulic e o autoare de notorietate peste Ocean. Dacă ar fi să amintim doar de A Novel About the Balkans, o carte cutremurătoare, atât prin cruzimea subiectului, dar şi prin rafinamentul artistic al autoarei. Un stil lapidar, un ton sec, dublat de introspecţii vag psihologice fac din stilul Slavenkai Drakulic unul curat dar în acelaşi timp emoţionant prin imaginile reconstruite. Radiografia crimei – copii violaţi şi împuşcaţi, femei mutilate şi executate după ce în prealabil au fost obligate să îşi sape propria groapa sau despre munâii de cadavre incinerate în timp ce alţii cărora urma să le vină rândul sunt forţaţi să privească, să îşi contemple iminenta soartă. Oroarea descrisă în cărţile sale nu e una de natură instantanee, de raport jurnalistic, ci mai degrabă de acuzare a răului, de prezentare a lui în forma brută. S-a spus despre personajele Slavenkăi Drakulic cum că între ele nu ar exista solidaritate, fiecare ducându-şi propria cruce, ceea ce de fapt ar descrie abisul sufletului uman, căderea în păcat. Cronica războiului, dezumanizare, victime şi călăi, oroare, o dimensiune a răului, un jurnal al unul război care trebuie prezentat în forma lui brută, nefinisată, ca un reminder.
Bibliotecă de etică sau de filosofie
“Am fost cucerit de farmencul sângeros al acestei cărţi. Farmec: textul se desfăşoară prietenos, direct, obţinând adâncimea fără afectare metafizică, fără abuz analitic. Sângeros: un sondaj în banalitatea cruzimii, în firescul aiuritor al inumanităţii, în misterul cotidian al răului. Slavenka e în acelaşi timp tandră şi intransigentă, înţelegătoare şi nemiloasă. Nu rămâne în alb-negru, dar nu cade niciodată în cenuşiu. Suita de portrete pe care o oferă echivelează cu o întreagă bibliotecă de etică sau de filosofie” , spune Andrei Pleşu despre scriitoare.
“Invitaţie la reflecţie asupra destinului puterii, ideilor şi pasiunilor umane în secolul lagărelor de concentrare, cartea Slavenkăi Drakulic ne ajută să înâelegem fenomenele de rinocerizare atât de specifice unuversului totalitar. Cartea arată că Justiţia poate să deschisă drumul către o asumare a trecutului în a cărei absenţă vechile instincte pot reveni, în forme probabil medificate, însă nu mai puţin periculoase”, punctează Vladimir Tismăneanu.
Adevarul.ro vă prezintă un fragment din volumul autoarei Slavenka Drakulic, prezentat la Festivalul Internaţional din Timişoara.
Uite, am aici un caiet de insemnări de la mama. A murit săptămîna trecută şi am venit la Tirana pentru înmormîntare. L-am găsit printre cele cîteva lucruri pe care le luase cu ea la spital. Acum ţi l-am adus ţie, care eşti vechiul meu prieten şi, pe deasupra, editor. Aş vrea să-mi spui dacă putem face ceva cu el şi, dacă da, ce anume. Poate că merită să fie publicat – nu neapărat în forma asta, ci mai curînd ca o contribuţie la o carte despre comunismul din Albania. Stai, hai s-o iau de la început: vreau să spun că sunt convinsă că merită să apară, bineînţeles numai dacă ţi se pare interesantă. Nu-mi dau seama, însă, dacă e momentul potrivit – tu ştii asta mai bine decît mine. Sunt de mult- de cinsprezece ani - în America, şi nu mai ştiu cum lucrurile în Albania. Îmi amintesc doar că în anii nouăzeci, cînd eram studentă, auzeam foarte des : « Încă nu e momentul » să se publice sau să se vorbească despre cutare sau cutare lucru. Prin urmare, cum să am eu căderea să mă pronunţ ?
Se încarcă comentariile...
