Cum să-ţi câştigi notorietatea pe net. Plăsmuirile anti-Andrei Pleşu, acuzat că ar fi dat afară o vânzătoare care nu l-a recunoscut în librărie

În urma acuzaţiilor postate pe blogul „acestblogdenervi”, de către Petronela Rotar, care-l acuza pe Andrei Pleşu că ar fi generat concedierea unui librar din Sibiu pe motiv că nu a fost recunoscut în librărie şi, ca atare, nu i s-a aplicat reducerea la care are dreptul în lanţul Humanitas, acesta reacţionează: „Aţi pus în circulaţie o minciună grosolană”.

După ce Petronela Rotar a postat pe blogul ei un fel de scrisoare adresată lui Andrei Pleşu în care-l acuză pe scriitor că a telefonat „la centru” să reclame faptul că n-a fost recunoscut într-o librărie Humanitas şi, ca atare, nu i s-a aplicat reducerea, Andrei Pleşu i-a răspuns prin câteva rânduri postate pe blogul cu pricina.

„Stimată Doamnă Petronela Rotar, Aţi pus în circulaţie o minciună grosolana. Am vorbit adineaori la telefon cu prietena Dvs. care recunoaşte că ea n-a făcut decât să vă transmită ce i-a sugerat şefa ei ca s-o intimideze. În ce mă priveşte, când cumpăr cărţi de la Humanitas nu fac calcule, nu vânez reduceri şi, mai ales, nu fac reclamaţii „la centru”. Va sfătuiesc, prieteneşte, să căutaţi mijloace mai decente de a va obţine notorietatea. Grav e şi că dezminţirile pe care şi libraria, şi editura le-au trimis pe blogul Dvs. au fost şterse. Probabil aşa se va întâmpla şi cu postarea de faţă. Ar exista o singură variantă să vă dovediţi buna-credinţă şi onestitatea: să vă informaţi „la sursă” şi să daţi, cu scuze, lămuririle necesare. Perplex, A.Pleşu”.

Mesajul lui Andrei Pleşu vine după ce, de câteva zile, o scrisoare elaborată cu amestec de patos şi tristeţe, aduce în discuţie salariul mizer de 1000 de lei al unei vânzătoare la o librărie din Ardeal, absolventă de litere, care totuşi, dat fiind faptul că Andrei Pleşu era bronzat şi că imaginea de la televizor nu e tocmai fidelă celei reale, nu ar fi fost sigură că domnul care s-a înfăţişat la casă cu un teanc de cărţi era tocmai marele autor în persoană.

„Aşadar, vă aflaţi în librărie. Eraţi bronzat, mai slab parcă, aţi ales cărţile dorite şi v-aţi dus să le plătiţi la casă. Acolo se afla cineva tare drag mie. Nu, nu o vînzătoare de butic, ci un librar în adevăratul sens al cuvîntului, absolventă de litere, mare iubitoare de cărţi! Nu a fost sigură că în faţa ei se află marele Andrei Pleşu aşa că s-a întrebat din priviri cu alt librar, şi el un cititor aprig”, scrie Petronela Rotar, după ce îi face un aşa-zis elogiu lui Andrei Pleşu. „Acela a ridicat şi el din umeri, nedumerit, căci ambii vă vedeau în realitate pentru prima oară. Ca om care a lucrat în televiziune ştiu cât de diferită este imaginea omului în carne şi oase faţă de cea pe care o reflectă ecranul. Dumneavoastră înşivă păreţi foarte înalt la televizor, lucru care nu este tocmai adevărat în varianta 3D. Aşadar, cei doi librari nu vă recunosc. Drept care nici nu vă aplică reducerea de care vă bucuraţi în acest lanţ de librării. Tânăra de la casă s-a gândit să vă întrebe, dar i s-a părut că v-ar jigni, aşa că a tăcut mâlc. Dumneavoastră aţi zîmbit, creştineşte, aţi plătit, aţi ieşit”, continuă scrisoarea de pe blogul „acestblogdenervi”. Dat fiind faptul că dl. Andrei Pleşu n-a fost recunoscut în librăria cu pricina, a rămas fără reducere, fapt care l-ar fi înfuriat sau, mai rău, spune aceeaşi bloggeriţă, l-a enervat faptul că nu a fost recunoscut.  „Afară, l-aţi sunat pe prietenul dumneavoastră, proprietarul lanţului de libării, să vă plîngeţi că nu aţi fost recunoscut şi nu vi s-a aplicat reducerea. De acolo în jos, s-a pornit leapşa sancţiunilor, din şef în şefuţ, pînă la a i se face referat că nu v-a recunoscut. Azi şi-a dat demisia. Lucra oricum pe mai puţin de o mie de lei salariu şi nu avea nicăieri în fişa postului obligaţia de a-i recunoaşte pe prietenii patronului sau pe scriitorii contemporani, fie ei şi Andrei Pleşu însuşi. Personal, sper să nici nu apară vreodată, în fişa vreun post, aşa ceva”, mai scrie ea.

În urma acestei scrisori care de atunci circulă pe internet stârnind reacţii puternice de ambele părţi pe reţelele sociale, vânzătoarea de la librărie ar fi fost adusă în punctul de a-şi da demisia.

Librăria din Sibiu dezminte

Poziţia Librăriei Humanitas Constantin Noica (din Sibiu) cu privire la acuzaţiile aduse de Petronela Rotar lui Andrei Pleşu pe blogul ei nu a întârziat să apară:

„Am încercat ieri să trimit o replică la „acestblogdenervi”; a refuzat să o publice. Nici eu, nici echipa de librari nu putem accepta o poveste scornită în care suntem implicaţi noi şi oameni dragi nouă. Lăsând deoparte adevărul că un librar nu a fost în stare să recunoască un autor a cărui fotografie însoţeşte cărţile şi cataloagele pe care librarul cu pricina ar fi trebuit măcar să le răsfoiască, restul e literatură. Nu a existat nici un telefon al dlui Pleşu către dl Liiceanu, cum nu a existat nici o supărare a dlui Pleşu sau vreo "leapşă a sancţiunilor". Ar mai fi ceva adevărat, totuşi: demisia prietenei – pe care, ca şef al ei şi al echipei de librari din care făcea parte, n-am putut decât să o apreciez ca pe un gest de binevenită recunoaştere a nepotrivirii cu rostul meseriei de librar.”

Mircea Cărtărescu reacţionează

Mircea Cărtărescu, pe pagina lui de Facebook, publică azi un text în care ia poziţie faţă de povestea cu demisia librarului de la Humanitas, exprimându-şi dubiul că lucrurile ar fi stat aşa cum le descrie Petronela Rotar. „Circulă pe FB o scrisoare adresată d-lui Andrei Pleşu în care acesta e acuzat că a provocat darea afară din slujbă a unui librar care, nerecunoscându-l, nu i-a făcut discount-ul la cărţile cumpărate de care se bucură autorii Humanitas. Pleşu l-ar fi sunat pe dl. Liiceanu, care-ar fi declanşat o anchetă. În urma ei, librarul ar fi fost pur şi simplu dat afară. Eu am „a reasonable doubt” că lucrurile au stat chiar aşa. Nu cred, pur şi simplu, că, ieşind din librărie, dl. Pleşu l-a sunat pe dl. Liiceanu ca să se plângă de librarul respectiv”, scrie Mircea Cărtprescu, şi el unul dintre cei mai cunoscuţi autori Humanitas. „Cine-a văzut asta? Cine-a auzit conversaţia la telefon a celor doi? Cine poate băga mâna-n foc, chiar dacă această conversaţie ar fi avut loc, că dl. Liiceanu l-a dat afară pe librar ca o consecinţă directă a acestei întâmplări?”, întreabă el, în textul postat azi pe Facebook.  „E o acuzaţie morală gravă care loveşte în doi oameni fără, după biata mea părere, destule probe care să arate, fără putinţă de dubiu, că lanţul întâmplărilor a fost chiar aşa. Nu cred că autorii Humanitas trebuie să fie recunoscuţi de absolut toată lumea, pe stradă şi-n creierii munţilor. Totuşi, ce librar de la o librărie Humanitas poate să-l vadă pe dl. Pleşu intrând şi, discount sau nediscount, să nu-l recunoască? Asta nu spune ceva şi despre el?”, mai spune Cărtărescu, subliniind o idee care a fost itens vehiculată pe Facebook şi anume că orice librar ar trebui, lucrând în acest domeniu, să-l cunoască pe Andrei Pleşu.

„O frază ca „Pleşu şi Liiceanu au dat afară un biet librar cu 1000 de lei pe lună” riscă să fie luată de bună de o mulţime de inşi de pe FB (şi nu numai) fără nici o probă, cu bucuria că venerabilii domni elitişti, capitalişti, mistici etc. au mai fost demascaţi o dată”, mai spune Mircea Cărtărescu, subliniind în final: „A lovi în Pleşu şi Liiceanu (ce să mai vorbesc despre Horia Patapievici?), doar pentru că-ţi sunt antipatici e astăzi un sport naţional”.

Între timp, în urma mesajului lui Andrei Pleşu, Petronela Rotar a şters textul iniţial de pe blogul ei, postând în schimb următoarea lămurire: „Am şters postarea de ieri, după ce Andrei Pleşu a susţinut că nu are nicio vină în situaţia de la librărie. Nu am niciun motiv să mă îndoiesc de veridicitatea spuselor dumisale şi îmi cer scuze că prietena mea şi eu, la rându-mi, am fost minţite. Nu am avut nicio intenţie de a-l calomnia, i-am adresat o scrisoare cu tonul respectuos pe care îl merită, în care am relatat o situaţie care mi s-a părut gravă, pierderea unui loc de muncă. Dacă am fost minţite şi lucrurile au stat altfel, nu aveam cum să îl contactez pe domnul Pleşu pentru a afla adevărul. A fost o pornire sinceră, pornită din dezamăgire şi tristeţe, cu tot respectul cuvenit.”