Cazul lui Ion Pena, scriitorul interzis, scos la lumină după 71 de ani de la moartea sa

Cazul lui Ion Pena, scriitorul interzis, scos la lumină după 71 de ani de la moartea sa

Ion C. Pena (25 august 1911-29 iulie 1944)

Ion C. Pena a creat şi s-a impus într-o perioadă tulbure a istoriei României, în perioada interbelică, etapă urmată de epoca regimului comunist, care a dus la scoaterea sa în afara circuitului public prin includerea de cǎtre cenzură în "fondul special (S) - interzişi", între 1945-1989. Ion C Pena, publicist, poet, epigramist şi prozator român, a fost înmormântat, alături de fiul lui Sadoveanu, în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prozatorul Constantin Stan, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, în articolul sǎu despre scriitorul teleormǎnean-belitorean, Ion Pena, "Un caz ciudat", publicat în septembrie 2001,  îl citeazǎ pe profesorul sǎu, Ov. S. Crohmălniceanu, care spunea cǎ: „Vei exista, dacă exişti în timpul vieţii tale!”. Aluzie evidentǎ la demersul meu de a-l scoate la luminǎ pe Ion Pena, dupǎ 60 de ani de la moartea sa.

Si totuşi, Ion Pena a existat plenar în perioada interbelicǎ, a creat şi s-a impus într-o perioadă tulbure a istoriei României şi a Europei, etapă, însă, urmată de epoca regimului comunist, care a dus la scoaterea sa în afara circuitului public prin includerea de cǎtre ciracii cenzurii în "fondul special (S) - interzişi", între 1945-1989.

Aşa se face cǎ prin 2000, anul inceperii documentarii mele, doar unii epigramişti seniori îşi mai aminteau de epigramele în care-i creionase pe Pǎstorel Teodoreanu, Cincinat Pavelescu, Ion Minulescu, Nicolae Iorga, A. C. Cuza, Alexandru Macedonski, George Topîrceanu, Nicolae Crevedia, Victor Eftimiu, ş.a. Nǎscut pe 25 august 1911, într-o familie de ţǎrani din comuna Belitori, azi Troianul, mort în rǎzboi pe 29 iulie 1944 şi înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia, Ion Pena este mai mult un necunoscut astǎzi. 

Trebuind să-si onoreze funcţia de perceptor, nu tocmai populară, Ion Pena a fost scriitor cu normă  redusă, scria printre picături. Mai mult, fiind iubitor de oameni, s-a implicat şi în activitatea de culturalizare a sătenilor. Astfel, in perioada 1936-1940 profesează în Banat, la Sicheviţa, unde înfiinţeazǎ „Căminul cultural - Lumina”, cu sediul în incinta primǎriei. Pentru auditii publice doneazǎ căminului un aparat de radio,  iar bibliotecii din localitate cǎrţi în valoare de mii de lei. Ulterior, împreunǎ cu sǎtenii procurǎ un aparat de proiecţie, după cum ne-a mărturisit domnul Gheorghe Birtea, fostul primar din Sicheviţa. Apoi, din primăvara anului 1941, activează la Domneşti, judeţul Muşcel, actualmente Argeş, unde înfiinţeazǎ „Biblioteca Modernǎ” prin care cautǎ sǎ satisfacǎ cerinţele de lecturǎ ale localnicilor. Şi totuşi, în puţinul timp rămas, Ion Pena a scris sute de poezii si epigrame.


De tânǎr, prin 1933, pe când avea 22 de ani, Ion Pena, şi-a creat adversităţi publicând texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei şi culturii germane”. Dupǎ uciderea în  1938 a fondatorului Mişcǎrii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu , conducerea  a fost preluată de Horia Sima, care a amplificat campania de asasinate politice, antisemite şi de interese personale. In 1939, in volumul sǎu "Furcile caudine", Ion Pena il satirizeaza pe A.C. Cuza, cel care crease "Liga Apărării Naţional – Creştine", partid axat exclusiv pe antisemitism, din care s-a desprins Garda de Fier. Lui A. C. Cuza// Din tinereţe n’a mai dat/ O epigramă – şi-i păcat !/ Misterul? Muza i-a fugit/ Ca nu cumva pîn’ la sfîrşit,/ Uzînd de abila-i suveică/ S-o scoată şi pe ea evreică. În mai 1940,  îi era anunţată apariţia volumelor "Iarmaroc"(poezii) şi "Flori veninoase"(epigrame), dar intrucât revista şi editura „Drum”, unde urmau să apară, au fost interzise de cenzură în vara lui 1940, volumele lui Pena au fost scoase din şpalturi.

Si totusi, surprinzǎtor, in 1993, îl găsim menţionat în „Bibliografia operelor autorilor legionari” de Nicolae Niţă, apărută în editura „Libertatea” din Jacksonville – SUA, alături de Emil Cioran, Petre Ţuţea, Constantin Noica, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Radu Gyr şi alţii. Scriitorul apare cu consemnarea: „Pena C.I. – poet. Colaborator la revista „Drum”, apărută în oraşul Roşiorii de Vede”, fără alte detalii precum la alţii, la care se specifică în mod expres că „au publicat numeroase lucrări de specialitate şi au colaborat asiduu la revistele şi ziarele legionare din ţară”, precizându-li-se şi opera. „Nu avea predilecţie pentru cultul legionar”, afirma profesorul si scriitorul Luca I. Ionescu, cel care  între 1941 si 1943 s-a cunoscut indeaproape cu scriitorul teleormanean. Mai mult, dupǎ cum spuneam mai devreme, profesia l-a purtat în Domneşti - Argeş, unde se împrieteneşte cu Gheorghe Şuţa, care-l şi gǎzduieşte pânǎ la plecarea sa pe front. Acesta era liderul  Partidului Naţional Ţǎrǎnesc din Domneşti, mare industriaş şi comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucşoara - Argeş, participantǎ activǎ la „Rezistenţa anticomunistǎ din Munţii Fǎgǎraş - Haiducii Muscelului". În fapt, Gheorghe Şuţa fiind fratele avocatului Nicolae Şuţa, viitorul şef de cabinet al preşedintelui PNŢ, Ion Mihalache. Viaţa lui Ion Pena s-a desfǎşurat sub zodia tragicului, ca sǎ nu spun a blestemului. Ca prim nǎscut, a avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil, din cei şapte, pe care pǎrinţii l-au pierdut in timpul vieţii. Prietenia sa cu Gheorghe Şuţa şi apartenenţa la PNŢ aveau sǎ-i condamne familia la supravegherea miliţiei şi securitǎţii în anii '40, de dupǎ rǎzboi, pânǎ prin anii '70.

Antibolşevic convins, Ion Pena scria, înainte de venirea trupelor sovietice, în revista „Pǎcalǎ”, al cǎrei motto era: „Iar când  la Patria Română/ Râvneşte hidra bolşevică/ Nesăţioasă şi păgână,/ Ia şi o armă, că nu strică!".  În „Universul literar”, suplimentul celui mai popular şi influent ziar din perioada interbelicǎ, „Universul”, Ion Pena era catalogat "Un poet plin, de un talent robust, original şi format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalţi.",  „Astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, aşezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere", "Versurile lui trebuiesc citite cu toată atenţia, în miezul lor se sbate un poet de rasă, care semnează simplu şi desluşit: Ion Pena".  Acum este o certitudine cǎ el a publicat  şi era apreciat în marile publicaţii bucureştene „Universul literar”, „Pǎcalǎ”, „Prepoem”,  „Epigrama”,  „Vremea”,  în revista buzoianǎ „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion si Alexandru Lungu, cât şi în cele teleormǎnene „Oltul”, „Drum”, „SO4H2”, „Graiul tineretului” ...  Printre colegii de publicaţii i-a avut pe Leonida Secreţeanu, Ion Caraion, Alexandru Lungu, Ştefan Augustin Doinaş, Coca Farago, s.a. De ce oare nimeni, atât amar de vreme, n-o fi pomenit nimic despre Ion Pena ?

                                                                                                                           Caricatură de Al Popescu

În volumule sale „Fotografii la periscop” şi „Secvenţe de istorie literară - opera omnia - publicistică şi eseu contemporan”, care cuprind studii despre Radu Grămăticul, Grigore Gellianu, Şt. O. Iosif, Gala Galaction, Ion Pena, Constantin Noica, Marin Preda şi Mircea Scarlat, cunoscutul publicist şi istoric literar, Stan V. Cristea, membru al  USR, consemnează că „Surprinzător, prin 1943 – 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie,  ii întrezărim - incredibil, cumva - pe Nichita Stănescu şi Marin Sorescu.

Este important de spus cǎ Pena a scris şi prozǎ. Astfel, astăzi, noi putem să judecăm firul epic din proza utopică în două părţi, "Moneda fantazienilor", scrisă în Banat, la Sicheviţa, între 1937 - 1938, în care merge cu anticipaţia pânǎ în 1 ianuarie 2000. Prima parte a fost publicatǎ în revista „Drum”, în anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a doua, singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele mai mic, Petre Pena, a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea şi cooperativizarea, Ion Pena dovedindu-se un bun analist social de anticipaţie. Prozatorul şi publicistul Constantin Stan (1951 - 2011) scrie despre faptul că "Pena, prin povestirea sa, îl devansează pe  George Orwell", autorul faimosului roman "Ferma animalelor", scris în 1945. Iar profesorul, ziaristul şi prozatorul Victor Marin Basarab afirma tot în 2001 în cartea pe care începuse s-o scrie despre Pena: „Moneda fantazienilor" ar trebui pusǎ în circulaţie şi aşezatǎ într-o exactǎ comparaţie cu proza urmuzianǎ, într-o corectǎ înţelegere a vizionarismului sud-est european şi, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian." Acum, în 2015, citind şi cumpǎnind, putem afirma că Ion Pena a fost un vizionar.

Ion Pena n-a fost căsătorit, hotǎrâse s-o facǎ dupǎ rǎzboi, dar n-a mai apucat si n-a avut copii. Totul se pierdea. "In demersul meu am bătut la multe uşi literare si publicistice care nu s-au deschis, dar din fericire acest inceput de mileniu ne oferă instrumente noi de popularizare in lumea Internetului: wikipedia, google +, facebook, s.a. Este un arc in timp, cazul Ion Pena a fost redeschis. El poate exista din nou prin dumneavoastrǎ, citindu-l.
În 2011, la 100 de ani de la naşterea sa, a apǎrut cartea „Scrieri” de Ion Pena, care include poezii, epigrame, precum şi proză, dovedind talentul multilateral al autorului. Consider cǎ scrierile sale pot vorbi cel mai bine despre perceptorul - scriitor. Iată una din poeziile care-i defineşte creaţia: Opriţi-vă// În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,/ În carnea mea cu târnăcoape./ Am să vă dau mistere şi arginţi,/ Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.// Mi-e inima de fulgere ocean./ Mi-e palma năzdrăvană şi haiducă./ Opriţi-vă cu sufletul ochean/ Să beţi înfiorarea hăbăucă.// Pe steiul ars de foc şi’nchipuiri/ Să vă înalţ o clipă, să vă doară./ Crepuscul de altare şi zefiri/ Şi vorba peste moarte să vă moară.// Nu închinaţi cu mine rugăciuni/ Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,/ Mă jefuiţi de grâne şi tăciuni./ Deschis îmi e pătulul ca o carte.// Eu voi rămâne singur, vagabond,/ Un cerşetor de soare şi de vise./ Voi ocoli destinul rubicond/ Cu porţile de marmură, închise. (Text de Marin Scarlat)

Membrii Fundatiei "Alba Iulia 1918, pentru unitatea si integritatea Romaniei", la mormantul scriitorului Ion Pena din Cimitirul Eroilor - Alba Iulia. Arhiva Fundatiei DACOROMANIA


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: