Cărţi la gura sobei, la final de an. Întoarcere spre istorie şi acte de vitejie

Cărţi la gura sobei, la final de an. Întoarcere spre istorie şi acte de vitejie

"Te uită cum ninge, decembre"...., o invitaţie la lectură

„Un destin ciudat. J. Breckinridge Bayne, un doctor american pe frontul romanesc (1916-1919)“, „Am zburat pentru Romania Mare. Memoriile unor aviatori care au luptat in anii Primului Razboi Mondial“, „Jurnalul rosu. Ansamblul „Doina” al Armatei R.S.R. in China revoluţiei culturale si in Coreea de Nord“ sunt câteva din titlurile recomandate spre lectură, la final de an, de Silvia Colfescu, director la Editura Vremea.

J. Breckinridger Bayne sosea la Bucureşti exact acum 100 de ani, în noiembrie 1916. Îşi oferea serviciile, ca voluntar, dupa ce Romania a intrat în razboi. A operat raniţi sub bombardamentele germane asupra Bucureştiului, salvând numeroase vieţi. A stăvilit epidemii de tifos şi holeră în satele româneşti. Sub ocupaţie, a rămas alături de pacienţii săi grav răniţi şi nu i-a părăsit nici când a trebuit să deschidă, pentru ei, un nou spital, ca unic doctor şi fără ajutoare de specialitate. O poveste exemplară din Primul Război Mondial, în volumul „Un destin ciudat. J. Breckinridge Bayne, un doctor american pe frontul romanesc (1916-1919)“, de Ernest H. Latham Jr. 

Istoricul si diplomatul american Ernest H.Latham Jr. a redescoperit această figură fascinantă legată de Primul Război Mondial în România, americanul Dr. Bayne, si, o dată cu el, un fragment de extrem dramatism al istoriei româneşti.

Un studiu sensibil, elaborat cu eleganţă, bazat pe o meticuloasă cercetare, aprecia Dennis Deletant

Povestea fascinantă a unui doctor american, care a servit ca voluntar în România, la vremea Primului Război Mondial. Experienţa, relatată în detaliu, oferă o imagine preţioasă a haosului şi vicisitudinilor îndurate de populaţie, de personalul medical, sub atacului devastator al Germaniei şi în condiţiile dure ale ocupaţiei, sublinia Genn Torrey.

Şederea doctorului Bayne în România are toate ingredienele unui roman de aventuri, în care Bayne ocupă rolul central pe o mare scenă, într-o distribuţie cu multe personaje. Doar că nu este vorba de un roman, ci de realitatea însăşi. Cartea este un binevenit tribut în onoarea Dr. Bayne, ca şi a poporului român şi României, pe care doctorul a descoperit-o şi a iubit-o, sublinia Glee E. Wilson.

Lupta lui Bayne cu rănile teribile, cu epidemiile mortale, în condiţiile lipsei de personal şi instrumentar medical, devotamentul şi abnegaţia doctorului şi a colaboratorilor săi (români şi străini) faţă de pacienţi, toate aceste episoade ne ajută să înţelegem mai bine, în ultimă instanţă, povestea României în timpul Marelui Război, puncta Bogdan Antoniu.

ERNEST H. LATHAM, Jr., istoric şi diplomat american

A fost ataşatul cultural al Statelor Unite la Bucureşti (1983-1987). Autorul volumelor Timeless and Transitory: 20th Century Relations Between Romania and the English Speaking World (Vremea, 2012) şi In Caesar's Household (Vremea, 2013).

Ernest H. Latham Jr., tradus de Ioana Ieronim (foto), a publicat numeroase articole şi recenzii privind România.

A readus în atenţia cititorilor, cu un amplu studiu introductiv, volumul Athene Palace, de Contesa R. Waldeck (publicat apoi în mai multe limbi şi ediţii).
A revizuit, printre altele, articolele dedicate României în Encyclopaedia Britannica, 2000. Profesor Fulbright în România, la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi Universitatea din Bucureşti (2000-2002). Doctorat la Universitatea din Bucureşti.
în prezent susţine prelegeri despre România şi Moldova la Institutul Diplomatic al Departamentului de Stat American.

Două volume de Valeriu Avram

„Am zburat pentru Romania Mare. Memoriile unor aviatori care au luptat in anii Primului Razboi Mondial“ şi „Generalul aviator ing. Gheorghe Negrescu, precursorul politicii aeriene romanesti“,  ambele de Valeriu Avram, sunt alte două titluri recomandate de Editura Vremea.

Am zburat pentru Romania Mare. Memoriile unor aviatori care au luptat in anii Primului Razboi Mondial

Pentru oamenii secolului XXI, ideea că antecesorii noştri erau zburători desăvârşiţi acum 100 de ani poate părea ciudată. Dar aşa a fost. Memoriile unor aviatori, de care amintesc acum doar numele omagiale ale unor străzi din Bucureşti şi din alte oraşe ale României, dau mărturie despre eroismul şi măiestria lor. Iulius Tetrat, Andrei Popovici, Panait Cholet, Dumitru Cicerone Bădulescu, Dumitru Darian, Mircea Zorileanu, Egon Nasta, Grigore Gafencu au luptat pentru România Mare în Primul Război Mondial, unii ajungând până la sacrificiul suprem. Jurnalele de front ale inamicilor şi ale aliaţilor adeveresc faptele lor de arme şi întregesc povestirile aşternute cu naturaleţe şi modestie de aviatori în paginile memoriilor lor.
O carte fascinantă, o fereastră deschisă către un trecut pe temelia căruia s-a construit istoria României secolului XX, lucrarea profesorului Valeriu Avram va fi citită cu nesaţ de iubitorii aviaţiei şi de cei pentru care istoria este un organism viu, demn de a fi cercetat.

În timpul campaniei din 1916, echipajele româneşti au îndeplinit misiuni periculoase în liniile inamice, fotografiind şi bombardând fortificaţii, baterii de artilerie, noduri de comunicaţii, trupele inamice aflate în tranşee sau în timpul atacurilor. Unii dintre aviatori ne‑au lăsat însemnări preţioase din focul luptelor. […]
„Ei ne reamintesc de zilele legendare ale cavalerilor medievali nu numai prin îndrăzneala şi faptele lor, dar şi prin caracterul nobil al spiritului lor de zburători”, nota în amintirile sale generalul aviator ing. Gheorghe Negrescu, comandant de grup aeronautic, sublinia Valeriu Avram.

E un fenomen cunoscut de toţi aviatorii: deprinderea aerului te înzestrează cu un simţ cu totul nou al valorilor. Noţiuni ca avânt romantic – prin care se înţelege pe pământ o exaltare sufletească adeseori artificială, care turbură situaţiile clare şi ideile precise – înseamnă pentru aviatori atmosfera chinuită care dă ideilor şi situaţiilor valoarea lor adevărată şi care nu exclude de altfel nici simplicitatea în felul de a trăi, nici echilibrul sufletesc. […]
S‑ar putea scrie romane atât de frumoase despre gustul şi obiceiul primejdiei, despre acea tensiune nervoasă care în faţa unei ameninţări de moarte îngăduie o privire atât de lucidă, atât de pătrunzătoare asupra lumii dimprejur, aprecia Grigore Gafencu.

Volumul conţine 16 pagini de fotografii ale aviatorilor şi ale aparatelor de zbor menţionate în carte.

Gneralul aviator ing. Gheorghe Negrescu, precursorul politicii aeriene romanesti, de Valeriu Avram

Generalul Gheorghe Negrescu a fost o fire modestă, un om cu mare moralitate, un bun creştin şi un intelectual rasat, dar şi un luptător dârz, care n-a cedat în faţa presiunilor de tot felul. La toate aceste calităţi s-a adăugat un optimism nedezminţit, pe care el însuşi îl caracteriza astfel: „În toate momentele grele ale vieţii mele am luptat, n-am disperat, chiar dacă succesul n-a fost imediat… Lumina a învins întotdeauna. Mai sunt nori, dar se vor risipi, mai sunt greutăţi, dar prin muncă şi cinste vor fi traversate, puncta Valeriu Avram.

Lucrarea Generalul aviator inginer Gheorghe Negrescu, precursorul politicii aeriene româneşti prezintă întreaga activitate desfăşurată pe parcursul a trei decenii a celui care a fost unul dintre primii aviatori români, cu mari merite în dezvoltarea aviaţiei şi a industriei aeronautice naţionale. Sunt publicate o serie de documente inedite, foarte importante, privind unele aspecte ale aeronauticii militare în perioada anilor 1928-1940, documente recent descoperite de către autor în Arhivele Militare Române sau în cele particulare, preciza coord. conf. univ. dr. Marius-Adrian Nicoară.

Citindu-i cărţile, mi-am dat seama că dl prof. dr. Valeriu Avram face ştiinţă, fiind unul dintre cei mai importanţi cercetători din domeniul istoriei aviaţiei din ţară şi nu numai, sublinia academician prof. univ. dr. Florin Constantiniu.

Valeriu Avram s-a născut la 25 septembrie 1941 în municipiul Buzău. Este doctor în istorie, cercetător ştiinţific principal gradul I. A predat la Facultatea de Inginerie Aerospaţială (Universitatea Politehnică Bucureşti) cursul cu tema: „Istoria aviaţiei”. A scris 48 de cărţi cu tematică aeronautică şi a publicat peste 500 de studii şi articole de istorie în reviste de specialitate, din ţară şi străinătate (Franţa, S.U.A., Ungaria, Republica Moldova).
Expert al Ministerului Culturii în domeniul istoriei şi al patrimoniului aeronautic, dl prof. univ. dr. Valeriu Avram este cel mai important istoric de aviaţie al ţării. Pentru activitatea ştiinţifică desfăşurată, a fost decorat cu Ordinele: „Meritul Cultural” şi „Virtutea Aeronautică” în gradul de Cavaler. În anul 2004 a primit Premiul Guvernului României – Secretariatul pentru minorităţi, pentru lucrarea „Germanii în Aeronautica română”. De asemenea, Statul-Major General şi Statul-Major al Forţelor Aeriene i-au acordat „Emblema de Onoare” cu brevet, iar Fundaţia Culturală Magazin Istoric l-a premiat în anii 2011, 2012 şi 2013, a punctat general maior (r) aviator  dr. Ion Ştefan.

Gheorghe Ghiulamila, Jurnalul rosu. Ansamblul „Doina” al Armatei R.S.R. in China revolutiei culturale şi în Coreea de Nord

Trei turnee, efectuate de Ansamblul „Doina” al Armatei într-un interval de 11 ani, sunt consemnate, pas cu pas, de unul dintre membrii corului, Gheorghe „Gogu” Ghiulamila, într-un jurnal unic, cu un farmec aparte, în multe dintre notaţii putându-se observa – în ciuda faptului că autorul nu a fost scriitor – un extraordinar talent literar. Primul turneu din China, care a avut loc în perioada 23 noiembrie 1966 – 13 ianuarie 1967, ne arată un tărâm încremenit parcă într-o ipostază bestială a celei mai bizare manifestări „artistice” a Revoluţiei Culturale. Relatările sunt fidele unei realităţi încă necunoscute în România acelor ani. Preşedintele Mao era venerat ca un zeu. Tot ce mişca în China de atunci, de la politică, artă, comerţ şi până la organizare militară, era influenţat direct de gândirea preşedintelui Mao. Relatările lui Gogu Ghiulamila de la faţa locului au aerul unor reportaje din timpul războiului rece, preciza Gelu Diaconu.

vineri, 25 nov.
12.00 – Moscova, gara Kievskaia. Stăm în tren, pentru că nici o oficialitate nu s-a ostenit să ne aştepte şi să ne îndrume. Parcă am fi căzut din Lună pe o planetă friguroasă. […]
Ajunşi la gară, am fost conduşi în sala de aşteptare rezervată militarilor, un fel de ţarc mare, amenajat cu bănci. Am stat nemâncaţi toată ziua, jucând cărţi, citind sau discutând, ascultându-ne maţele cum chiorăie. Tranzitul e tranzit – nici o obligaţie din partea localnicilor. Măcar să fi ştiut. […]
Mulţi recruţi, încă civili, însoţiţi de fruntaşi sau caporali beţi, aşteaptă diferite trenuri. Probabil că fără să vreau m-am uitat cu jind la unul care mânca şi omul, impresionat de faptul că un străin, pe deasupra şi artist, îl studiază cu interes, mi-a oferit câteva nuci, pe care după un fals refuz le-am primit, plătindu-le cu o ţigară Mărăşeşti şi cu două minute de conversaţii prin semne.
Gheorghe Ghiulamila

Acest cartier al oraşului, în care se află şi hotelul, este nou, construit în afara vechiului centru al Pekinului: are aspectul unui sat întins, lung şi lat. La distanţe mari, între 500-600 de metri, răsare câte o clădire mai mare, instituţie sau hotel. Casele de locuit sunt cele vechi rămase şi nu depăşesc nivelul de 2,50 metri. Ziduri de aceeaşi înălţime le înconjoară, încât este imposibil să-ţi dai seama ce se află în spatele lor. De la etajul 7 însă, de la fereastra camerei de hotel, se vede o nemaipomenită îngrămădire de cocioabe, despărţite de „străzi” late de un metru, curţi de 2 sau 3 metri pătraţi, în care stă câte un bătrân supraveghind uscarea unor izmene pe o frânghie. Este greu să-mi pot da seama cum învaţă aceşti locatari drumul spre casa în care locuiesc şi cum se descurcă în acest veritabil labirint de ziduri şi cum reuşesc să respire acolo, mai ales vara, când totul se încinge şi abureşte de căldură şi de cocleală, în mizeria existentă.
Gheorghe Ghiulamila
joi, 1 dec.
Trebuie semnalată masa de prânz pentru că meniul a fost tipic chinezesc, primul pe care-l mâncăm vreodată:
Aperitive:
- peşte sărat cu alune
- felii de limbă de vită rasol
- sfeclă cu castraveţi acri
- crap prăjit în sos caramelizat de roşii
- salată de melci şi caracatiţă cu castraveţi cruzi
- ouă jumări cu slănină
- tocană de melci cu castraveţi de mare, şuncă şi ceapă, în sos îndulcit de roşii
- ca încheiere, supă de ciuperci cu mazăre
- ca băuturi ni s-au servit pigiou şi cisue, adică bere şi suc. […]
Am mâncat din toate, pentru a-mi face o idee despre bucătăria chineză. Cu toate că la noi nu se prepară asemenea mâncăruri, am constatat că sunt foarte bune, unele dintre ele reprezentând chiar o mare fineţe de artă culinară.
Gheorghe Ghiulamila


Volumul conţine 8 pagini cu fotografii din călătoriile autorului în China şi Coreea de Nord.
 

Editorul Silvia Colfescu: Cele mai vândute cărţi la Editura Vremea în 2016

Jurnalul unui ţăran de la Dunăre, de Vintilă Horia
Trilogia exilului - Dumnezeu s-a născut în exil, Cavalerul resemnării şi Salvarea de ostrogoţi. Persecutaţi-l pe Boetiu
Memoriile unui fost Săgetător
, de Vintilă Horia
Arta conversaţiei cu Ileana & Romulus Vulpescu. Dialoguri peste timp, interviuri de Ion Jianu
Educaţie şi pace, de Maria Montessori


Titluri în pregătire pentru 2017

Jurnalul sfarsitului de ciclu, de Vintilă Horia
Un mormânt în cer, roman de Vintilă Horia
Crucea, eseu de Vintilă Horia

Seria de autor George Potra - Din Bucureştiul de ieri

Constantin Ghika, 33 de ani în România

 

citeste totul despre: