Nobel pentru idealistul Nordului

La 80 de ani, suedezul Tomas Tranströmer a intrat în clubul celebru al câştigătorilor Premiului Nobel pentru Literatură.

În ultimii ani, reporterii publicaţiilor suedeze îşi făcuseră un obicei. Pe la începutul lui octombrie, se strângeau lângă uşa apartamentului din Stockholm al poetului Tomas Tranströmer, aşteptând să vadă dacă acesta va câştiga, în sfârşit, Premiul Nobel pentru Literatură. Monica, soţia lui Tomas, le mai aducea din când în când biscuiţi şi ceai şi le spunea „La revedere, ne vedem la anul!", după ce Academia Suedeză anunţa că Nobelul a fost câştigat ori de Orhan Pamuk, ori de Herta Müller, ori de Mario Vargas Llosa. Anul acesta, ceva n-a mai fost la fel. Anul acesta, reporterii au năvălit în casa poetului Tomas Tranströmer din Stockholm.

Poetul fără voce

Este joi, 6 octombrie 2011. Scriitorul tace, aşezat într-un fotoliu învelit într-o husă cadrilată. În spatele său, o bibliotecă albă, stăpânită de cărţi ordonate. O uşă transparentă lasă terasa la vedere - un scaun din plastic, flori galbene şi vişinii şi o mare de verdeaţă un pic mai departe.În stânga lui Tranströmer, zâmbitoarea lui soţie. Cu mâna dreaptă strânsă fără voia lui pe piept, poetul încearcă, parcă, să pareze prima întrebare a jurnaliştilor.

Academia Suedeză tocmai a anunţat că Tomas Tranströmer este, la 80 de ani, câştigătorul din 2011 al Premiului Nobel pentru Literatură, „deoarece, prin imaginile sale condensate şi translucide, ne-a oferit o perspectivă proaspătă asupra realităţii". Cel mai faimos poet suedez în viaţă a suferit în 1990 un atac cerebral, are mâna dreaptă paralizată şi nu se mai poate exprima coerent.

Soţia sa, Monica, a învăţat de-atunci să-i intuiască gândurile şi să le dea glas. Prima întrebare din partea unui jurnalist suedez: „Cum vă simţiţi?", îl pune în dificultate pe Tranströmer. „Mă simt foarte..." şi se blochează! „... Foarte surprins", îl ajută Monica. Soţia poetului preia frâiele discuţiei, privindu-şi învingătorul în ochi, cu mare căldură, înţelegătoare, ca pe un copil. „S-a întâmplat foarte repede.

Am crezut că scriitorul câştigător va fi înştiinţat personal, cu mult înainte de anunţul oficial. Cred că l-au sunat pe Tomas cu patru minute înainte să afle toată lumea." Poetul o aprobă, aplecând capul şi rostind mai multe „da"-uri timide. „Tomas a avut o foarte plăcută conversaţie cu Peter Englund, secretarul permanent al Academiei Suedeze, care i-a explicat de ce instituţia a făcut această alegere."

Victoria unui mistic

A doua întrebare: „Ce înseamnă acest premiu pentru dumneavoastră?" Nici aici Tranströmer nu poate să articuleze un răspuns. Îi sare în ajutor soţia: „Înseamnă că s-a terminat cu toate speculaţiile din anii precedenţi". Tomas zâmbeşte eliberat. Îi caută privirea şi îi dă tonul cu o singură silabă, iar Monica rosteşte mai departe: „Dar trebuie să recunoască un lucru: se simte fericit". „Da!", triumfă Tranströmer.Tomas Tranströmer s-a simţit fericit când a scris despre natură şi despre Suedia, cu formele ei capricioase. Sau melancolic. Sau deprimat, dacă e să ne luăm după criticii literari. Iar stările lui au fost traduse în peste 60 de limbi.

Poeziile lui Tomas Tranströmer sunt bogate în metafore şi imagini şi ilustrează scene simple, inspirate din viaţa de zi cu zi şi din natură. Stilul său introspectiv, descris de revista americană „Publishers Weekly" ca fiind „mistic, versatil şi trist", contrastează cu viaţa poetului, angajat în lupta pentru o lume mai bună. Născut pe 15 aprilie 1931, la Stockholm, Tomas Tranströmer a fost crescut de mama lui, după plecarea timpurie a tatălui, care şi-a părăsit familia. După ce a obţinut diploma în psihologie, în anul 1956, s-a angajat la Institutul psiho-tehnic de la Universitatea din Stockholm, înainte de a se ocupa, în 1960, de tinerii delincvenţi, într-un institut specializat. A lucrat cu persoane cu handicap, cu condamnaţi şi cu toxicomani.

La vârsta de 23 de ani, pe când era încă student la psihologie, a publicat primul său volum, intitulat „17 dikter"/„17 poezii", la renumita editură suedeză Bonniers. În 1955, a primit prestigiosul premiu Bellman. Au urmat numeroase alte recompense, precum premiul Petrarca (Germania, 1981), premiul pentru literatură al Consiliului Nordic şi premiul internaţional Neustadt (Statele Unite ale Americii), în 1990, Premiul Nordic al Academiei Suedeze în 1991, premiul Horst Bienek (Germania), în 1992, premiul August, acordat de Uniunea Editorilor din Suedia în 1996, şi premiul „Cununa de aur" al Festivalului Internaţional de Poezie de la Struga, în 2003.

Acasă şi în deplasare

După ce a publicat numeroase volume, poetul suedez a suferit, în 1990, un atac cerebral care l-a lăsat parţial paralizat şi afazic, condamnându-l să-şi reducă activităţile. Primul volum publicat după acest atac, şase ani mai târziu, a fost „Sorgegondolen", vândut în peste 30.000 de copii. În urma acestui succes, nu a mai publicat nimic în următorii opt ani, cu excepţia corespondenţei sale cu poetul american Robert Bly. Cel mai recent volum al său datează din 2004, odată cu apariţia colecţiei „Den stora gåtan", ce conţine 45 haiku-uri. Traducătorul în limba română al poemelor sale, Dan Shafran, scria că „deşi Tomas Tranströmer scrie într-o limbă citită numai de nouă milioane de oameni, şi-a câştigat un public care depăşeşte cu mult graniţele culturale ale ţării sale.

Prezenţa lui este simţită puternic în special în lumea poeziei americane. Poemele sale se predau la orele de creative writing (n.r. cursuri de scriere), iar despre opera lui s-au scris nenumărate lucrări de doctorat". Soţia poetului a povestit că, din 2004, Tomas cântă la pian în fiecare zi, cu mâna stângă, deoarece mâna dreaptă i-a fost afectată de acel atac cerebral, şi îşi petrece dimineţile ascultând muzică clasică.

Tomas Tranströmer a vizitat România în 2003, cu ocazia lansării volumului de poeme „Pagini din cartea nopţii" (trad. Dan Shafran, Editura Polirom), la Bucureşti. În 2005, i-a apărut în limba română un al doilea volum, „Taina cea mare" (trad. Dan Shafran, Editura Polirom). Poetul locuieşte la Sto­ckholm cu soţia lui, Monica, şi au împreună două fiice.

"Vreau ca poemele mele să fie la fel de intime, asemeni unui cuplu care face dragoste, noaptea, pe plajă.''
Tomas Tranströmer scriitor

"Deşi Tranströmer scrie într-o limbă citită numai de nouă milioane de oameni, şi-a câştigat un public care depăşeşte cu mult graniţele culturale ale ţării sale.''
Dan Shafran traducător

Opera poetică

Printre cele mai apreciate volume ale scriitorului suedez se numără „Den halvfärdiga himlen"/„Cerul jumătate gata" (1962), „Klanger och spar"/„Clopote şi urme" (1966), „Sanningsbarriären"/„Bariera adevărului" (1978), „Det vilda torget"/„Piaţa sălbatică" ( 1983), „För levande och döda"/„Pentru vii şi morţi" (1989), „Minnena ser mig"/„Amintirile se uită la mine" (1993) şi „Sorgegondolen"/„Gondola funebră" (1996).

1,08 milioane de euro va primi Tomas Tranströmer din partea Academiei Suedeze.

Haiku-uri de Tomas Tranströmer

O lamaserie cu grădini suspendate
Tablouri cu scene de luptă.
*
Zidul deznădejdii...
Porumbeii vin şi pleacă -
fără chip.
*
Gândurile stau nemişcate
plăcuţe de mozaic în grădina palatului.
*
Fredonez în ceaţă
O barcă de pescari în larg -
Trofeu pe ape.

Volumul „Taina cea mare"Traducere Dan Shafran, Editura Polirom

Laureaţii Premiului Nobel pentru Literatură din ultimii 15 ani

Tomas Tranströmer, născut pe 15 aprilie 1931, la Stockholm, este poet, prozator şi traducător  Foto: reuters

- 2011: Tomas Tranströmer (Suedia)
- 2010: Mario Vargas Llosa (Peru)
- 2009: Herta Müller (Germania)
- 2008: Jean-Marie Gustave Le Clézio (Franţa/Mauritius)
- 2007: Doris Lessing (Marea Britanie)
- 2006: Orhan Pamuk (Turcia)
- 2005: Harold Pinter (Marea Britanie)
- 2004: Elfriede Jelinek (Austria)
- 2003: J.M. Coetzee (Africa de Sud)
- 2002: Imre Kertesz (Ungaria)
- 2001: V.S. Naipaul (Marea Britanie)
- 2000: G. Xingjian (Franţa)
- 1999: Gunter Grass (Germania)
- 1998: Jose Saramago (Portugalia)
- 1997: Dario Fo (Italia)