Vara lui 2016 i-a adus bucuria invitării la renumitul Festival Rossini din Pesaro, pentru o producţie a operei „Il Viaggio a Reims”, desfăşurată sub auspiciile Academiei Rossiniene, al cărei director este celebrul dirijor Alberto Zedda, mare exeget al opusurilor lui Gioachino Rossini. Este pentru prima oară când un şef de orchestră român păşeşte în sanctuarul liric din oraşul natal al marelui compozitor.

„Călătorie la Reims”

          La Pesaro, cantata scenică „Il Viaggio a Reims” (premieră absolută la Opéra Comique din Paris, în 19 iunie 1825, pe un libret de Luigi Balocchi după Madame de Staël) este o producţie din anul 2001 (elemente scenice şi regie Emilio Sagi, reluate regizoral de Elisabetta Courir, cu costume semnate de Pepa Ojanguren), care figurează anual pe afiş, la Teatrul Rossini, în interpretarea unor tineri absolvenţi ai Academiei. Original împărţită în trei acte, opera se reprezintă în mod curent într-un singur act, producţia de la festivalul din Pesaro având însă o pauză.

Ansamblu         

Opus complex, cu nu mai puţin de 18 personaje, dintre care majoritatea au arii importante, „Il Viaggio a Reims” a acumulat o mare experienţă din partea celor 35 de titluri anterioare ale Lebedei de la Pesaro. Mai mult chiar, Rossini l-a folosit mai târziu la compunerea operei  „Le comte Ory” (1828), prin preluarea de extrase. Pierdută peste ani, „Il Viaggio a Reims” a fost reconstituită graţie eforturilor Fundaţiei Rossini din Pesaro şi prezentată publicului festivalului în 1984 sub bagheta lui Claudio Abbado şi într-o distribuţie stelară.

          Gabriel Bebeşelea a condus Orchestra Simfonică G. Rossini. A făcut-o cu profesionalism, cu preocupare pentru redarea specificităţilor rossiniene, ceea ce a arătat un studiu profund şi serios. Analiza de detaliu a fost solidă şi instrumentiştii au cântat cu minuţie de filigran, inspiraţi de gestica elegantă a dirijorului şi de simţirea culturii de stil pe care Bebeşelea o emana la fiecare desen melodic. Bagheta a generat sonorităţi delicate, gingaşe şi diafane (viorile din introducerea renumitei arii a lui Don Profondo, „Medaglie incomparabili”, reprezintă numai un exemplu), a înfăţişat atât de tipicele crescendo-uri şi accelerando-uri rossiniene, precum şi tempourile de salon, demonstrând virtuţi pe care şeful de orchestră s-a sprijinit în creionarea atmosferei pregătirilor pentru încoronarea Regelui Carol al X-lea al Franţei, tema operei. Bun colorist, dirijorul român a adus lumină şi clar-obscururi în lectură. Urmărirea cântăreţilor s-a făcut cu pricepere.

Omogenitatea conferită sextetului Madama Cortese, Marchiza Melibea, Contele di Libenskof, Don Alvaro, Baronul Trombonok, Don Profondo, marelui şi dificilului ansamblu „Gran Pezzo Concertato a 14 voci”, ca şi finalului „L'allegria è un sommo bene” a fost exemplară.

Festivalul Rossini, la care a fost copios aplaudat (premiera din 12 august a dovedit-o), a reprezentat o importantă etapă în cariera tânărului nostru dirijor.

Scenă         

Distribuţia s-a alcătuit după disponibilităţi. Toţi cântăreţii au fost tineri şi studiul la Academie a avut drept consecinţă evidentă buna stăpânire a stilului, redat de înzestrări vocale variate din unghi calitativ. Cu tot stadiul divers de pregătire, progresele se anunţă. Îi notez, remarcând multitudinea de naţionalităţi: sopranele Lucrezia Drei (Corinna), Marina Monzó (Contesa di Folleville), Larissa Alice Wissel (Madama Cortese), Eleonora Bellocci (Delia), contralta Aurora Faggioli (Marchiza Melibea), mezzosopranele Diana Volkova (Maddalena), Sara Bañeras (Modestina), tenorii Xabier Anduaga (Cavalerul Belfiore), Yasuhiro Yamamoto (Contele di Libenskof), Yusuke Kobori (Don Luigino), Alfonso Zambuto (dublu rol, Zefirino şi Gelsomino), başii Ogulcan Yilmaz (Lord Sidney), Gianluca Lentini (Don Profondo), William Hernández (Baronul di Trombonok), Maharram Huseynov (Don Alvaro), Shunxin Li (Don Prudenzio), baritonul Stefano Marchisio (Antonio). Vom mai auzi de ei.

Scenă din final

Montare modernă

          Regizorul Emilio Sagi a imaginat acţiunea în spa-ul hotelului „Crinul de aur” din Plombières-les-Bains, Franţa. În decoruri simple, albul odihnitor a dominat. În prima parte, toţi eroii se relaxau în şezlonguri albe, costumaţi în halate albe de baie. Pentru cea de-a doua secţiune, vestimentaţia a fost alcătuită din costume negre, de seară, cu câte o tuşă extravagantă, pregătitoare ale ceremoniei, în timp ce scaune albe au luat locul şezlongurilor. S-a jucat intens şi expresiv, în atitudini naturale, iar rolul mut al Regelui Carol al X-lea a revenit unui... copil încoronat, care a sosit prin sală şi chiar a dat mâna cu... spectatorii. Delicios.

          O montare pentru toate timpurile.

(Fotografiile au fost oferite de Biroul de Presă

                                                                                                                                         al Festivalului Rossini)