Un impresionant maestru al arcuşului se dovedeşte a fi violistul american Elias Goldstein; dezvoltă o sonoritate comunicativă susţinută de o sensibilitate certă; vigoarea adresării nu exclude, aici, maleabilitatea, consistenţa tonului. A concertat la Sala Mică a Ateneului în compania pianistei Angela Draghicescu, un muzician activ în spaţiul nord-american, un profesionist temeinic ataşat valorilor muzicii de cameră.

Momentul de greutate al recitalului a fost reprezentat de susţinerea acestei versiuni cu totul inedite; ...audiţii anterioare au avut loc pe continentul nord-american. Evident, talentul şi profesionalismul acestui remarcabil cuplu de muzicieni au făcut posibilă revelarea valorilor de semnificaţie ale acestei lucrări fundamentale pentru creaţia camerală a mijlocului de secol XX; căci incantaţia arcuşului pe coardă ajunge în acest caz a sensibiliza cutele cele mai intime ale unei comunicări susţinute de coloristica timbrală atent formulată a pianului.


Violistul american Elias Goldstein

Ştiut este faptul că în acest caz violonistica enesciană valorifică complexul timbral propriu lăutarilor noştri, complex căruia nu îi este însă proprie sonoritatea gravă a violei. Evident, această extensie nu trădează, ci, dimpotrivă, aduce o lumină nouă asupra mesajului compozitorului; de o manieră, e drept, surprinzătoare. Se extinde astfel aria de reprezentare a spiritualităţii enesciene în domeniul în adevăr preţios al repertoriului cameral.

Tot în zona de eveniment a acestei prime părţi a stagiunii se înscrie şi recitalul pianistului Viniciu Moroianu. Momentul central al acestuia, l-a constituit reluarea acestui fundamental opus al creaţiei pianistice româneşti şi europene, anume Fantezia op.8, pentru pian, de Dinu Lipatti. Sunt ani buni de când Moroianu s-a dedicat punerii în valoare a creaţiei componistice a lui Lipatti; atât la nivelul analizei muzicologice, a cercetării arhivelor, a manuscriselor, cât şi la acela al etalării creaţiei lui Dinu Lipatti în fapt sonor, în concert. A cântat tot din ceea ce era cunoscut, tot din ceea ce a descoperit. A susţinut o impresionantă teză de doctorat dedicată creaţiei lui Dinu Lipatti; i-a dedicat un volum. Valorificarea cea mai importantă o constituie etalarea în concert a acestei impresionante creaţii pianistice; ...lucrare care se ridică la nivelul cel înalt al marilor valori componistice dedicate pianului în muzica europeană, în deceniile de mijloc ale secolului trecut. Fantezia op.8 se situează în zona marilor culmi ale creaţiei pianistice româneşti reprezentate de creaţia lui George Enescu sau Constantin Silvestri; ale lui Bela Bartok sau Prokofiev, dacă extindem viziunea la nivel european. Iar aceasta dată fiind amploarea cuprinderii spirituale, consistenţa expresiei, dramatismul unei viziunii ce atinge limitele tragismului.


Pianistul Viniciu Moroianu

Este viziunea  artistului intelectual care, la fel ca şi Enescu sau Honneger s-a simţit ataşat marilor comandamente dar şi marilor drame ale epocii. Este un limbaj muzical propriu care, de o manieră originală, foloseşte elemente şi modalităţi neoclasic-modale condiţionate de vehemenţele unui expresionism sui generis; aspect care nu maculează momentele de nobleţe ale expresiei dar atinge limitele disperării. Trebuie amintit, anvergura pianistică uriaşă a acestui opus a fost magistral susţinută de un tonus continuu, probat de acest minunat artist gânditor care este Viniciu Moroianu. Nu pot să nu observ, întregul program al serii de muzică poate fi apreciat drept model de recital cameral; o celebră sonată mozartiană, ultima sonată de Beethoven, au încadrat această capodoperă a creaţiei pianistice româneşti şi europene de mijloc de secol XX. Nu poţi să nu constaţi, pe ansamblu Filarmonica bucureşteană rămâne una dintre puţinele instituţii bucureştene de concert care promovează – e drept, nu îndeajuns de consecvent -  valorile naţionale; încadrându-le cu pertinenţă contextului culturii de tradiţie europeană. Iar aceasta atât în domeniul muzical cameral cât şi simfonic.

Materialul a apărut anterior în revista România Literară.