Stiri despre editorial

    762 rezultate: Sortare: Cronologic ↓ Dupa popularitate
  • Un Festival cum nu s-a mai pomenit
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Un Festival cum nu s-a mai pomenit

    Bine aţi venit la o ediţie cu totul specială a Festivalului Enescu! Sărbătoarea, dar şi drama definesc ediţia de anul acesta.

  • Să nu uităm să iubim curierii!
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Să nu uităm să iubim curierii!

    Nu a mai ieşit din casă de 22 de zile. De fapt, a ieşit de trei ori în acest timp, timid şi îngrozit, doar ca să-şi cumpere mâncare, nervos pe fiecare om care a trecut pe lângă el şi dat peste cap de procedurile de curăţare de la întoarcerea acasă.

  • Zâmbetul de sub mască
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Zâmbetul de sub mască

    Oraşul acesta este gol. Autobuzele sunt goale. Stai!, la ora asta oamenii s-ar fi înghesuit într-o dungă pe scări. Şi-ar fi respirat unii altora ultima gură de aer şi nu şi-ar mai fi putut identifica foarte clar umerii, mâinile, picioarele. Înainte de fiecare staţie, toţi cei aflaţi mai departe de ieşire ar fi început să se împingă. Anxietatea celui care se pregăteşte să coboare. Iar acum autobuzele sunt goale.

  • Înainte de febră
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Înainte de febră

    Oamenii nu au dispărut din oraşul lui. Sunt încă pe străzi, mai ales în prima parte a zilei. Când începe să se lase întunericul, trotuarele se golesc. De dimineaţă, a stat la geam şi a numărat câţi oameni au trecut pe lângă bloc în cinci minute. După primul minut, s-a plictisit. Erau prea mulţi.

  • Corona-frica
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Corona-frica

    Omul a început să muncească de acasă. Măcar nu mai e nevoit să meargă cu autobuzul şi să moară încet atunci când cei din jur strănută sau tuşesc. S-a închis în sufragerie, s-a înconjurat de mâncare şi a început să lucreze.

  • Prima mea primăvară
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Prima mea primăvară

    Prima mea primăvară a fost una geroasă. Zăpada mieilor. Fără maşini pe străzi, un oraş îngropat în alb, plin de linişte. O grozăvenie care a speriat pe toată lumea, un mic sfârşit de lume, în care pentru puţin timp oamenii şi-au strâns inimile.

  • Pichi şi coronavirusul
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Pichi şi coronavirusul

    Când te trezeşti şi la ştiri zice despre coronavirus, iar afară e nor, abia atunci înţelegi că lucrurile sunt grave. De ce e nor? De ce nu poate fi soare? Atunci ar părea mai greu de crezut că ceva nasol se petrece. Dar ştirile vorbesc non-stop doar despre bolnavi şi despre magazinele cu rafturi goale. E ora 10 dimineaţa, dar e aproape întuneric, încât îţi spui că oare ce poate să însemne asta decât că ceva foarte grav vine peste noi.

  • O armată cu aripi de fier
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    O armată cu aripi de fier

    Te trezeşti în miez de noapte lac de transpiraţie. Ai auzit ceva în camera cealaltă. Te ridici din pat şi când păşeşti prima dată îţi dai seama că piciorul te va lăsa. Ai nevoie de câteva secunde de mişcat de pe un picior pe altul ca să reînveţi să mergi. Da, acum te târăşti un pic, dar eşti bine. Dai să aprinzi lumina, însă întrerupătorul merge în gol. S-a luat curentul. Decizi să ieşi din cameră chiar şi aşa. Îţi aprinzi lanterna de la telefon.

  • După ce priveşti cerul
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    După ce priveşti cerul

    A citit pe un perete de bloc că ar trebui să privească cerul, aşa că a făcut-o, dar tocmai atunci a călcat într-o groapă din asfalt şi s-a trântit cât era de lung. A avut nevoie de câteva secunde să priceapă ce s-a întâmplat, apoi s-a ridicat ruşinat, s-a scuturat pe haine şi a ridicat mâinile în aer în semn că nu are nimic, deşi nu-l întrebase nimeni.

  • Nimeni nu claxonează în oraşul acesta
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Nimeni nu claxonează în oraşul acesta

    Două maşini se întâlnesc la o intersecţie. Ambele vin de pe străzi înguste. S-au oprit. Plouă, iar trecătorii sunt stropiţi cu noroi de fiecare chestie pe patru roţi care trece pe lângă ei. Aşa că faptul că aceste două maşini s-au oprit e un miracol. Să poţi să circuli fără să te umple cineva cu noroi pe haine de sus şi până jos, într-o zi ploioasă, a ajuns să fie un adevărat miracol.

  • Linda stă întinsă la picioarele noastre
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Linda stă întinsă la picioarele noastre

    Avem un câine. Nu ştiu cum îl cheamă. E o căţea. Poate că ceilalţi îi zic Linda. E posibil să fi inventat eu numele? Nici măcar nu ştiu sigur dacă e a noastră. Poate e a vecinilor, dar trece la noi prin spărtura din gard. Linda e neagră şi are picioarele scurte. E bătrână şi atinge pământul cu burta. Linda are o gâlmă. Învăţ acest cuvânt. Gâlmă.

  • Ceaţa
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Ceaţa

    Ceaţa a venit în trei minute. Am deschis geamul şi am făcut o fotografie cu cerul vânăt. În stânga, la orizont, vedeam catedrala, iar în dreapta, clădirea complicată a unei bănci. M-am uitat la fotografie, apoi m-am uitat din nou pe geam. Catedrala începea să se şteargă, iar clădirea băncii era deja pierdută.

  • Dictatură în oficiul poştal
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Dictatură în oficiul poştal

    „Doamna cu copilul, poftiţi în faţă, nu mai staţi la rând!“ Acestea au fost cuvintele care au declanşat războiul în oficiul poştal. Cu cinci minute înainte, o femeie şi o fetiţă intraseră de mână şi aleseseră una din cele două cozi gigantice. Era 6 seara, toată lumea voia să ajungă mai repede acasă, iar afară începuse şi să ningă.

  • Domnul Mirciulică şi pechinezul Pisoi
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Domnul Mirciulică şi pechinezul Pisoi

    Domnul Mirciulică, de la etajul nouă, locuia împreună cu un pechinez. Câinele mânca mult, de obicei mâncare la plic, şi îi plăcea să se uşureze de cel puţin o sută de ori pe zi. Partea bună era că învăţase să nu facă în casă. Partea proastă era că domnul Mirciulică trebuia veşnic să fie pregătit să coboare pentru o tură cu câinele prin parcare.

  • Iranul are un nou ambasador în România: Alina Mungiu-Pippidi
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Iranul are un nou ambasador în România: Alina Mungiu-Pippidi

    Titlul acestui articol este pamfletăresc şi la fel trebuie tratate bazaconiile alarmiste cum că stăm pe picior de război cu Iranul pe motiv că Iohannis n-a sunat panicat la Kremlin după vestea morţii generalului Soleimani, iar statul român n-a trimis şi el măcar de obraz o coroană de flori la înmormântarea lui ca să creştem în ochii ayatolahului.

  • O casă cu ochi şi urechi
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    O casă cu ochi şi urechi

    Am trecut pe lângă o casă cu ochi şi urechi. Când eram mică, aproape toate casele din cartier mi se păreau aşa. Mai ales una portocalie, pe care o zăream mereu la capătul unei străzi. Sincer, eram convinsă pe atunci că la casa aia portocalie se termina lumea.

  • Sărbători fericite în oficiul poştal
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Sărbători fericite în oficiul poştal

    Omul care intră de bunăvoie în oficiul poştal ştie ce-l aşteaptă. A mai fost aici. A mai trecut prin atâtea aventuri. Şi totuşi acceptă să intre din nou, pe propria răspundere. Dar omul care face asta în preajma sărbătorilor cum este? Cum poate fi el numit? Un aventurier? Un nebun frumos? Un pionier? Şi ce speră că poate obţine? Un colet amărât ar putea să-i dea înapoi fărâma de viaţă care îi va fi furată?

  • „Eu nu sunt de aici“
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    „Eu nu sunt de aici“

    Într-o seară ieşise din casă să-şi cumpere pâine. Stătea la semafor, când un tânăr s-a apropiat şi s-a uitat la geanta pe care o ţinea pe umăr. Sau poate nu acolo s-a uitat, dar aşa i s-a părut ei. „Pot să vă întreb ceva?“, a zis, apoi a întins mâna şi a continuat: „Eu sunt Manuel. Scuze! Eu sunt Manuel“.

  • Când se lasă seara peste un alt oraş
    test tag · 11 Dec 2012, 17:22

    Când se lasă seara peste un alt oraş

    E aproape întuneric, dar nu mi-e frică. Cu întunericul am avut perioade şi perioade. Întâi nu mi-a plăcut, apoi am început să fiu atrasă de plimbările de seară, apoi m-a îngrozit, iar acum începe iar să mă încânte. Aici noaptea vine repede. Pur şi simplu un fum ciudat coboară printre blocuri şi atunci ştii, chiar dacă eşti la masa de prânz, că în curând e iar momentul să mergi la culcare.

Modifică Setările