Virusul ucigaş din provincia Wuhan, alături de primul laborator chinez cu germeni patogeni de nivel 4

Scandal enorm, alertă de pandemie, referiri la arma biologică şi explozie de panică la Wuhan în China după ce un coronavirus – virus ce provine de la animale transferat la oameni - 2019-nCoV, a început să facă victime.

Aproape 3.000 de persoane au fost infectate cu coronavirus, iar 80 au murit în China, conform celui mai recent bilanţ, înaintea scrierii acestui articol, dar alte câteva mii de suspecţi, între care câteva zeci în stare gravă, aşteaptă verdictul privind identificarea virusului responsabil.

Spre deosebire de infecţia cu SARS – Sindromul Respirator Acut Sever, precendetul coronavirus din China, din 2003, dar şi de virsul METS – de aceeaşi factură, dar apărut în Orientul Mijlociu în 2009 – autorităţile chineze s-au mobilizat exemplar şi, profitând de sistemul autoritar şi resursa de putere, a impus retricţii pentru a controla epidemia şi a colaborat cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Însă costurile se acumulează şi economic, şi la nivelul prestigiului, iar prezenţa în epicentrul pandemiei a Wuhan National Biosafety Laboratory şi Institutului de Virusologie, cu nivel de biosecuritate 4, unde se fac experimente de natură militară cu SARS şi Ebola, a lansat nu numai suspiciuni, ci şi acuzaţii directe că e vorba despre o armă biologică scăpată de chinezi de sub control.

Cazuri, epidemie şi nivel de influenţă

Virusul s-a răspândit deja în multe ţări, cu precădere din regiune, între care Thailanda, Coreea de Sud, Japonia, Australia, dar şi în SUA, Franţa şi Canada. Preşedintele Xi Jinping a declarat sâmbătă că China se confruntă cu o situaţie gravă din cauza răspândirii rapide a epidemiei şi a virusului mortal care o provoacă. 62,8 milioane de locuitori se află în oraşe închise, cel puţin 15 la număr. Festivităţile şi cea mai mare migraţie din lume, de Anul Nou chinezesc au fost blocate în timp ce se construieşte în viteză un spital de 1.000 de locuri pentru a trata pacienţii acestei boli din Wuhan.

Panica s-a instalat, cu efectele clasice ale reacţiilor umane la pandemie, în China, cu precădere în focarul esenţial: tentaţia de a fugi, de a se izola în casă, de a achiziţiona tot ce se poate din magazine – mâncare şi băutură – în perspectiva izolării totale a focarelor şi a epuizării hranei. Autorităţile în domeniul sănătăţii din întreaga lume fac eforturi pentru a preveni o epidemie. SUA, Franţa şi Iordania au anunţat formule de extragere a cetăţenilor din zona focarului principal, din Wuhan, iar alte state evaluează posibilităţi similare.

FOTO Getty Images 

Coronavirusul provine de la o mutaţie a unui virus animal – posibil şarpe sau liliac – la om, şi vine de la piaţa de animale vii şi sălbatice din Wuhan şi de la obiceiurile culinare ciudate ale unei părţi a chinezilor, dublate de nivelul precar de igienă. Ca şi în cazul SARS, impactul este mortal, odată dezvoltat şi atacând oamenii, mai ales că se transmite prin aer şi oamenii infectaţi contaminează înainte chiar de a manifesta simptomele, perioada de incubaţie fiind de două săptămâni.

Aceasta arată gradul de virulenţă şi viteza de propagare a virusului. Peste toate, Anul Nou chinezesc presupune o perioadă de 40 de zile pentru "chunyun,"- călătoria de primăvară, în care chinezii îşi vizitează rudele, cu peste 3 miliarde de călătorii între 9 ianuarie şi 18 februarie, cea mai mare transhumanţă a lumii, numai bună – alături de festivalurile tradiţionale în stradă – să ajute la propagarea exponenţială a virusului.

Impactul coronavirusului: mai virulent, dar mai puţin mortal decât SARS

Am apucat să studiem această criză când lucrurile au dobândit o rezonanţă mondială şi un impact pe măsură. Virusul a fost identificat în decembrie 2019, deci e remarcabil cât de repede a existat deschiderea spre comunicare a autorităţilor chineze şi cât de solide au fost măsurile luate, comparativ cu situaţia din 2003-2004, de la SARS. Atunci coronavirusul Sindromului Acut Respirator Sever a ajuns la 8098 de cazuri în doi ani în 37 de ţări, cu 774 oameni care au murit, o rată de circa 10% decese, în timp ce MERS – Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu - a ucis 34% dintre cei infectaţi – chiar dacă rata de răspândire şi infecţiile erau mult mai puţin importante numeric.

Spre comparaţie, datele Centrului American de Boli, Control şi Prevenţie – celebrul CDC – arată că gripa de sezon a înregistrat între 1 octombrie 2019 şi 18 ianuarie 2020 între 15 şi 21 milioane de oameni contaminaţi, cu diferite rădăcini, iar numărul de infectări fatale este estimat între 8.200-20.000 în aceeaşi perioadă. Adică circa 0,5-1 la mia de locuitori, la un numărul de infectaţi mult mai mare.

Intervalul este atât de larg deoarece atât îmbolnăvirile cât şi decesele vizează organisme mai slăbite şi expuse la îmbolnăviri, cu multiple alte boli, a unor persoane cu precădere peste 60 de ani (dar nu exclusiv) şi este greu de stabilit cauza exclusivă a unui deces din această categorie, cu atâtea alte boli suprapuse. China confirmase 1975 de cazuri de pacienţi infectaţi cu coronavirus 2019-nCoV şi 56 de decese, adică o rată de 2,83%.

Şi în China, potrivit unui studiu din septembrie 2019, numărul deceselor din cauza gripei sezoniere a ajuns la 88,100 decese pe an – cu aceeaşi rezervă privind nivelul de apreciere a impactului deceselor provenind de la gripă sau din alte boli, pentru că şi aici, majoritatea fatalităţilor sunt persoane de peste 60 de ani, cu alte afecţiuni majore. Statisticile chineze le numesc “decese legate de gripă” iar rata anuală a mortalităţii este estimată între 1,6%-2,6%.

Impactul economic: China, în genunchi

Impactul izbucnirii pandemiei cu coronavirus 2019-nCoV în China are un efect major asupra economiei chineze, şi aşa aflată nu tocmai în cea mai bună situaţie. Principalul impact vine din mişcările şi circulaţia prilejuite de Anul Nou chinezesc, când fiecare îşi vizitează rudele, călătorii care au fost blocate de autorităţi. În plus, companiile chineze au fost obligate să anuleze gratuit biletele.

În al doilea rând, este blocată cavalcada oamenilor spre magazine pentru cumpărăturile de sezon şi daruri. Ea a fost suplinită de goana după aprovizionări excesive cu mâncare şi băuturi, provizii pentru momentul de criză, dar magazinele au rămas goale şi nu mai sunt aprovizionate prin blocarea traficului, iar după acest moment locuitorii nu mai ies din case. Şi asta chiar în momentul în care China lansase un adevărat program de încurajare a consumului pentru a mai limita pierderile din războiul comercial cu SUA.

Anul trecut China s-a aflat deja la cea mai mica creştere economică de 3 decenii, şi se confruntă cu datorii în creştere, scăderea cererii interne şi creşterea şomajului, din ce în ce mai îngrijorător pentur Partidul Comunist Chinez. Apoi vin sancţiunile americane, cu taxe care au rămas în vigoare şi după semnarea primei părţi a acordului comercial. Măsurile de stimulare se duc în neant din cauza crizei pandemice, fapt care provoacă pierderi masive şi la nivelul producţiei, deci o scădere la exporturi, în funcţie de durata crizei.

Spre comparaţie, pierderile directe provocate de SARS în 2003-2004 au costat 40 miliarde de dolari, potrivit studiului Institutului Naţional de Sănătate, majoritatea în China şi Taiwan. Panica şi blocarea oraşelor duce la o prăbuşire a sectorului de servicii, care reprezintă 52% din economia Chinei. Dacă SARS a blocat festivităţile sărbătorii de 1 mai, acum 2019-nCoV a anulat Anul Nou chinezesc, cu impact mult mai mare. În timpul SARS, creşterea economică s-a diminuat la 9,1% de la 11,1% în trimestrul doi 2003, imediat după izbucnirea crizei. Azi suntem la creşteri mult mai mici, de puţin peste 6%.

Bursele au reacţionat deja, toate liniile aeriene majore au văzut acţiunile scăzând cu 2,5% în medie la Beijing şi mai mult la Shanghai şi Hong Kong. Mai grav, sectoarele direct afectate au astăzi impact mai mare în economie. Astfel, turismul care avea 2% din PIB în 2003, azi are 5%, şi e primul afectat de o pandemie de durată. Totuşi, dacă SARS a fost o surpriză prin secretul în care a fost păstrată multă vreme pandemia, transparenţa actuală pare să arate că Beijingul şi-a învăţat lecţiile şi că preferă transparenţa pentru creşterea încrederii globale în modul de gestiune al crizei şi acest fapt va determina recuperarea mai rapidă după criză.

Cultura secretului şi modelele supradimensionate ale răspândirii virusurilor

Discuţiile despre pandemii sunt întotdeauna acelaşi: când e momentul oportun de a declara pandemia, de a crea alerta la nivel mondial pentru a determina reacţiile potrivite şi a aloca resursele. Fireşte că lucrurile nu sunt nici simple, nici liniare. Ne-o arată epidemiile anterioare. Şi aici, e relevant şi nivelul de virulenţă a bolii, viteza de răspândire(evident şi modul de răspândire, prin aer). În cazul 2019-nCoV, viteza pare comparabilă cu o gripă obişnuită, ca şi nivelul de impact şi mortalitatea. Sursa coronavirusului şi zona precară legată de igienă, plus suprapopularea şi mişcarea prilejuită de Anul Nou Chinezesc sunt cele ce pot amplifica incidenţa virusului şi creează probleme globale.

FOTO AFP

Şi în epidemiile anterioare problema aceasta s-a pus. La virusul actual, acesta se răspândeşte prin aer, de la om la om, dar bolnavii au toţi legături directe cu zona de unde a apărut, Wuhan. Iar virusul nu se mai modifică acum ca structură, doar în timp poate să o mai facă. Ebola şi SARS-ul nu au avut declarate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii o urgenţă publică globală de sănătate în primul caz din cauza întinderii reduse – doar trei state afectate - şi a propagării prin atingere, în al doilea a notat-o foarte târziu, din cauza culturii secretului în China.

De această dată, OMS a motivate respingerea urgenţei globale prin măsurile foarte drastice şi fără precedent luate de către China şi un număr limitat de cazuri peste hotare, dar OMS şi-a rezervat posibilitatea unei reveniri asupra cazului în funcţie de evoluţie. Urgenţa a fost pronunţată pentru China, cu măsurile de rigoare asociate. Totuşi un studiu al OMS din 2018 arată că, în toate pandemiile cunoscute, Ebola, Zika şi H1N1, reacţia a fost prea înceată şi tardivă, deşi erau cazurile cunoscute anterior. Dezbaterea vizează, din nou, dinamica epidemiilor şi momentul în care e necesar să fie asumate ca urgenţe publice de sănătate la nivel mondial. Epidemia de Ebola a fost declarată la 8 luni de la apariţie, în 2014, după ce muriseră deja 11.000 de oameni.

Afacerea centrului militar de studierea pandemiilor nivel 4(cel mai înalt) din Wuhan

Dar poate partea cea mai controversată a infecţiei este acuzaţia că e vorba, în fapt, despre un virus scăpat din laboratorul din Wuhan, acolo unde se făceau experimente militare cu arme biologice de ceva timp. E motivul pentru care am încercat să identificăm de unde provine ştirea şi ce e adevărat din ea. Şi am găsit două componente: într-adevăr există la Wuhan un Laborator de studii pe materiale cu risc de biosiguranţă de grad 4 - cel mai mare, unde se făceau experimente pe SARS şi Ebola.

Cel mai probabil, aici se fac şi experimente de natură militară, în ultima vreme, aşa cum se întâmplă şi în celelalte circa 54 de laboratoare similare din lume – aparţinând mai ales marilor actori. Însă faptul că un virus nou ar fi scăpat din laborator sau că un animal pe care s-au făcut experimente ar fi fost vândut în piaţă nu sunt substanţiate de probe, nu există date pentru a lansa credibil o asemenea acuzaţie.

Ştirea privind virusul scăpat de sub control apare cel mai credibil în declaraţia directorului de la televiziunea italiană TGcom24, Paolo Riguori, care şi-o asumă direct. El susţine că virusul a scăpat din laboratorul chinez cu destinaţie militară. Argumentele sale sunt: referirea la o sursă proprie neprecizată – acceaşi care ar fi dat informaţia privind doborârea avionului ucrainean în Iran atunci când se credea că e vorba despre un accident, iar a doua sursă este tot una neprecizată venind din Rusia. Apoi alt argument ar fi că a mai scăpat anterior dintr-un laborator chinez virusul SARS – perfect e adevărat, în 2004, de unde lansarea programului chinez de laboratoare cu grad de biosecuritate 4. Însă argumentele sunt conjuncturale şi nesigure.

Ceea ce se ştie cu certitudine este înfiinţarea acestui laborator în 2015 şi darea în folosinţă în 2017. De altfel, chiar vineri a fost celebrată aniversarea de 5 ani a facilităţii, care este primul laborator de biosiguranţă de nivel înalt al Chinei. E vorba despre un laborator care studiază germeni patogeni de clasa a patra, cu cea mai mare periculozitate, cei mai virulenţi viruşi care se transmit prin aer şi produc infecţii care se transmit direct de la om la om.

Este o facilitate guvernamentală care aparţine Academiei de Ştiinţe a Chinei şi guvernului local de la Wuhan. Tehnologia este importată din Franţa, şi tot de acolo provine consultanţa pentru design şi circuitele interne de securitate biologică, un fapt care ar recomanda un nivel crescut de biosecuritate şi certitudine de manipulare şi menţinere închisă a virusurilor, dacă regulile şi circuitele create sunt respectate.

Laboratorul P4 din Wuhan este destinat, formal, tocmai luptei împotriva celor mai virulenţi agenţi patogeni. Alături de puţine ţări din lume, China deţine, astfel, abilitatea de a controla şi preveni noi epidemii, prin această facilitate care beneficiază de cele mai înalte standard de biosecuritate. Aici sunt recunoscute deja de către ministrul Sănătăţii Naţionale, Li Bin, studierea virusului Ebola, adus din Africa, pentru a se obţine un antidot sau vaccin, alături, bineînţeles, de SARS.

Despre această facilitate, există deja suspiciuni publice de multă vreme, publicate în SUA, privind nivelul de siguranţă şi utilizarea în domeniul armelor biologice de către Armata Populară Chineză. Este primul dintr-o suită de 5-7 laboratoare de acest nivel pe care China dorea să le construiască în diferite locaţii, care să se adauge celor 54 înregistrate la nivel mondial. Totuşi şi azi cei mai renumiţi epidemiologi americani susţin că nu există nici un argument şi nici o dată concretă pentru a crede teoriile conspiraţiei şi răspândirea necontrolată a virusului plecat din acest laborator.