Trump mai vrea al treilea mandat? De ce nu dacă și Putin și XI au reușit performanța nemuririi pe scaunul de președinte de republică?

De coșmar, ați putea zice dacă asta ar interesa cumva spațiul românesc. Nu e interesant deoarece o fi Trump președintele națiunii de care spunem că ne-ar fi cel mai prețios din atât de mulții noștri aliați strategici, dar tot nu poate să depășească nivel de așteptare pe care-l trezesc acum știrile despre declanșarea proximă a unor anchete penale de mare amploare, cu legături multe și ciudate înspre exterior, centrate, zice-se, pe activitatea miniștrilor din binomul PNL-USR. 

Donald Trump la Dineul anual al Asociației Corespondenților de la Casa Albă Foto: Profimedia

Așa e, dar asta nu înseamnă că mările zeițe de putere nu au recepționat direct în figură, cu nervii necesari, foarte recentele reveniri - spectaculoase e puțin spus - ale lui Trump ale unui subiect ce părea și pare încă imposibil: cu se pregătește Domnia Sa, să ignore Constituția SUA și să candideze pentru un al treilea mandat, punând astfel sub semnul întrebării nu numai toate jocurile politice din spațiul american, ci și credibilitatea SUA ca jucător internațional respectuos față de propriile sale legi și angajamente care țin de acceptarea deplină a principiilor legalității și democrației. Să fie o simplă întâmplare sau o lectură constituționalistă a unei glume prezidențiale cum imprevizibil președinte american a făcut de atâtea ori și pe atâtea subiecte?

Poate așa au gândit mulți când, pe 30 martie 2025, vorbind pe NBC News, a afirmat că “există metode” pentru a ocoli cu succes limitările existente privind numărul de mandate, asigurând audiența “că nu glumește deloc pe acest subiect”. Chiar așa și este deoarece, doar în urmă cu câteva zile, pe 23 octombrie, la o adunare electorală din Iowa, repetă, pe un ton extrem de serios, că părerea domniei-sale este că are posibilitatea de a se prezenta pentru un al treilea mandat , chiar dacă, totuși, admite că legislația acum în vigoare îi interzice acest lucru. 

“Nu știu cine va fi următorul președinte. Cred că legea prevede - nu sunt sigur de asta în proporție de 100% - dar cred că legea spune că nu mi se permite să mă prezint din nou în alegerile prezidențiale” a spus el la Sioux City, făcând referință la Amendamentul 22 din Constituție americană care limitează la două numărul de mandate pe care le poate avea un Președinte al SUA. Și acum vine bomba: “timp de ani de zile am studiat cu mare atenție această formulă. Din păcate, ea este foarte concisă, nu lasă prea mult spațiu de manevră”. Ok, și totuși…Trump adaugă” “cred totuși că am dreptul să mă prezint din nou…da, am acest drept pentru că ei au trișat”, aluzie la nenumăratele acuzații (niciodată dovedite) ale republicanilor împotriva celor din echipa Biden.

În ce stadiu suntem acum?Se analizează cu fervoare diversele scenarii pentru că, din mai multe direcții, chiar vin vești că se lucrează intens în domeniu. Nu atât, spun unele surse, în zona constituțională reală deoarece acolo avem ceea ce, în condiții normale ar trebui să fie o piedică absolută: Cel de-al 22-lea amendament (ratificat în 1951) care stipulează în mod explicit că nimeni nu poate fi ales de mai mult de două ori. Mai există, e adevărat, cel de-al 12-lea Amendament care ar putea oferi o chichiță posibil de folosit de Trump căci acum unii dintre partizanii săi evocă scenariul în care Trump s-ar prezenta ca vice-președinte în echipă cu J.D.Vance care, după puțin timp, să demisioneze și să-l lase la conducere.

Dar în amendamentul respectiv se spune și că “orice persoană care nu poate fi aleasă ca președinte nu poate fi ales vicepreședinte”Jocul s-ar putea în zona extrem de primejdioasă cre ar presupune modificarea Constituției, intenție aproape imposibil de realizat în acest moment, cu toate recordurile negative de popularitate bătute deja de Trump. Așa că, spune sursele, ar rămâne două direcții foarte credibile, deja amorsate prin multe dintre declarațiile lui Trump.Prima este cea care s-ar baza pe deschiderea unor vaste anchete penale la scară națională în care actori străini și naționali să fie acuzați că “au trișat” în favoarea dușmanilor democrați și, în consecință, alegerile ar putea fi anulate  și totul să fie repetat rapid într-un climat de majoră insecuritate socială.

Se poate așa sau, foarte serios, se ia din nou în calcul (s-a mai întâmplat asta cu câțiva ani în urmă) posibilitatea evoluției fulgerătoare spre forme de violență care , la un moment dat, să fie subsumate unui conflict civil, pentru a nu folosi aici sintagma atât de gravă “război civil”. Scenariu, totuși, extrem de puțin credibil dat fiind că există, departe de zona vizibilă, mecanisme dure de control care implică armata și celelalte organisme de securitate, internă și externă.Dar mai rămâne ceva: cel mai credibil argument al celor care chiar sunt sincer îngrijorați că s-ar putea să asistăm la derapaje majore: dacă este perfect adevărat că acum se redesenează harta de putere a planetei, dintre cei super-jucători doar doi au avut timpul să creeze statul juridic al propriei puteri continuate mandat după mandat, fără număr și limite. Iar Trump main are doar doi ani La Casa Albă și s-ar putea să aibă o margine foarte mică de manevră împotriva unui Congres stilizat și decis să-i facă zile foarte grele. Exact acum, când ar trebui să se prezinte la masa mărilor negocieri cu arme care să-l facă cel puțin egalul celorlalți posesori de arsenale nucleare.

O dilemă din care cine știe ce-ar putea ieși. Este exact dilema tragică de care vorbea odinioară Maximilien de Robespierre:“Șură tuturor relelor este interdependența absolută în care aleșii națiunii s-au situat în raport cu națiunea însăși, fără s-i ceară niciodată părerea. Au recunoscut că națiunea este suverană și după aceea au distrus-o. Cum au mărturisit chiar ei, nu erau decât mandatarii poporului și, în loc de asta, au devenit suverani, adică despoți, căci ce altceva este un despot decât uzurparea puterii suverane”.  Sau, mai concis, s-ar putea să vedem curând câtă dreptate avea Georges Clemenceau când spunea că “în politică, urmezi unor imbecili și ești înlocuit de niște incapabili”, repetând că dorința cea mai scumpă a oricărui președinte sau prim ministru este să se moștenească pe sine.