
Șoc și groază în Biroul Oval
0
În ultima zi a lunii februarie 2025, președintele Zelenski a venit, în ținuta sa obișnuită din ultimii trei ani, tricou, pantaloni tip militar, bocanci sport, în vizită programată la Casa Albă, și a fost întâmpinat de președintele Trump, o favoare de care, de exemplu, președintele Macron nu a avut parte.
A părăsit locația peste aproximativ o oră, singur, după un dialog contondent cu actualul chiriaș al Casei Albe, președintele Trump, cu, zice lumea, viitorul locatar al reședinței, vicepreședintele JD Vance, cu alți membri ai Administrației Trump, cu reprezentanții media, aleși pe sprânceană, prezenți la spectacol.
Cu ce noi rămânem după acest moment unic de diplomație publică?
Deci, să recapitulăm:
- una bucata acord de exploatare minerale rare rămas pe masă fără semnăturile de validare;
- viitor incert privind sprijinul economic, financiar, militar al SUA pentru Ucraina;
- un președinte american iritat de ținuta oaspetelui său de la Kiev;
- un președinte și un vicepreședinte american deranjați, probabil chiar mai mult decât atât, de legăturile trecute ale președintelui ucrainean cu Partidul Democrat și cu familia Biden;
- un vicepreședinte american insistând să afle cum sună ”Mulțumesc” în limba ucraineană sau în engleza răgușită;
- un președinte ucrainean aflat în apropierea momentului ieșirii din scenă, interpretând partitura patriotic – ofensivă care ar trebui să-l mențină măcar în memoria spectatorilor;

Foto: Twitter / X
- o delegație ucraineană care își sprijină frunțile în palme pentru a nu mai urmări ceea ce se întâmpla în fața ochilor;
- un prânz de protocol în plus pentru stafful Casei Albe;
- o decolare rapidă către Londra pentru o vizită de consolare cu premierul Keir Starmer și o întâlnire cu liderii europeni, o parte, nu chiar toți, că nu e nuntă, mai curând o sesiune terapeutică;
- un mesaj pe Twitter / X: "Thank you America, thank you for your support, thank you for this visit", nu e nevoie de traducere.
Reprezentanții Administrației Trump afirmă că încolțirea taurului ucrainean în corida ad-hoc din Biroul Oval nu a fost un spectacol regizat pentru a-l obliga pe președintele Zelenski să accepte să condițiile unei păci care, sigur, va însemna multe cedări din partea Kievului.
Președintele ucrainean și-a numărat încă o dată cărțile și a descoperit că nu prea mai sunt, deși, la ultima numărătoare, era un teanc întreg acolo.
Acasă, la Kiev, chiar și liderii opoziției își apără președintele care a ținut, iată, piept și americanilor, nu numai rușilor.
Petro Poroșenko, cel pus sub supraveghere fiscală și acuzat de trădare, a declarat că ”nu îmi voi critica președintele, nu e ceea ce trebuie acum, avem nevoie de unitate” și a plecat să-și ascută cuțitele.
Ambasadorul Zalujnîi, cel creditat cu o rată de încredere dublă față de cea a președintelui Zelenski, a postat o poză de la vizita acestuia în Marea Britanie, vara trecută, la doar câteva zile de la preluarea postului diplomatic, sub care a scris, printre altele: ”Drumul de urmat nu va fi ușor, dar împreună vom depăși orice provocare”, după care a plecat să ascută cuțitele.
Fostul consilier Olexi Arestovici, cel auto-exilat pe tărâmul cu vizita, a declarat și el, cu sinceritate, în timp ce se auzea sunetul lamei de oțel pe piatra de ascuțit: ”Zelenski nu propune doar război - el propune război fără arme (...) Eu sunt pentru pace.”
Și mai sunt și alte arme albe care strălucesc de curățenie prin sertare și seifuri și sunt gata să intre în acțiune la ore târzii.
Incidentul era unul previzibil, nu era de așteptat să se întâmple în public, dar cineva nu i-a spus președintelui Zelenski - sau i-a spus, dar acesta nu a ascultat -, că nu e bine să se urce pe scenă nepregătit, spectacolul e rutina de zi cu zi a actualului președinte american.

Foto: Twitter / X
Iar trecutul relațiilor dintre cei doi, Trump și Zelenski, era plin de multe antecedente problematice care nu aveau cum să nu se adauge la tensiunea existentă între cele două capitale, probabil cel mai evident fiind relația foarte bună a președintelui ucrainean cu Partidul Democrat și cu Administrația Biden, inclusiv pe timpul campaniei electorale de anul trecut (aspect punctat de vicepreședintele JD Vance pe timpul schimbului de replici).
Sigur, președintele Trump nu a uitat că prima sa punere sub acuzare în mandatul anterior a venit pe linia Kiev – Washington, iar președintele ucrainean de atunci, același cu cel de azi, nu a fost foarte cooperant la acel moment.
Nimic nu se uită în politică, iar momentul plății vine, mai devreme sau mai târziu.
O altă problemă relevată de confruntarea din Biroul Oval este inadecvarea președintelui ucrainean la condițiile momentului: sigur că atât timp cât obiectivul SUA și al Europei a fost ”sângerarea” Rusiei, Ucrainei i s-au oferit toate și i s-au iertat toate, polonezii sunt un exemplu în acest sens, dar acum s-a trecut la o altă etapă, a încheierii conflictului, situația s-a schimbat.
Actuala Administrație a SUA are nevoie să iasă cât mai repede din ”fundătura” est-europeană, unde cheltuie resurse și imobilizează energii, pentru ca să se concentreze pe refacerea economică internă și pe competiția cu China.
O competiție în care are nevoie ca Rusia să fie cel puțin neutră, dacă nu re-atrasă în ”polul occidental” (propunerea de revenire a Rusiei în G-8 e un cântec interesat de sirenă, nu o slăbiciune de moment).
Sigur, în proces, cine nu a știut, descoperă acum că există o lume a celor Mari, care, când interesele o cer, intră în conflict unii cu alții, trimițând în avangardă soldați și politicieni ai unor parteneri și aliați, Mijlocii și Mici, să lupte pentru principii și valori.
Când interesele celor Mari se schimbă, ei pot face pace între ei fără niciun resentiment, ce a fost a fost, "Nothing personal, it's just business", rămânând ca aceeași soldați și politicieni din statele aliate și partenere, Mijlocii și Mici, să se descurce singuri cu extragerea din situație.
De aceea, orice încercare de prelungire a calendarului propus pentru încheierea războiului din Ucraina, oricât de patetică și justificată ar fi din punctul de vedere al luptei pentru principii, valori etc., nu va stârni decât iritare la Casa Albă.
După 10 ore de zbor de noapte, stresat și obosit, președintele ucrainean a făcut și gafa de a se întâlni, în aceeași dimineață, cu un grup de senatori SUA, marea majoritate democrați (7 la 3 republicani), unii dintre cei mai activi suporteri ai războiului.
După trei ani plini de aplauze și complimente, comparații cu Churchill și cu biblicul David, Oscaruri livrate la birou, portrete pe coperți de reviste, e greu să mai fii atent la următoarea mișcare pământeană.
Bun, și acum, încotro?
Dificil de spus, dar, sigur, pentru Ucraina nu vor fi săptămâni și luni ușoare înainte.
O încetare a conflictului este în interesul SUA - în aprecierea actualei Administrații -, pentru că o va elibera de o parte din obligațiile europene și îi va permite să se concentreze pe azimutul cel mai important: Asia.
Încetarea conflictului este în interesul Rusiei, doar în măsura în care vor fi satisfăcute solicitările Kremlinului, care implică nu numai cedări teritoriale din partea Ucrainei dar și un acord mai larg de securitate între Rusia și NATO.
Plus ridicarea sancțiunilor, dezghețarea fondurilor reținute în străinătate, neutralitate la Kiev, printre altele...
Altfel, Moscova va continua războiul până la atingerea acestor obiective și, probabil, cedările teritoriale ulterioare ale Kievului vor fi și mai mari.
Ucraina este cea mai interesată în încheierea conflictului, dar actuala conducere de la Kiev știe că dacă acest lucru se va întâmpla în condițiile de mai sus, totul a fost în zadar, spectacolul s-a sfârșit, tragedia națională e un capitol în cartea de istorie .
Am uitat pe cineva?

Foto: Twitter / X
Ah, Europa, continentul care trăiește iluzia unității în vorbe și comunicate, având securitate de împrumut și bogăție din creditul rămas de la un trecut care nu mai poate da energie prezentului.
Europa, organizată pe cluburi politice, pe bisericuțe ideologice, al cărei auto asumat lider de oportunitate, președintele francez Emmanuel Macron, a fost primit, cum spuneam, la o solicitare de extremă urgență, de șefa de protocol de la Casa Albă.
Europa, un cor pe prea multe voci, incapabile să construiască armonia unui mesaj comun, cu dirijori culeși mai curând pe criterii de dat în bobi, decât pe baza unui portofoliu profesional.
Istoria este o materie care se predă în direct, iar elevii care nu sunt atenți vor trebui să vină din nou la toamnă, pentru nota de trecere.
Dacă își mai propun să treacă examenul.