Robopolitica

Partid al Automobiliștilor am avut, Partid al Piraților avem, pornit din 2015 să lupte contra cenzurării internetului și pentru drepturi și libertăți cetățenești, dar un Partid Sintetic, precum cel creat recent în Danemarca și condus în întregime de un software de inteligenţă artificială (IA), puține șanse să vedem în România!

În primul rând, ideea n-ar mai stârni îngăduința amuzată cu care au fost privite alte formațiuni exotice, de nișă, dat fiind că nu-s mulți oameni dispuși să se lase reprezentați (și eventual înlocuiți) de „mașinării inteligente”. În plus, idealistele legi ale roboticii scrise de Issac Asimov în 1942  – pornind de la „porunca” fundamentală de a nu face rău unei ființe umane – s-ar putea să nu mai fie valabile azi ori, pur și simplu, să nu fie respectate. Până la urmă, după cum nota Chris Middleton anul trecut pe diginomica, realitatea este că oamenii, nu robogeddonul, reprezintă cea mai mare amenințare la adresa umanității și a planetei. Asta pentru că softul roboților poate fi manipulat de ființe ostile în beneficiul propriu și în detrimentul altora. Iar pe automatismele inteligenței artificiale nu te poți baza, cel puțin deocamdată, câtă vreme, scanând statistici diverse, se întâmplă să ajungă la concluzii discriminatoare, cum a pățit o companie care folosea IA pentru a selecta CV-uri și care a constatat că nu mai angaja afro-americani. Motivul? Softul elimina din start solicitanții din anumite zone, unde se consemnase în timp o rată mică de calificare, nefiind capabil să interpreteze datele în contextul socio-economic și al segregării istorice.

Prin urmare, nu te poți încrede în niște creiere artificiale că vor rămâne binevoitoare față de oameni, cum nu poți lua de bun nici angajamentul Partidului Sintetic, că va institui un venit minim universal de 100.000 de coroane daneze pe lună (circa 13.400 de euro). La urma urmei, nici formațiunile politice integral omenești nu-și prea țin promisiunile…

Și nu în ultimul rând, ideea unui „robopartid” n-ar avea cum să prindă într-o țară unde alfabetizarea științifică e (indulgent spus) mediocră și unde un cetățean din cinci nu crede în știință, conform Eurobarometrului din toamna anului trecut. În studiul citat, românii s-au arătat suspicioşi atât față de nanotehnologie, despre care 32% cred că va avea un efect negativ, față de explorarea spaţiului – 31%, dar mai ales față de inteligenţa artificială, privită cu neîncredere de 38% dintre respondenți (faţă de 31% în UE). Cifrele corespund rezultatelor dintr-un sondaj mai recent realizat de INSCOP Research: 19,5% dintre subiecți au respins categoric afirmația „Inteligența artificială și automatizarea vor crea mai multe locuri de muncă decât vor elimina", pe când 33,8% au fost de acord cu ea. În plus, dintre participanții la sondaj, doar 38,3% aveau o părere bună despre utilizarea IA în tot mai multe domenii de activitate, în vreme ce 41,5% nu erau nici pentru, nici contra, iar 18,4% erau ferm potrivnici. În privința roboților, 43% dintre români i-ar vedea ușurându-le munca, 27,7% au rezerve în privința lor, iar 28,2% nici nu concep colaborarea cu mașinăriile inteligente. De și mai puțină acceptare beneficiază interfața creier-mașină pentru teleghidarea mentală a diferitelor dispozitive: 30,2% dintre respondenți ar aproba-o, 32,7% n-au o poziție clar definită, iar 33,2% nici nu vor să audă!

Până la urmă, reticențele concetățenilor noștri nu-s chiar blamabile, dacă ne gândim că și la nivel european există o oarecare mefiență în această privință. La dezbaterea din luna mai pe marginea beneficiilor uriașe ale utilizării inteligenței artificiale în gestionarea schimbărilor climatice, a pandemiilor și a pieței forței de muncă, mai mulți eurodeputați au avertizat asupra riscurilor pe care noile tehnologii le pot reprezenta pentru om, în special în chestiunea vieții private, putându-se deschide calea pentru o eventuală supraveghere în masă. Cu toate acestea, legislativul comunitar a adoptat documentul prin care UE își propune să acționeze ca un organism de standardizare la nivel mondial în domeniul IA, îmbinând beneficiile pe care ea le poate aduce pentru întreaga societate – inovarea, crearea de locuri de muncă, creșterea durabilă etc. – cu protejarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Iar la finele lunii septembrie, Legea privind IA ar trebui să fie votată în eurocomisiile de specialitate.

Cel mai probabil, noile reglementări în domeniu vor urma Liniile directoare pentru o inteligență artificială demnă de încredere, publicate de Comisia Europeană în 2019, și care impun ca IA să respecte decizia și supravegherea umană, să fie robustă tehnic și sigură pentru oameni, să respecte regulile de protejare și gestionare a datelor personale, să aibă o utilizare transparentă, să respecte principiile de corectitudine, diversitate și nediscriminare, să fie benefică oamenilor, inclusiv generațiilor viitoare, și să funcționeze cu responsabilitate. Ceea ce s-ar putea rezuma prin legea a patra a lui Asimov, enunțată de robotul legendar și eminamente binevoitor R. Daneel Olivaw: „Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău umanității sau să permită prin neintervenție ca umanitatea să fie pusă în pericol”. Sună totuși cam pretențios pentru un manifest politic.