Robert P. Crease: La porţile Occidentului. Un recviem pentru tehnocraţie

În 2010, cînd guvernatorul Louisianei, Bobby Jindal, a prezentat o schemă de 220 de milioane de dolari, prin care se utilizau diguri de nisip pentru blocarea petrolului scăpat în Golful Mexic de la o platformă petrolieră a British Petroleum, oamenii de ştiinţă s-au opus planului, declarînd că, dincolo de daunele asupra ecosistemelor locale, acest sistem ar aduce foarte puţin în plus.

Chiar şi după ce o comisie naţională care a investigat deversarea a declarat iniţiativa drept un eşec, dat fiind că a captat numai 1000 dintre cele aproape 5 milioane de barili de petrol (la cît se estimase întreaga cantitate ajunsă în mare), Jindal nu a dat înapoi, numind declaraţiile o „poveste revizionistă partizană pe cheltuiala contribuabililor“.

Răspunsul lui Jindal reflectă un anumit trend – potenţial catastrofic –, de îndepărtare de la elaborarea politicilor pe baze ştiinţifice. Nu asta e ceea ce îmi imaginam că ar trebui să fie politica secolului XXI. Cînd am absolvit Ştiinţele Umane, în anii ’70, mentorii mei tunau împotriva venirii statului tehnocratic. Politicienii, mi se spunea, vor asculta în curînd doar de experţii care vor sacrifica valorile umane în interesul eficienţei, în vreme ce vocile oamenilor de rînd se vor îneca.

Măcar dacă o parte din acest scenariu ar fi adevărată. Astăzi, chestiunile pentru care realitatea contează cu adevărat – de exemplu, siguranţa alimentelor provenite din organisme modificate genetic, riscurile legate de extracţia petrolului şi a gazelor de şist, precum şi impactul încălzirii globale – sînt dezbătute fără a se ţine seama de dovezile ştiinţifice, sau într-un mod care foloseşte distorsionat şi selectiv informaţiile, pentru promovarea poziţiei alese. Politicienii şi activiştii prezintă aceste probleme ca pe nişte conflicte sociale sau chestiuni de morală: mari afaceri contra micilor fermieri, opresorii vs eliberatorii sau complotiştii urmărind să-i înşele pe cetăţenii nevinovaţi.

De exemplu, după un recent raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii care avertiza că dezastrul nuclear de la Fukushima, din Japonia, a crescut doar cu puţin riscul localnicilor de a se îmbolnăvi de anumite tipuri de cancer, organizaţia ecologistă Greenpeace, considerînd cifrele prea mici, a denunţat raportul ca fiind „o declaraţie politică pentru protejarea industriei nucleare“. În mod similar, Robert F. Kennedy Jr., un activist american de mediu, a acuzat guvernul Statelor Unite şi industria de medicamente de o conspiraţie în vederea ascunderii legăturii dintre vaccinurile făcute copiilor şi autism – o legătură pentru care nu există nici un fel de dovezi ştiinţifice.

Citeşte continuarea pe dilemaveche.ro

Robert P. Crease este profesor de filosofie la Universitatea Stony Brook din New York.
©Project Syndicate / Institute for Human Sciences, 2014

*traducere de Andrei Manolescu