„Occidentul are dreptul de a trimite Kievului arme nucleare!”. De acord?

Nu numai că se poate, dar asta cere în mod oficial europarlamentarul polonez Radoslav Sikorski, fost ministru adjunct al Apărării, ministru adjunct de Externe şi apoi chiar ministru de Externe şi ministru al Apărării.

Este un personaj extrem de cunoscut  şi influent prin legăturile sale foarte solide în zona republicanilor americani, fiind între 203-2005 membru în think-tank-ul American Entreprise Institute, este membru în comitetul de conducere al Bilderberg dar este foarte apreciat şi ca ziarist de renume, printre altele  autor, în ianuarie 1989, a unui articol apărut în National Review Online, considerat profetic deoarece anunţa viitoarea prăbuşire a întregului sistem comunist.

Este uşor de înţeles de ce afirmaţiile lui Sikorski (foto) sunt urmărite cu asemenea atenţie, considerate fiind ca posibile semnale privind decizii americane de mare importanţă care să privească dezvoltări majore în spaţiul european, mai ales că şi poziţia sa de influenţă în structurile comunitare i-a adus cu ceva ani în urmă o nominalizare în competiţia pentru ocuparea postului de Înalt Reprezentant pentru politica externă şi de securitate a UE. A fost unul dintre cei mai activi politicieni europeni în contextul crizei Maidan din Ucraina şi a rămas în istorie, acum interpretată ca o premoniţie, remarca pe care o făcea în mai 2014, atunci când vorbea despre separatiştii pro-ruşi din Ucraina ca despre „terorişti”: „Amintiţi-vă că atunci când vorbim despre graniţa ruso-ucraineană, identităţile nu sunt atât de puternice ca cele pe care le cunoaştem noi în Europa...Reflectă eşecul Ucrainei în ultimii 20 de ani precum şi nivelul de stagnare a nivelului de viaţă în Ucraina. Dacă eşti un miner sau un soldat ucrainean, câştigi o treime din ce au colegii tăi de dincolo de frontieră, din Rusia, şi asta te face să-ţi pui la îndoială identitatea”.

De data asta, vine cu o propunere-apel de o duritate extremă. De văzut dacă, da sa nu, ar fi un  preambul la o viitoare realitate, asta chiar este imposibil de prevăzut, dar este cert că deja i-a alertat pe decidenţii de la Moscova. În contextul în care există acum o discuţie foarte intensă în favoarea de trimiterii de către ţările din NATO de arme grele pentru Ucraina, Sikorski duce dezbaterea la consecinţele sale ultime: a declarat pentru Espreso TV din Ucraina că Occidentul are dreptul de a trimite Kievului arme nucleare. Foarte interesantă argumentaţia deoarece Sikorski începe prin a menţiona că este convins că Putin nu va da ordinul de atac cu arme nucleare împotriva unor ţări membre NATO:

„Dincolo de orice retorică, acesta este momentul şi nu văd niciun fel de pregătiri în acest sens. Rusia are mai multe mii de arme tactice care sunt stocate în trenuri special pregătite în acest scop şi situaţia asta este monitorizată 24/24 ore de către noi şi de către UE. Şi dacă ar exista un transfer de arme nucleare către orice tip de unităţi – aviaţie, artilerie sau de rachete – asta ar indica faptul că Rusia se pregăteşte de aşa ceva, dar nimic nu se întâmplă în acest sens”.

Cu toate astea, Sikorski reia argumentul folosit acum din ce în ce mai intens, anume că Rusia a încălcat prevederile Memorandumului de la Budapesta din 1994 în termenii căruia Ucraina primise asigurări de securitate, inclusiv de la Rusia, în schimbul cedării definitive şi transferului către Rusia a întregului stoc de arme nucleare care existau la acea dată pe teritoriul său naţional. Dacă Ucraina n-ar fi făcut asta, atunci, azi, Rusia n-ar mai fi îndrăznit să declanşeze invazia. În consecinţă, argumentează Sikorski, „deoarece Rusia a încălcat termenii Memorandumului de la Budapesta, cred că noi, occidentalii, avem dreptul să dăm Ucrainei arme nucleare, astfel încât să-şi poată apăra independenţa”.

Se poate? Dorinţe sau realitate?

Sigur că se poate dacă părţile semnatare, începând cu Ucraina, denunţă unilateral sau în comun prevederile Memorandumului, le declară nule şi neavenite şi, în pe cale de consecinţă, anunţă oficial renunţarea la statutul de stat non-nuclear al Ucrainei. Ceea ce ar permite o serie de consecinţe extrem de previzibil, adică aducerea de arme nuclear atât de către ţări membre NATO, cât şi de ruşi. Dar există vreo bază reală pentru începerea isteriei? De săptămâni de zile, situri ruse şi pro-ruse anunţă, folosind imagini prezentate drept dovezi irefutabile, că a şi început procesul de transfer de arme nucleare tactice din Occident către armata ucraineană, Fals teribil de primejdios (în care se invocă şi România) demontat cu mare precizie în acest documentar foarte bine şi argumentat realizat de analişti profesionişti de la Les Observateurs.

Printre imaginile-argument figura şi una provenind de pe un blog specializat în chestiuni de apărare  care, în martie 2021, prezenta vânzare a 18 sisteme de lansatoare de rachetă multiple M142 HIMARS (foto) din SUA către România, un prim lot care a ajuns în portul Constanţa. Fac parte din comanda de 54 de vehicule lansatoare de asemenea rachete, vânzarea cuprinzând 54 de blocuri de rachete M57 ATACMS, 81 blocuri de rachete M31A1 GMLRS cu încărcare unitară ş9 81 blocuri de rachete M31A1 GMLRS cu încărcare alternativă, toate urmând să facă parte din dotarea unităţii de artilerie din cadrul batalionului 81 „Maior Gheorghe Şonţu”. Valoarea totală a contractului semnat pe 10 august 2018 cu americanii de la Lockheed Martin este de 218,058 milioane $.

Dar asta nu înseamnă transfer de arme nucleare şi nici nu poate servi drept element suplimentar de înveninare propagandistică a situaţiei şi aşa tensionate din regiune, aşa cum, de ani de zile, propaganda rusă a încercat să invoce o eventuală capacitate nucleară- a instalaţiei de la Deveselu.

Despre ce tip de arme ar fi vorba?

În rezumat rapid, reamintesc că există două tipuri de arme nucleare de care dispun atât forţele NATO, cât şi cele ruseşti.

În primul rând, există armele strategice cu raza de acţiune de peste 500 km şi cu o putere destructivă între 50-800 t. Armele nucleare tactice au o rază de acţiune sub 500 km şi o putere de distrugere între 10-350 kilotone, lansate de pe avioane, nave de luptă sau submarine sau de pe platforme terestre.

Se estimează că ruşii posedă 1912 asemenea arme tactice, iar în Europa există aproximativ 100 de bombe gravitaţionale americane tip B-61 stocate în hangarele din 5 ţări (Belgia, Germania, Italia, Olanda şi Turcia).

Transferul posibil al unor asemenea arme nucleare tactice ar genera o nebunie totală. Dar ar mai fi ceva. Pe 1 martie 2022, într-o intervenţie video în cadrul Conferinţei pentru dezarmare de la Geneva, ministrul de externe rus Lavrov a acuzat direct un fapt deosebit de grav: Ucraina încearcă să achiziţioneze arme nucleare. „Azi, primejdia reprezentată de regimul lui Zelenski pentru ţările învecinate şi în general pentru securitatea internaţională a crescut în mod substanţial după ce autorităţile din Kiev au intrat în jocuri primejdioase legate de planuri de achiziţionare de arme nucleare”, a spus Lavrov adăugând şi că „Ucraina încă posedă tehnologii nucleare sovietice precum şi mijloacele de transport pentru asemenea arme”.

Dacă europarlamentarul polonez indică o posibilitate care se va materializa într-o formă sau alta, atunci este clar că ruşii nu vor ezita o secundă să mute echipamentele proprii de lansare de rachete tactice, la nevoie lansatoare sau obuze pentru care există asemenea muniţii. De aici, conflictul ar intra într-o cu totul altă etapă, poate finală şi nu numai pentru Ucraina, ci implicând o înfruntare nucleară Est-Vest, folosindu-se toate tipurile de arme. Dacă acceptăm că se va putea, cred că multe altele nu vor mai fi de acceptat pe această lume.