Mircea Cărtărescu n-a pierdut nimic pentru că n-a fost primit în Academia Română, Academia l-a pierdut pe Mircea Cărtărescu

Lucrul cel mai jalnic când vine vorba de instituțiile publice de mare prestigiu este acela că oamenii se identifică cu instituțiile, că orgoliile lor, interesele, păcatele și meschinăriile lor, că limitele lor morale, profesionale și intelectuale se situează deasupra intereselor instituției și inclusiv ale unei țări.

FOTO: Arhivă

Și mai grav, că prejudecățile și ideile lor profund subiective ating onoarea unei instituții de cultură și știință și afectează destinul acestei instituții. Ca într-o dictatură. Dacă scuturi puțin CV-ul internațional al unor academicieni în viață, îți dai seama, că dincolo de Sofia și Belgrad nu sunt cunoscuți, și că au ajuns în Academia Romană doar în urma unor conjuncturi și a unor sfori trase într-un timp (mai cu seamă politic) prielnic lor.

Cum e posibil ca cel mai cunoscut, apreciat, premiat, tradus, vândut și desigur citit scriitor contemporan, cu cel mai mare prestigiul internațional să nu fie primit în Academia Romană?

Dacă Secția de Filologie l-a primit cu unanimitate de voturi anul acesta (după o altă încercare), înseamnă că cei care l-au respins pe Cărtărescu să devină membru de onoare al Academiei Romane nici măcar nu au vreo competență în domeniul literaturii. Câtă obrăznicie și impostură.

Nu există nicio dezbatere cu privire la anvergura lui Cărtărescu pe plan național și internațional. Este în topul celor mai citiți scriitori români de ani buni. Autor a peste 40 de volume, Mircea Cărtărescu este tradus în zeci de limbi (cel puțin 25) printre care engleză, germană, italiană, franceză, suedeză, spaniolă, olandeză, polonă, portugheză, maghiară, ivrit, norvegiană, bulgară, slovenă, daneză, bască, rusă, greacă, turcă, croată, sârbă sau catalană.

Vă dați seama că cei care l-au respins zilele trecute nu sunt traduși nici măcar în 5 dintre cele 25 de limbi amintite mai sus.

Toamna aceasta a predat la Universitatea Columbia din New York și i-am urmărit activitatea săptămânal. A predat peste 30 de ani la Universitatea din București dar și la Universitățile din Amsterdam, Viena și Freie Universität Berlin.

A primit peste 20 de premii internaționale de mare prestigiu printre care Dublin Literary Award pentru Solenoid, The Los Angeles Times Book Prize (2023), The FIL Prize (2022), The Thomas Mann Prize (2018), The Austrian State Prize (2015), The Mondello Prize (2024), the Spycher-Leuk Prize (Switzerland, 2013), the Leipzig Book Prize for European Understanding sau the Formentor Prize (2018).

De peste 50 de ani, de la debutul său și mai ales în ultimii 20 de ani, Cărtărescu face mare cinste României, iar România devine mult mai apreciată în întreaga lume datorită cărților sale, zecilor de titluri traduse și vândute în întreaga lume. Alți ambasadori culturali de asemenea prestigiu nu avem.

A primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea unor universități din țară precum Constanța, Bacău, Cluj, Timișoara, dar și a unor universități din străinătate, în 2023 în Spania a fost onroat de către International University Menendez Pelayo din Santander.

Mircea Cărtărescu ar merita să devină membru titular al Academiei Romane, nu membru de onoare. În 2023, când iarăși a fost respins, cu o caracteristică modestie, a declarat:

”Nu a fost vreodată visul meu să devin academician. Nu mă simt nici la vârsta adecvată, nici la nivelul valoric pe care o academie națională îl presupune.”

Să nu uităm că nu este singurul din literatura română nedreptățit. Post-mortem au fost adăugați în lista membrilor Academiei Române scriitori precum Emil Cioran, George Bacovia, Ion Barbu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mihai Eminescu, Constantin Noica. La ce folos?