Klaus Iohannis, dirijorul scenei politice

0
0

Este președintele șantajabil, la mâna PSD? Este un stângist de profesie în blană de liberal? Sau și una și alta?

Klaus Iohannis alături de președintele federal Frank-Walter Steinmeier la București
Klaus Iohannis alături de președintele federal Frank-Walter Steinmeier la București

Parcă e un făcut ca președinții care au condus România postdecembristă să-și piardă suflul și busola după primul mandat. Desigur, nu e și cazul lui Ion Iliescu, susținut în toate cele trei mandate de fostele structuri fesenisto-securiste, și nici al lui Emil Constantinescu, cel care a călcat în picioare moștenirea lui Corneliu Coposu și care după primul mandat a plecat acasă „învins de sistem“.

Bilanțul primului mandat al președintelui Klaus Iohannis poate fi privit ca fiind în bună măsură pozitiv. Același lucru se poate spune și despre primul mandat și jumătatea celui de-al doilea ale fostului președinte Traian Băsescu, mai ales în ceea ce privește încercarea de a depolitiza Justiția.  

Să ne oprim asupra parcursului actualului președinte. Fără a fi apreciat în masă de către români, inclusiv de către cei din diaspora, Klaus Iohannis a obținut, după cum știm, performanța de a recupera în cel de-al doilea tur de scrutin două milioane de voturi în fața lui Victor Ponta. În 2014, românii din diaspora au fost într-o bună măsură adevărații câștigători ai președinției în turul decisiv. Nu atât prin votul numeric, cât prin mesajul transmis celor de-acasă.

Primul studiu sociologic realizat după alegerile prezidențiale din 2014 arăta că înaintea scrutinului electoral Klaus Iohannis era creditat de 25 la sută dintre români, pentru ca după ocuparea funcției de șef al statului încrederea să crească la 61 la sută. 

În contextul exercitării de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene, Klaus Iohannis declara în timpul Summitului informal al șefilor de stat și de guvern din UE care a avut loc la Sibiu în mai 2019: „Românii își doresc să fie europeni și vă promit că peste puțin timp, probabil nu astăzi, dar peste puțin timp, vom fi și în Schengen, și vom scăpa și de MCV“. Au trecut de atunci trei ani.

Acest angajament, repetat cu diverse ocazii, a fost unul din sloganurile de forță ale lui Klaus Iohannis în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 2019. Referendumul convocat de președinte la 26 mai 2019 pentru interzicerea amnistiei și grațierii și a modificărilor prin ordonanțe de urgență a legislației din Justiție a avut un succes așteptat în rândul românilor, având în vedere dezmățul PSD în a pune botniță Justiției. La propunerea PNL, Parlamentul a respins proiectul de lege privind amnistia și grațierea, pus la cale în ședințele nocturne ale liderilor PSD. Referendumul convocat de Iohannis spre finalul primului mandat a fost cea mai semnificativă intervenție a președintelui în încercarea de a depolitiza Justiția. 

Klaus Iohannis a câștigat detașat al doilea mandat de președinte cu 66,5 la sută din voturi în fața Vioricăi Dăncilă, perdanta trimisă la sacrificiu de către PSD. Dar popularitatea președintelui a început să alunece pe toboganul intereselor politice. Potrivit unui sondaj Avangarde publicat la începutul lunii, încrederea românilor în Klaus Iohannis a ajuns la 15%. Și iată de ce.

În plină criză pandemică, a decretat o singură dată starea de urgență, în 16 martie 2020, pentru ca ulterior să relaxeze măsurile de protecție în funcție de interesele politicienilor care serveau proprietarii de hoteluri, restaurante, pensiuni turistice, în genere proprietarii vacanțelor românilor. Iar asta, în situația în care după încheierea vacanțelor la mare ori la munte numărul infectărilor, al bolnavilor din secțiile ATI și al morților creștea alarmant de la o zi la alta.

Pe 19 octombrie 2021 a fost ziua cea mai neagră de la începutul pandemiei. În loc să decreteze starea de urgență, Iohannis a apărut la televizor cu un discurs patetic, din care citez: „18.863. Nu este un simplu număr, sunt 18.863 de inimi de români care de astăzi bat cu teamă de necunoscut, cu teama că sunt bolnavi de COVID-19, fiecare dintre ei cu familii și oameni dragi care poate au luat și ei, la rândul lor, boala. 574. Nu este un simplu număr, sunt 574 de inimi de români care au încetat să mai bată fiindcă au pierdut lupta cu acest virus ucigaș.[...] 1805. Nu este un simplu număr, sunt 1805 români care se luptă minut de minut pentru fiecare respirație, pentru fiecare gură de aer“.

În parcursul prezidențial al lui Iohannis a început să se vadă tot mai mult arhitectul jocurilor politice. A folosit și folosește cu aceeași cadență sintagma „trebuie să construim o Românie normală“. Cum se leagă asta de faptul că a numit la conducerea parchetelor procurori aserviți politic, șantajabili, instrumente ale unor decidenți politici și ai clientelei acestora din lumea afacerilor murdare, cu ani grei de închisoare la purtător?

Noul USL, opereta politică a lui Iohannis

De mai bine de doi ani, Iohannis face și desface guverne, numește premieri care ulterior îi cad în dizgrație. De la începutul celui de-al doilea mandat, locatarul de la Cotroceni nu se mai comportă ca șef al statului, ci ca dirijorul scenei politice.

Stătea în puterile lui Klaus Iohannis să medieze între PNL și USR, astfel ca alianța dintre cele două partide să funcționeze. Însă a ales să dezbine. Și a continuat să dezbine și partidul care l-a adus de două ori în funcția supremă în stat, anume Partidul Național Liberal.

Alianța contra naturii dintre PNL și PSD a fost visul măreț și împlinit al lui Dan Voiculescu, gazda de la Grivco, pe unde a trecut și fostul primar al Sibiului în 2009. Uniunea Social-Liberală (USL) care a câștigat alegerile parlamentare din 2012 cu o reprezentare uriașă de 60%  revine, după zece ani, la putere. E adevărat, fără același nume de botez. Mai exact, rămasă nebotezată. Artizanul a fost de data aceasta președintele Iohannis, cel care a făcut toate jocurile subterane pentru a se ajunge aici.

Este cumva președintele șantajabil, la mâna PSD? Este un stângist de profesie în blană de liberal? Sau și una și alta?

Nu este un secret pentru nimeni că excluderea lui Ludovic Orban din PNL a fost dictată de Klaus Iohannis, în urma criticilor pe care fostul șef al liberalilor le-a adus în repetate rânduri președintelui.

„Cea mai mare dezamăgire pe care mi-a provocat-o vreodată un om alături de care am făcut politică este dezamăgirea provocată de Klaus Werner Iohannis. Niciodată nu mi-aș fi imaginat că, sub masca de neamț pe care și-a pus-o, sub masca euro-atlantistă pe care și-a pus-o, se poate ascunde un caracter atât de josnic, o lipsă de onestitate și de empatie față de români și atâta cinism și lipsă de sensibilitate față de România“, a declarat în urmă cu câteva luni la Sibiu fostul lider liberal Ludovic Orban când și-a anunțat candidatura la președinția României la alegerile din 2024.

Dur portretul făcut de fondatorul partidului Forța Dreptei președintelui Iohannis. Reținem în special formularea „lipsă de onestitate și de empatie față de români“. Absolut corect.

Autor: George Arun

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite