Hotărâri judecătoreşti - piatră de hotar

0
0

Sentinţa de fond a Tribunalului Bucureşti, ca şi Decizia Curţii de Apel Bucureşti prin care au soluţionat în final cauza privind privatizarea ICA, vor constitui o piatră de hotar nu numai în sfera practicii judiciare postdecembriste, dar deopotrivă şi ca dovezi convingătoare a faptului că, în sfârşit, autoritatea judecătorească îmbracă, în fapt, haina constituţională a legalităţii, imparţialităţii şi independenţei.

Punctul de pornire l-a constituit hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauzele Sorin Ovidiu Vântu, Adrian Năstase şi altor câtorva infractori de rezonanţă naţională. Circumstanţele temporale precum şi unele luări de atitudine în sfera politică aruncau, însă, oarecare îndoială asupra posibilităţii, a capacităţii justiţiei de a evolua şi a atinge punctul de la care sperăm, acum, nu mai există cale de întoarcere.

Să notăm cu vădită satisfacţie că meritul principal este al corpului magistraţilor, procurori şi judecători deopotrivă, structuri întinerite, tot mai bine pregătiţi profesional, tot mai conştienţi de rolul şi influenţa justiţiei ca autoritate menită să supravegheze şi să asigure respectarea şi aplicarea legii de către întregul corp social, inclusiv de către autoritatea legislativă, executivă şi, de ce nu, de autoritatea judecătorească însăşi. Să mai notăm contribuţia notabilă a preşedintelui Băsescu, a fostului ministru Monica Macovei, a fostului prim-ministru Emil Boc, ca şi a politicienilor care i-au sprijinit, pe linia măsurilor administrativ-organizatorice care au contribuit de o parte la structurarea eficientă a magistraturii, ca şi la apărarea ei de atacurile virulente, repetate, din partea anumitor cercuri politice, economice şi administrative certate cu legea. În fine să menţionăm sprijinul hotărâtor al Uniunii Europene prin acţiunea de monitorizare şi îndrumare cum şi, mai vârtos, prin apărarea justiţiei de atacuri de tipul celui din vara 2012.

De ce piatră de hotar? Justiţia a rezistat celui mai periculos atac venit din partea forţei redutabile pe care a reprezentat-o diabolicul Dan Voiculescu şi complexul aparat pus la punct de acesta pe terenul dezinformării, al manipulării conştiinţelor. Este victoria adevărului, a dreptăţii, asupra minciunii, asupra încercărilor disperate, scelerate, de sustragere a acestuia – şi concomitent a tuturor celor de tagma sa – de răspundere în faţa legii, de acoperire şi protecţie a faptelor prin care s-au adus ţării enorme prejudicii materiale şi de imagine. Este o deconspirare, e adevărat post factum, a celor mai puternice lovituri aplicate economiei ţării prin privatizări manipulate. Exempul ar trebui urmat prin deconspirarea privatizării Petromidiei manevrată de Dinu Patriciu şi cei ce l-au sprijinit. Prejudiciul a fost cel puţin comparabil.

Hotărârile pun în valoare extinderea efectelor vinovăţiei penale asupra urmărilor materiale implicate prin dobândirea nelegală de bunuri şi valori. Este vorba de indisponibilizările dispuse pentru recuperarea pagubelor şi sechestrarea bunurilor provenind din infracţiuni. Efectele pot da foarte serios de gândit acelora care au crezut şi mai cred că scapă cu doi-trei ani de puşcărie, dar rămân stăpâni eterni asupra averilor astfel dobândite. Dacă va prinde viaţă şi principiul confiscărilor extinse, impus spre onoarea sa şi la nivelul legislaţiei europene de stăruinţele Monicăi Macovei, având drept efect răsturnarea sarcinii probei în dovedirea provenienţei tuturor bunurilor, vom avea şi dimensiunea veritabilei îngrijorări prevenţiale ale potenţialilor împricinaţi în materia corupţiei, a marii infracţionalităţi, în special al celei cu substrat financiar-economic.

Hotărârile mai pun în valoare practică şi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. De zeci de ani, anumite categorii sociale privilegiate s-au socotit imune în faţa legii datorită puterii politice, economice sau administrative de care dispuneau. Dan Voiculescu poate fi un exemplu ilustrativ. Niciodată nu i-ar fi trecut prin cap că poate ajunge după gratii indiferent ce mârşăvii a făcut. Să sperăm că acest principiu va fi aplicat şi în sfera regimului penitenciar al executării pedepsei. Se aude că ar trebui să beneficieze de un regim favorabil datorită demnităţilor deţinute în stat până acum. Ar fi o greşeală de neiertat. De ce în sfera executării pedepsei să ne abatem de la principiul egalităţii, de ce discriminare tocmai în favoarea celor mai periculoşi infractori?

Cele două hotărâri ar putea avea înrâuriri indirecte şi asupra climatului general-moral în care s-a zbătut de atâta vreme societatea românească din cauza acţiunii malefice draconic susţinută de trustul manipulator- de dezinformare pus la cale de Voiculescu. Să sperăm că nimeni nu va încerca să-i ia locul.

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite