Haos în Irak. A doua înfrângere strategică suferită a Occidentului după Afganistan. Ce urmează?

Prima consecință majoră a evenimentelor acum în curs în Irakul unde este declarată starea de asediu pe întreg teritoriul țării poate fi, în mod direct, o destabilizare majoră a situației din întregul Orient Mijlociu, de dimensiuni geo-strategice comparabile cu retragerea rușinoasă a americanilor și aliaților occidentali din Afganistan, în condițiile bramburelii pe care o mai văzuse lumea doar când trupele americane au părăsit Saigonul.

La fel ca în Vietnam, exact la fel ca în Afganistan, revolta violentă a localnicilor pune capăt speranțelor pe care Occidentul le-a avut în posibilitățile sale militare de a impune un echilibru oarecare în spațiul irakian, apoi pentru a instala acolo o administrație obedientă care să asigure cel mai important lucru dintre toate, adică accesul la uriașele resurse irakiene, unele dintre cele mai bogat din lume, acum chiar valoare inestimabilă în contextul acestei uriașe  crize energetice care este de-abia la început.

Americanii în special, dar și întreg Occidentul, se află acum în fața unei enorme dileme de securitate ale cărei dimensiuni de-abia acum le realizează în întregime, convinși cum erau că promisiunea unui Nou Mare Orient Apropiat, proiectul vehiculat inițial de Administrația Bush, neoficial, dar îndestul de convingător, apoi redesenat în perioada Trump, chiar putea să se realizeze într-o construcție care să se bazeze pe forța armatei SUA de pe bazele din zonă și pe acțiunea aliaților locali, Israelul și Arabia Saudită, uniți de dorința de a anihila Iranul. Transpunerea proiectului în realitate ar fi justificat, pe multe decenii de acum înainte, toate eforturile umane și financiare făcute pentru impunerea „pax americana” în zonă și, desigur, ar fi trimis în uitare critici, statistici și amintiri extrem de neplăcute.

Cum ar fi aceste statistici, spre exemplu, printre zeci și sute de altele asemenea care consemnează pierderile incredibil de mari ale americanilor în intervențiile lor în Orientul Apropiat. Deoarece acum vedem dezastrul în desfășurare de la Bagdad, poate este cazul să reamintim câteva dintre aceste statistici insistând și pe șocul teribil și prelungit asupra populației civile, necruțător lovită și afectată după începerea ostilităților pornite pe baza rapoartelor mincinoase, recunoscute mai apoi ca atare, făcute de serviciile britanice de informați:

Costurile războiului, atunci ca și acum, aproape că nu mai interesează pe nimeni, acoperite fiind de buget, vastă resursă direcționată înspre acest sector considerat absolut prioritar față de toate celelalte:

Rezultatul? Am un răspuns, o altă statistică:

În momentul acesta, conflictele, ura, intoleranța, violența din teritoriile în care au avut loc operațiuni militare în Orientul Mijlociu explodează pentru că, dincolo de poveștile trecutului, reapare un vector local suficient de influent – să vedem dacă și puternic pe măsură -pentru a-și putea propune să schimbe total axa geo-strategică a Orientului Mijlociu și Asiei Centrale. Este posibil ca „acordul nuclear american” să fie reactivat, iar americanii, chiar dacă presați cu disperare de Israel, să nu mai poată întârzia la nesfârșit readoptarea sa. Moment în care, oficial, Iranul poate recupera poziția sa de punct de echilibru pe relația Nord/Sud &Rusia și zona Caspică legate de porturile, zonele de stocare și rafinăriile iraniene de la Golf), dar și Es/Vest, pe Drumul Mătăsii, deschizând perspectivele atât de mult dorite de China, marele său partener și aliat din momente grele.

Vom vedea cum se va soluționa (să sperăm că fără prea multă vărsare de sânge) criza de acum din Irakul unde grupări șiite se bat între ele pentru acapararea puterii (deci a dreptului de a negocia rezervele de petrol și gaze), în lipsa oricărei posibilități de reacție occidentale, cu atât mai puțin americane... În acest sens, imaginile care vin acum de la Bagdad arată că este în curs de realizare un scenariu similar cu cel din Afganistan, cvasi-identic cu cel din Sri Lanka (altă locație strategică pierdută cu costuri enorme).  Și dacă vorbim despre similitudini, iată imagine de acum câteva ore prezentând mulțimea protestatarilor care a apucat să se bucure de piscina din Palatul Republicii, îmi amintesc de gesturi similare de liberare a tensiunilor sociale pe care le-am văzut în momentele în care locuința lui Saddam Hussein și Palatul administrativ erau ocupate de mulțimea în delir. Acum, scuzați de întrebare, știți cumva de ce se bucură?