HAARP și războiul teoriilor și anti-teoriilor despre originea unor dezastre naturale (II)
0Iată analiza semnată de general dr. Marius Opran, expert științific/coordonator pe probleme de apărare, securitate și infrastructuri spațiale critice în cadrul Agenției Spațiale Române. (parţial apărută în CorectNews în iunie 2012), cred un excelent punct de dezbatere asupra realităţii (da sau nu, dumneavoastră veţi decide) uneia dintre tematicile cele mai greu de argumentat în prezent, cea legată de folosirea militară a unor tehnici de modificare a ambientului climatic.
Există foarte puține certitudini absolute în afara de una singură: dacă o asemenea armă devine posibilă, atunci este sigur că generalii tuturor armatelor lumii nu vor avea niciun fel de ezitare s-o folosească în momentul în care ar bănui măcar că, astfel, vor schimba în mod decisiv raportul de forțe în favoarea lor. Poate este vorba despre o simplă poveste, dar credeți că se poate risca dorind, de la început, să nu ascuți și argumentele celorlalți?
Iată de ce vă propun să lecturați și expunerea făcută de dr. Marius Opran și s-o evaluați, dacă se poate cu argumente:
„Cred că va mai aduceţi aminte de anul 2004, în care România a fost lovită de o serie de ploi ce nu puteau fi numite torenţiale, ci diluviene, producând ravagii uriaşe ca urmare a inundaţiilor provocate. Fenomenul în ansamblul său prezenta o serie de caracteristici nemaiîntâlnite pâna atunci la noi în ţară, neexistând nici un fel echivalent al lor menţionat în arhivele meteorologice naţionale – şi anume:
· se declanşau extrem de rapid, durata acestora nu era foarte mare, însă intensitatea fenomenului şi modul de manifestare nu aveau nimic în comun cu cele ale unor ploi normale: pe când acestea din urmă sunt formate din picaturi de apă, fie chiar şi de mari dimensiuni şi cu o densitate volumetrică şi frecvenţă de cădere extrem de ridicate, în cazul celor din 2004 fenomenul părea că este dirijat de cineva din cer care deschidea aleatoriu un robinet de mare debit, astfel încât asupra Pământului se prăbuşea o coloană de apă continuă, fenomenul oprindu-se brusc la un moment dat, ca şi cum acelaşi robinet ar fi fost închis la comandă;
· s-au manifestat pe zone reduse ca suprafaţă şi cu contur geometric trasabil: aria respectivă era prada potopului, iar la 5 metri de limita suprafeţei lovite era soare, fără nici o picatură de ploaie;
· au avut o anumită periodicitate temporală, constatată de-a lungul celor circa 5 luni în care s-au manifestat, astfel încât spre sfârşitul perioadei declanşarea lor devenise aproape predictibilă printr-un calcul bazat pe perioada de ciclicitate a fenomenelor produse anterior, fără a se putea însă stabili şi locatia geografică a urmatoarei ploi;
· în multe cazuri au fost însoţite de fenomene meteo nemaîntâlnite în România până atunci, în primul rând de tornade de mare intensitate şi fenomene de iridiscenţă ale atmosferei.
La început s-a crezut că este vorba de coincidenţe după care, concluzionând că sunt prea multe şi prea vizibile, posibilitatea de a fi supuşi unui atac sau chiar numai unui experiment cu aşa – numita „Arma meteorologică” a devenit din ce în ce mai mare. Deoarece nu mai urmărisem de prin anii ’80 dezvoltarea acestui tip de armă, am intrat pe web şi astfel am aflat cu surprindere că progresele obţinute în domeniu de SUA şi Rusia le permite într-adevăr acestora să desfăşoare adevarate războaie meteorologice în condiţii de deplină clandestinitate, ele nefiind însa unicele ţări implicate în acest domeniu.
În prezent, la nivel mondial, există 5 asemenea instalaţii:
1) Mu Radar - 1 MW în Japonia (34°51'14.80"N / 136°6'19.45"E).
2) Arecibo Observatory - 2 MW în Puerto Rico (18°20'38.97"N / 66°45'9.77"W).
3) HIPAS - 70 MW în Fairbanks, Alaska (64°52'21.18"N / 146°50'18.78"W), extindere a celei mai cunoscute instalaţii de acest tip la nivel mondial - HAARP
4) SURAIonospheric Heating Facility - 190 MW în Rusia Centrala (56°7'10.32" / N 46°2'4.41"E).
5) EISCAT - 1 GW în Tromsø, Norvegia de Nord (69°35'1.06"N / 19°12'57.11"E).
Notă: În cazul în care doriţi să aveţi o imagine clară a poziţionării geografice a acestora, puteţi ca printr-un simplu „Copy & Paste” să introduceţi coordonatele lor direct în Google Maps.
Centrul American de cercetări avansate se află situat în Gakona (la vest de Fairbanks) - Alaska şi poartă neutra denumire de “High Auroral Active Research Project” - prescurtat HAARP, iar pe româneşte „Proiectul de cercetare activă a Aurorei Boreale”, având în dotare un câmp de 48 de antene dipol cu o înălţime de peste 20 m, fiecare legată la un emiţător de mare putere, amplasate pe o zona de teren plană şi rectangulară. Aflată în cea de-a doua fază de dezvoltare dintr-un total de 3 prevăzute, puterea de emisie a instalaţiei este de 4,6 MW în banda HF, regiunea 3 … 10 MHz. Aceasta înseamnă că o energie de o anumită frecvenţă poate fi amplificată de peste o mie de ori, ca urmare a proceselor naturale ce apar în momentul în care fasciculul atinge straturile superioare ale ionosferei, în acel moment energia atingând valori de ordinul Terrawaţilor.
Facilităţile bazei au fost extinse prin apariţia celei de a doua instalaţii denumită HIPAS cu o putere de emisie de 16 ori mai mare decât cea a primei unităţi, în general însă în toate referinţele privind întregul ansamblu situat în cel mai nordic stat al SUA continuând să fie folosită denumirea iniţială de HAARP. Secretul cel mai bine păzit constă în modul în care proprietăţile semnalului de emisie HAARP sunt modificate prin utilizarea fizicii cuantice…
Experienţa căreia i-a fost subordonată întreaga concepţie de realizare a HAARP consta, în viziunea expertilor Pentagonului şi DARPA (Defence Advance Research Projects Agency), în posibilitatea de a genera un gigant fascicul de radiaţie electromagnetic. De o asemenea putere încât, folosind un unic impuls cu o durată de câteva minute pe post de bisturiu cu microunde, să creeze o incizie de mari dimensiuni în ionosferă - strat vital al atmosferei terestre. Apoi, prin încălzirea secţiunilor ionosferei astfel incizate, să o modifice până când aceasta va lua forma unei lentile curbate care să poată reflecta puternicul fascicul energetic emis de HAARP către Terra pentru a distruge ţintele selectate în prealabil – fără a lăsa nici o urmă referitoare la modul în care s-a produs devastarea.
Pericolul constă în faptul că regulile care guvernează structura multistrat a atmosferei sunt atât de puţin cunoscute, încât nimeni nu poate prezice ce s-ar putea întâmpla în urma practicării de incizii care sa străpungă stratul ionosferic sau a modelării prin încălzire a acesteia sub formă de lentilă. Există şi pericolul ca energia emisă de HAARP să interacţioneze în frecvenţă cu alte unde naturale, disturbând armonia existentă între diversele forme de viaţă existente pe Pământ.
Având în vedere teoria că anomalia inelelor lui Saturn a fost generată ca urmare a interacţiunii dintre diverse unde de energie, similar există pericolul ca HAARP si celelalte instalaţii similare să poată declanşa schimbări catastrofale la nivelul planetei noastre, deoarece tot ceea ce face parte şi constituie universul nostru se află într-o stare de echilibru dinamic, iar interferenţa cu efectele HAARP poate destabiliza acest sistem care şi-a mentinut propriul sau ciclu de-a lungul a milioane de ani – protejand existenţa vieţii pe planetă.
Există şi pericolul ca instalaţiile existente, în primul rând cele din SUA şi Federaţia Rusă, să fie folosite pentru generarea de unde cu frecvenţe extrem de joase (ELF) cu emisie în impuls care să fie direcţionate către interiorul Pământului, în adâncime, producând dislocarea delicatelor placi tectonice suspendate prin legături fragile de miezul solid al Terrei, cum este de exemplu cazul faliei San Andreas din California. Având o slabă înţelegere a interacţiunii “Plăci tectonice - Vulcani - Miezul topit al Pământului”, a încerca să intervii direct în această structură inter-relaţională generând mutaţii pe care să nu le poţi controla ar constitui o greşeală periculoasă la nivel global, absurdă şi de nereparat.
(…)Putem anticipa că, folosind puterea enormă a fasciculului de unde radioelectrice în banda foarte înaltă sau foarte joasă şi creând o zonă ionosferică cu plasmă reflectorizantă, operatorii de la Gakona pot fixa şi focaliza fasciculul de mare putere oriunde, în orice zonă sau punct definit în coordonate spaţiale deasupra unei anumite ţări. Ghidată cu ajutorul aceloraşi fascicule energetice a căror poziţionare poate fi controlată cu un simplu joystick sau tracking ball de către operatorii sistemului din Centrul operaţional al HAARP care beneficiază şi de facilităţi de contact vizual direct asigurate prin intermediul MONSAT – reţeaua globală de sateliţi de supraveghere la joasă altitudine a NSA, fasciculul este poziţionat în regim pulsatoriu pe formatiunile noroase existente în zonă, indiferent de tipul acestora - cumulus, cirrus, cirrocumulus, nimbus, stratus etc.
De fapt, nu contează decât densitatea vaporilor de apă care-i formează. Inchipuiţi-vă cam ce se întâmplă când un impuls cu o durată cuprinsă în plaja de la câteva milisecunde până la câteva microsecunde a fascicului de înaltă energie intră în contact cu un nor încărcat cu vapori de apă. Temperatura de mii de grade Kelvin generată de impulsul radioelectric produce transformarea instantanee a întregului volum de vapori de apă a norului în apă lichidă, care practic se prabuşeşte spre pământ ca şi cum ar fi vărsată dintr-o uriaşă găleată întoarsă brusc cu fundul în sus! După care fasciculul este deplasat de operatorii din Alaska spre o nouă formaţiune noroasă semnalată de MONSAT şi poziţionată deasupra unei alte arii, care-şi primeste şi ea potopul de apă prăvălit de la mare altitudine…în paralel, uriaşa energie a fasciculului localizat zonal produce prin încălzirea bruscă a atmosferei o serie întreagă de efecte secundare – de la iridiscenţe şi alte fenomene de iluminare aleatoare ale atmosferei, până la generarea de tornade sau a unor puternice rafale de vânt cu deplasare rapidă.
HAARP şi generarea artificială a cutremurelor
Înregistrările Congresului SUA făcute publice au arătat că există preocupări certe privind utilizarea HAARP pentru scanarea Terrei la adâncimi de mulţi kilometri în vederea localizării de depozite subterane de muniţie, tuneluri şi rezerve mineraliere neexploatate încă – operaţiunea fiind denumită „Earth Penetrating Tomography”. Problema constă în faptul că frecvenţa utilizată pentru penetrarea pământului în profunzime corespunde domeniului de frecvente considerat ca vinovat de producerea de mutaţii ireversibile asupra functiilor mentale umane.
Deci, HAARP dirijează fascicule cu energii enorme din atmosferă către Terra, în interiorul planetei noastre. Acest fapt produce întreruperi în câmpul magnetic propriu al Pământului, putând cauza cutremure majore. Multe dintre recentele cutremure de mare intensitate din ultima perioadă au fost precedate de fenomene de colorare a atmosferei, caracteristice iluminării cu radiaţie HAARP.
În conformitate cu un raport secret al Flotei Militare de Nord a Rusiei, tragicul cutremur din Haiti ar fi fost cauzat de o eroare de utilizare a unei arme de generare a seismelor din dotarea US Navy, în realitate misiunea acesteia fiind Iranul.
În cazul devastatorului cutremur din China din 12 mai 2008, faptele concrete ce pot fi mentionate sau care pot ridica întrebări sunt următoarele:
· - HAARP şi-a încetat activitatea cu circa 8 ore înaintea declanşării cataclismului.
· Cutremurul s-a produs la orele 6:28 UTC în data de 12 mai;
· - In minutele anterioare cutremurului au fost raportate o serie de fenomene stranii, inclusiv apariţia unor nori iridiscenţi;
· Dacă cutremurul este precedat de unde scalare, se poate considera ca acestea sunt cele care-l generează? Daca răspunsul este pozitiv, înseamnă că ariile fazate ale diverselor dispozitive de încălzire a atmosferei existente la nivel global sunt capabile să acţioneze la ordine politice şi militare.
Cutremurul din 2008 din China a produs pagube care au interesat mult pe unii dintre decidenţii militari din Emisfera Occidentală şi SUA – deoarece un înalt oficial militar chinez a declarat în secret că seismul din provincia Sichuan a generat o serie de explozii în lanţ în zona munţilor cu acelasi nume;
· a fost distrus cel mai mare arsenal al armatei, noul poligon de testare şi parţial facilitatile nucleare, incluzând un numar de capete nucleare - această informaţie fiind considerată de autorităţile chineze ca având caracter strict secret;
· după o atentă evaluare a datelor seismice, experţii militari au confirmat că un şoc de altă natură decât geologică s-a produs în epicentrul cutremurului, iar energia eliberată a fost echivalentă cu cea a unei explozii nucleare subterane.
În prezent, chiar şi prin însumarea sincronizată a energiei de ieşire a tuturor dispozitivelor existente de încălzire a ionosferei nu poate fi generată puterea necesară producerii unui cutremur de proporţii, dar acest lucru nici nu este necesar în cazul în care acestea operează în regim debalansat neliniar, ca declanşator sau ca redirecţional al unor mari fluxuri energetice naturale.
A fost cutremurul din China un eveniment natural întâmplător? Sau a fost intenţionat generat din motive strategice?”
V-am oferit o ipoteză de lucru. Cât de serioasă? În urmă cu ceva timp, iată ce material de reflecție propunea Parlamentul European pentru ca, în februarie 1998, ca răspuns al unui raport realizat de europarlamentarul Maj Britt Theorin, Comitetul pentru relaţii externe, securitate şi apărre din Parlamentul European a organizat la Bruxelles o audiere publică pe acest subiect, adoptându-se şi o moţiune pentru o Rezoluţie în care se spunea:
„Consideră că HAARP, datorită posibilităţii de a avea un impact extins asupra mediului este o problemă de interes global şi este necesar ca implicaţiile sale juridice, ecologice şi etice să fie examinate de un organism independent…Comitetul regret refuzurile repetate ale Administraţiei SUA…de a se prezenta la o audiere publică…asupra riscurilor de mediu ale programului HAARP. ” Comitetul a cerut atunci şi redactarea unei “Cărţi Verzi” asupra impactului de mediu al activităţilor militare, idee până la urmă refuzată deoarce Comisia Europeană nu ar avea jurisdicţia necesară pentru a face cercetări în domeniul “legăturilor dintre mediu şi domeniul apărării”. Totuși, în 2004, unii europarlamentari reveneau la discuția despre HAARP și cereau Comisiei Europene să studieze mai departe problema.
Problema rămâne deschisă, la fel ca şi interpretările. Unele dintre cele mai dramatice, precum cea care reiese din declarația făcută de Jess Ventura, fost guvernator al statului Michigan care a spus că HAARP servește în operațiunea „mind control”. Sau de o demonstrație ca cea transmisă de cei de la „Geo-engineering” , un film documentar despre cum experții militari ar provoca modificări sever în atmosferă . Găsiți aici filmul respectiv. Alții spun că ar fi vorba despre un component al unei bătălii cu mult mai mari, cea de dezvoltare, testare și activare a unor noi sisteme de „direct energy weapons” ca cele descrise aici.
Dacă subiectul vă interesează, mai există analize foarte precise în domeniu (vă asigur, absolut înspăimântătoare) aşa cum există şi sute de mesaje liniştitoare care vorbesc despre o temă născută de minţi înfierbântate şi ziarişti dornici de senzaţii ieftine. Alegeţi dumneavoastră ce vă place…
Se încarcă comentariile...
