Freza costisitoare a lui Valeriu Zgonea

Nu ştiu dacă aţi remarcat, dar preşedintele Camerei Deputaţilor are vreo trei-patru tipuri de a-şi aranja podoaba capilară. Popular în faţa ziariştilor şi a cui mai are chef să-l asculte, Zgonea are părul dat senin pe spate.

La tribuna Camerei sau în alte posturi de funcţionar cu funcţie şi atotputernic, Zgonea se piaptănă doct, cu o cărare într-o parte, Evident, în stânga. Cu aer democrat şi progresist, Zgonea mută cărarea pe mijloc. Însă, la întrebări incomode, lui Zgonea i se apleacă ciuful către înainte şi nicio cărare nu mai găseşti spre inima lui. E un mixaj între corn ameninţător şi cozoroc obtuz, de activist de partid care ştie el tot ce e mai bine, numai poporul e prost şi nu vrea să priceapă.

La o aşa putere de metamorfozare, Zgonea are replici şi la cele mai înverşunate critici. Autoritate într-ale mecanicii auto, domn Zgonea justifică 50 de maşini, pentru şefii comisiilor Parlamentului, prin faptul că întreţinerea şi repararea celor vechi costă mai mult decât achiziţia şi, implicit, întreţinerea unora noi. Numai poporul ţine morţiş să se pieptene invers şi să dea trei sferturi de salariu mediu, cât e rata lunară la un Duster de parlamentar, pe reparaţiile sh-urilor vestice, Logan-urilor şi altor Dacii preaderare din dotare.

Social-democratul Zgonea atrage atenţia că achiziţia făcută de el îi ajută pe români fiindcă le oferă locuri de muncă, fiind vorba de Dacii. Şi jurnaliştii se fac că nu observă menţiunea „4x4“ alături de criteriul „preţul cel mai mic“ din caietul de sarcini. Fără această prevedere „imparţială“, ar mai fi câştigat „românii“ de la Piteşti? Sau poate… oltenii de la Ford, din Craiova? Sau cine ştie ce alţi „păgâni“ Chevrolet, Fiat, Kia sau chiar Renault, fabricanţi de modele low cost într-o Europă cu licitaţii ce se vor netrucate.

Senin şi popular, Zgonea nu uită să sublinieze şi ce economie au făcut parlamentarii că şi-au luat maşini fără tapiţerie de piele, ca şi cum la jantele de aliaj, geamurile fumurii, lămpile de citit suplimentare, cotiera spate şi alte opţiuni de mii de euro, pielea mai conta.

Dar să zicem că vechile maşini chiar nu mai puteau fi reparate, făcuseră atâţia kilometri şi strânseseră atâta rugină că doar cuponul REMAT mai valora ceva din ele. Să zicem că dotările suplimentare chiar erau necesare, să aibă şi maşina un aspect mai sobru. Dar, bre, se vând şi Logane negre! Şi costă aproape la jumătate. De ce trebuiau luate maşini 4x4?

Probabil fiindcă i s-ar încrunta moţul preşedintelui Camerei Deputaţilor dacă ar rămâne împotmolit pe drumurile nedeszăpezite ale patriei, alături de cetăţenii de rând şi cu tracţiune doar pe un singur rând de roţi. Dar atunci să-şi amintească că membrii Marii Adunări Naţionale nu umblau în Aro, ci în Dacie, iar drumurile se curăţau mult mai repede ca acum. Fiindcă, dacă ardea ţara şi nu luau măsuri, îi pieptăna Tovarăşul din frunte până jos. Până la munca de jos.