Europa îmbătrâneşte şi înnebuneşte: cât ne costă?

Europa este supusă unui proces accelerat de îmbătrânire a populaţiei şi aceasta merge în paralel cu o creştere fără precedent a numărului de maladii mentale.

Cifrele statistice nu lasă loc niciun fel de îndoială: problemele legate de afecţiuni ale creierului vor afecta pe viitor cel puţin 1 din 3 cetăţeni europeni; tratamentul acestor boli costă ţările europene aproximativ 800 de miliarde euro anual, echivalentul a aproximativ 1,5 milioane euro/minut. Iar aceste costuri vor creşte odată cu procesul de îmbătrânire a populaţiei de pe continentul nostru.

Toate bolile mentale sunt asociate cu grade diverse ale încărcăturii mentale, emoţionale, fizice şi economice care apasă asupra indivizilor, familiilor şi societăţii în general. Problemele neurologice vor afecta cel puţin o treime din populaţia europeană. Iată de ce bolile mentale reprezintă cea mai mare povară de sănătate, economică şi socială a Europei. Pentru 2010, costurile estimate pentru statele membre şi cele asociate a fost de 798 miliarde euro. Aceste costuri sunt comparabile cu cele combinate ale maladiilor cardiovasculare, cancer şi diabet. Iar costurile privind bolile mentale vor creşte dramatic în anii următori. Mai ales îmbătrânirea populaţiei va fi aduce mai mulţi pacienţi şi va necesita mai multe resurse.

Extras din Documentul reuniunii STOA, Parlamentul European, aprilie 2013.

Datele au fost circulate în cadrul unui foarte interesant eveniment organizat de curând de către Science and Technology Options Assesment  (STOA) în Parlamentul European, cu participarea unora dintre cei mai cunoscuţi specialişti în domeniu. Deosebit de interesant mi s-a părut materialul prezentat de Monica Di Luca, membră a Federaţiei societăţilor europene de Ştiinţe Neurologice.  A pornit de la observaţia că, până în 2025, 20% dintre europeni vor avea vârsta de cel puţin 65 de ani, aceasta, fireşte, în contextul unui fenomen general la nivel planetar.  Cel care, spre exemplu, face posibil să existe 50% şanse ca un bebeluş japonez născut azi să ajungă sau să depăşească vârsta de 100 de ani...

Lumea se află în pragul unei transformări sociale – chiar a unei revoluţii – fapt căruia-i putem găsi puţine paralele în trecutul omenirii...poate două treimi din persoanele care au ajuns vreodată la vârsta de 65 de ani sunt contemporani cu noi.

Peter G. Peterson

Scade continuu procentul populaţiei active şi creşte constant procentul persoanelor care trebuie întreţinute social.

O situaţie care generează o problemă socială enormă şi pune o presiune pe măsură la nivelul fiecăreia dintre ţările membre, contribuind în mod firesc la creşterea insecurităţii la nivel de societate dar, exact în aceeaşi măsură, la nivel individual. Niciodată ca acum nu a existat o senzaţie de insecuritate mai amplă şi precis direcţionată ca cea existentă la nivelul multor ţări din UE şi provocată de starea precară a sistemelor sociale şi de pensii, de capacitatea lor reală de a rezista în continuare la parametrii la care au funcţionat până acum în statele bunăstării. Scade continuu procentul populaţiei active şi creşte constant procentul persoanelor care trebuie întreţinute social.

Profesorul DI Luca citează o analiză făcută de dr. Panos Kanavos de la London School of Economics  care arată că procentul global de “dependenţă socială ” (analiză făcută pe populaţia din Australia, Canada, Franţa, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie, Polonia) a scăzut de la 6,3%  din populaţia activă sprijinind  pensionarii  în 1960 la 3,8 % în 2010. Cele mai mari scăderi sunt observate în Italia (de la 6,1% la 3%) şi în Germania (de la 5,2% la 3%).

Context în care se observă o creştere spectaculoasă la nivelul ultimilor ani, la populaţia în vârstă, a tulburărilor psihotice, demenţei, tulburărilor comportamentale, migrenelor şi fenomenelor de anxietate.

În pronoza prezentată de profesorul DI Luca, având la bază concluziile la care a ajuns European Brain Council, se anunţă o creştere masivă a cazurilor de demenţă, creştere vizibilă pentru întreg continentul european, dar absolut spectaculoasă în cazul ţărilor nordice acolo unde previziunea este aproape dublarea  numărului de cazuri, de la 9 milioane în 2005 până la 16 milioane în 2030...Situaţie similară şi în SUA, acolo unde cazurile de Alzheimer   urmează să crească de la 5,1 milioane în 2010 la 13,5 milioane în 2050, cu o proporţie a cazurilor severe şi ea în creştere, de la 41% la 48%....

Dacă tot ne plângem că trăim într-o societate bolnavă, măcar să încercăm să vedem cauzele şi poate să începem o acţiune naţională de prevenţie.

Poate, la un moment dat, în această viaţă sau în alta, vom putea vedea un ministru al Sănătăţii care să declanşeze şi la noi o asemenea dezbatere pe o temă care, combinată cu efectele sociale ale crizei, este nu numai dramatică dar poate avea şi efecte de lungă durată pe cele două zone foarte sensibile: tinerii şi persoanele de vârsta a treia. Categoriile de populaţie care au fost şi sunt încă cel mai grav expuse efectelor crizei şi care resimt ca atare presiunea enormă a unei existenţe în coordonate din ce în ce mai incerte. Dacă tot ne plângem că trăim într-o societate bolnavă, măcar să încercăm să vedem cauzele şi poate să începem o acţiune naţională de prevenţie. Dacă asta ar interesa pe cineva...