Desăvârşirea Unirii Principatelor Române

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Colonelul Alexandru Ioan Cuza.
Colonelul Alexandru Ioan Cuza.

Unirea Mică, care a fost marcată de personalitatea colonelului Alexandru Ioan Cuza, ce a domnit peste Principatele Moldova şi Ţara Românească devenite apoi statul naţional România, de la 24 ianuarie 1859, la 23 februarie 1866, va fi aniversată, de toţi românii, de bună credinţă, la 24 ianuarie 2017, fiind un eveniment nicidecum „comemorat”, termen nefericit folosit de cetăţeanul ce este acum la timona statului român.

Un cetăţean care a promis, în campania sa electorală, pentru postul prezidenţial, că România va oferi Republicii Moldova reunificarea, iar ulterior a apreciat o asemenea opţiune ca fiind neserioasă.

Un cetăţean despre care nu ne este clar cât de hotărât va fi în organizarea, de pe acum, a primei sale întâlniri cu omologul de peste Ocean, în condiţiile în care alţi preşedinţi şi premieri străini deja au anunţat ca sigure viitoarele lor dialoguri cu Donald Trump.

Un cetăţean ce nici azi nu a dat vreun semnal public că înţelege să acţioneze în interesul naţional al patriei sale, România, pentru a spune răspicat interlocutorului de la Kremlin că efectele Pactului Ribbentrop-Molotov, cunoscut şi ca Pactul Stalin-Hitler, trebuie să înceteze, urmând ca teritoriile româneşti, ocupate samavolnic, manu militari, de trupele sovietice, la debutul ultimei conflagraţii mondiale, să revină, pe cale democratică, la Patria Mamă.

Un cetăţean care trebuie să reamintească, de la egal la egal, amical, omologului de la Kiev, că Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud NU au fost parte a „reunificării Republicii Populare Vest-Ucrainene cu Republica Populară Ucraineană, care a avut loc în 1919”, aşa cum indirect se recunoştea, în comunicatul Ambasadei Ucrainei, la Bucureşti, din 17 ianuarie 2017, pentru simplul motiv că la acel moment istoricele teritorii româneşti menţionate erau deja parte a României deja reîntregite, la 1 Decembrie 1918.

Luminosul domnitor Alexandru Ioan Cuza afirma că „Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aştepta de atât de mult timp”.

Acum, în 2017, observăm că dezunirea, dihonia, lupta pentru putere, susţinută de războiul mediatic şi interferenţa unora, din serviciile de intelligence, în darea în stambă pe malurile Dâmboviţei, duce la metamorfoze uluitoare.

Şeful statului devine manifestant, ce-i drept cel mai bine păzit. Şeful guvernului descoperă că vicepremierul rămas la cârma executivului practic nu a mişcat un deget, pe timpul manifestaţiilor…spontane. Şeful partidului cu cei mai mulţi reprezentanţi în parlamentul actual dădea o indicaţie preţioasă ministrului de interne, în loc să o trimită, de unde a venit, pe doamna de pe fotoliul funcţiei menţionate, pentru inerţie decizională în situaţie de criză. Şi lista celor furaţi de peisajul mediatic al manifestaţiilor ar putea continua.

Timp în care, la Chişinău, Dodon cel Mititel, se joacă cu harta lui Putin, niţel. Iar la Budapesta, premierul maghiar, ferm, anticipează vizita lui Trump în Ungaria susţinându-i dorinţa de renegociere a relaţiilor economice ale SUA cu UE.

În clipe de luciditate, cel mai probabil asumate în momente de singurătate: preşedintele ar trebui să înţeleagă că mai presus de el este Parlamentul României, dacă suntem o democraţie, nu o adunătură de iuncheri; premierul, măcar după vizita în SUA, să priceapă că avut înaintaşi cu fruntea sus, nu cu privirile plecate, în momente de cumpănă; preşedinţii Senatului şi Camerei Reprezentanţilor să îşi asume şi erorile guvernării, în mod democratic.

Pentru presa din Europa, cea atentă la detalii, România duminicii de 23 ianuarie 2017 a fost imaginea unui stat eşuat, cu un şef de stat îmbrăcat în culoarea fostului partid comunist, preferând o baie de mulţime în care şi naivii reperau pe băieţii din Serviciul de Protecţie şi Pază. Un SPP al cărui şef a acceptat, contrar atribuţiilor sale funcţionale, punerea şefului statului într-o situaţie de insecuritate, într-un mediu stradal imprevizibil.

Un stat eşuat şi pentru că despre premier nu se ştia dacă ajunsese în ţară şi lua decizii, preşedintele Camerei Deputaţilor deja comanda direct Ministerul de Interne, iar taman preşedintele Senatului nici nu exista în ecuaţia publică. Noroc că mai suntem Republica Serviciilor Secrete şi după ce ne agită unii „băieţi de băieţi”, ne liniştesc alţii.

De la luminile lui Cuza, la tenebrele de azi au trecut 158 de ani, evocaţi cu trei istorici aparte, în cele ce urmează.



Dr. CONSTANTIN CORNEANU:

"* Alexandru Ioan Cuza, cu întreaga generaţie care a făcut revoluţia de la 1848, actul unirii din 5 şi 24 ianuarie 1859, reprezintă acea generaţie de aur care a avut un mare vis. Să facă o ţară modernă., demnă, întreagă, unită, în relaţia cu această Europă care, pe interese geopolitice la momentul respectiv, şi prin strategiile sale ne-a sprijinit în demersul nostru de a fi o naţiune împlinită, în sensul de a putea înfăptui Unirea celor două Principate, mai întâi, şi mai apoi să putem să modernizăm statul.

image

* Noi, românii, ne-am unit. Am votat un colonel ca principe al celor două state româneşti, Moldova şi Muntenia. Am făcut lucruri măreţe atunci, precum reforma agrară, secularizarea averilor mănăstireşti, reforma armatei, a justiţiei, codul civil , universităţile. Dar el, Alexandru Ioan Cuza aparţine unei generaţii care şi-a sacrificat viaţa şi averile pentru o mare idee – România unită, modernă, egală cu celelalte naţiuni europene. Acesta este cel mai important lucru, care nu trebuie să se uite niciodată.

image

* Pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza s-au pus bazele primei structuri de informaţii autohtone, istoria consemnând apariţia serviciului de informaţii al armatei, biroul 2, dar a mai fost şi serviciul ce ar putea fi considerat un început al Serviciului de Informaţii Externe.

* Generaţia lui Alexandru Ioan Cuza şi-a dorit să facă un stat naţiune, modern şi puternic. Toţi şi-au folosit inteligenţa şi relaţiile personale, pentru a negocia în culisele diplomatice ale Europei acelui timp.

* Alexandru Ioan Cuza a constituit instituţii puternice, care urmau să îşi dovedească viabilitatea în timp.

* Putin, tot timpul şi-a manifestat intenţia ca să se delimiteze foarte clar, pe o hartă, unde lumea euroatlantică poate să facă comerţ, dar nu poate fi prezentă din punct de vedere militar.

* Avem nevoie de un mare ideal, mai ales că ne pregătim de aniversarea centenarului Marii Uniri, la 1 Decembrie 2018. Deci, cum putem să aniversăm 100 de ani, de la Marea Unire şi noi să nu avem la nivel de discurs, la cel mai înalt nivel, şi la nivel de parlament, care reprezintă voinţa naţiunii, idealul reîntregirii ţării?!...

* Alexandru Ioan Cuza a plecat pentru că el şi întreaga lui generaţie doreau să meargă mai departe. Ori unirea fusese recunoscută, de Imperiul Otoman, pe timpul vieţii lui. Pe timpul vieţii lui principatele au adoptat denumirea de România.

* Alexandru Ioan Cuza a considerat că ideea de România este mult mai importantă decât ideea de domnia lui efemeră.

* Cum să nu fie nevoie de reîntregirea naţională când noi mai avem lucruri de făcut!...Ne-am globalizat şi ne-am trezit că nu mai credem în nimeni şi în nimic.

* Idealul reîntregirii ţării nu poate fi abandonat.

* Dacă noi credem că Occidentul va rezolva, cu noi, raporturile cu Republica Moldova şi cu Rusia, ne înşelăm amarnic.

* Epoca lui Alexandru Ioan Cuza este o pagină de istorie frumoasă. Păcat că Nicolae Bălcescu nu a apucat să vadă Unirea. Păcat că Alexandru Ioan Cuza nu a apucat să vadă victoria de la Plevna, Griviţa, Rahova, Smârdan, Vidin.

* Cuza este cel care a reuşit să împlinească visul generaţiei de la 1848."

image

Dr. FLORIN ŞPERLEA:

"* Colonelul Alexandru Ioan Cuza era şeful armatei, din principatul Moldova.

* Fiecare personaj înnobilează poziţia pe care o ocupă, pentru că Alexandru Ioan Cuza deşi a fost momit de Vogoride cu avansări succesive a avut demnitatea de a dezvălui maşinaţiunile caimacamului şi implicit realizând un scandal internaţional se revine la direcţia pe care divanurile ad-hoc o imprimaseră.

* Cuza, în 1859, era un personaj cunoscut, fiind colonel şi hatman, şeful armatei moldoveneşti, apreciat pentru onorabilitatea pe care o dovedise în raport cu caimacamul Vogoride.

* Generaţia de la 1848 era în contact cu ceea ce se întâmpla pe continentul european şi care putea foarte bine să participle la revoluţia din Paris, din alte capitale, încercând să dea glas propriilor aspiraţii, într-un spaţiu străin. Ei bine, nu, generaţia asta vine în ţară şi încearcă să schimbe ceea ce este de schimbat aici. Generaţia asta vine şi impune schimbarea.

* Pentru populaţia din Balcani, cucerirea otomană a putut reprezenta, la un moment dat, o relaxare fiscală, şi, în acelaşi timp, o recunoaştere a dreptului de a îşi practica propria lege. Asta pentru că otomanii, care sunt musulmani suniţi au un respect faţă de ceea ce se numeşte popoarele cărţii, adică faţă de evrei şi faţă de creştini. Şi în spaţiile pe care le-au cucerit au dat această libertate, creştinilor şi evreilor, de a se administra religios. Patriarhia de la Constantinopol a funcţionat permanent în aceeaşi capitală în care sultanul era stăpânul lumii şi califul islamului.

* Un stat puternic se defineşte prin instituţiile sale, puternice.

* Anumite derapaje de azi se datorează ruperii acestui lanţ firesc, al controlului cetăţeanului, în primul rând asupra parlamentului, pe de o parte, şi pe de altă parte, prin parlament, asupra acestor instituţii puternice.

* În lipsa unei populaţii cu spirit civic, cu spirit critic, care este capabilă să controleze cum sunt gestionaţi banii publici sau interesele publice, atunci avem două posibilităţi. Ori avem o elită, într-adevăr luminată şi care are un anumit tip de dăruire, faţă de un interes naţional, pe care îl percepe, şi în direcţia căruia se îndreptă cu toate eforturile. Sau avem de a face cu o elită care nu este conştientă de aceste interese, sau, dimpotrivă, nici nu îşi pune problema să să le urmeze, într-un fel sau altul.

* Mihail Kogălniceanu este omul timpului lui şi mai mult decât atât.

image

* Lecţia de bază, a lui Alexandru Ioan Cuza, a perioadei lui, a epocii respective pentru noi, astăzi, înseamnă o elită inteligentă, animată de un ideal pe care îl urmăreşte şi pe care îl pune în practică, folosirea unei conjuncturi internaţionale în beneficiul statului român şi aş adăuga, astăzi, un cetăţean conştient de drepturile lui, de obligaţiile lui, şi capabil, prin instrumentele lui democratice, prin parlament, în primul rând, să genereze, cu adevărat, un control, democratic, al tuturor instituţiilor de stat."

image

Dr. LIVIU ŢĂRANU:

"* Există un principiu fundamental al vieţii. Eşti pe cât gândeşti. Suntem atât cât gândim.

* A existat o elită, şi mă refer la generaţia paşoptistă, care a avut un singur obiectiv comun.

* Cei care au vrut unirea principatelor erau absolut convinşi că românii vor trece într-o altă etapă, de dezvoltare, de prosperitate şi mai ales una de evoluţie corespunzătoare acelui moment european. Nu uitaţi că idealul european era ca fiecare naţiune să aibă propriul său stat.

* Din fericire, atunci, şi mai târziu, din păcate nu şi azi, am avut oameni care au ştiut foarte bine să joace ocazia, să folosească foarte bine avantajele oferite de context. Ocazia fiind raportul de forţe dintre marile puteri ale continentului nostru.

* Modelul oferit de Unirea din 1859 este că un stat puternic, mai ales în cazul românesc, este acela care are o elită politică şi intelectuală, ce ţine de interesele naţiunii şi care depăşeşte orice temeri, orice frici, apropo de represaliile care ar putea să apară, atunci când se încearcă, tocmai, îndeplinirea intereselor naţionale. Represalii generate de o mare putere străină, de obicei vecină.

* Am sentimentul că anul 1848, anul revoluţionar, se apropie, din nou, pentru întreaga Europă...

* Femeile au avut întotdeauna un rol important, esenţial, în politica românească. Femeile, în general, Elenele în special.

* Fiecare om politic, în momentul în care ajunge la vârf, are această tentaţie, are acest obicei, de a se lega afectiv, sentimental, de simboluri ale poziţiei pe care o deţine temporar. Ei bine, Alexandru Ioan Cuza, în pofida faptului că a deţinut şapte ani poziţia de domnitor, a fost cel care s-a dat la o parte, în momentul când a înţeles că trebuia să fie adusă la îndeplinire aducerea în ţară a unui prinţ străin.

* Aducerea unui prinţ străin a fost – şi Cuza a înţeles foarte bine acest lucru – nu numai ca văzută drept soluţie, pentru recunoaşterea statalităţii româneşti şi pentru o viitoare independenţă a statului român, ci şi pentru a depăşi această dihonie, discordie, românească.

* Eu sper să ne trezim din perioada asta de somnambulism, pe care, din păcate, elita politică şi intelectuală românească o traversează. Ideea naţională nu cred că a murit, vreodată la români.

* În conştiinţa românească, ideea de reîntregire naţională rămâne şi va continua să existe.

* Avem nevoie, şi în aceste momente, de oameni precum Alexandru Ioan Cuza. Din păcate nu îi avem astăzi.

image

* Semnătura lui Alexandru Ioan Cuza, pe istoria noastră, este una puternică, însoţită de o autoritate incontestabilă. Am convingerea că, mai devreme, sau mai târziu, Orientul şi Occidentul ne vor oferi, din nou, ocazia, prilejul, de a duce mai departe acest ideal al reîntregirii naţionale.

* Singura chestiune, care rămâne sub semnul întrebării, este dacă vom avea oameni inteligenţi, cu voinţă politică precum a fost Cuza?..."

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite