Ameninţările ambasadorului rus,  „primejdioase, iresponsabile şi inacceptabile“

Se conturează din ce în ce mai precis natura exactă a ameninţării de securitate din Balcani. Din acei Balcani din care, la noi, unii sunt convinşi că n-am făcut niciodată parte, că oricum nu suntem din zonă şi, ca atare, n-avem niciun fel de treabă cu ce se petrece dincolo de gardul grădinii româneşti nepândite de vreo primejdie ci doar înconjurate de tot fel de vectori mortali de insecuritate.

Nu sunt deloc convins că asta este abordarea înţeleaptă de care avem nevoie deoarece instabilitatea din Bosnia-Herţegovina este în creştere, începe să preocupe din ce în ce mai tare responsabilii europeni şi vine să fie alimentată de avertismentul sever, ca un vânt îngheţat, formulat de ambasadorul Federaţiei Ruse la Sarajevo care a spus, pur şi simplu, că Bosnia şi Herţegovina are putea fi supuse instantaneu aceluiaşi tip de intervenţie brutală, agresiune militară extinsă ca Ucraina în cazul în care se va alătura NATO. Ambasadorul rus Igor Kalbukov a spus că Bosnia şi Herţegovina reprezintă un stat suveran şi independent care are tot dreptul să ia propria sa decizie privind o viitoare apartenenţă la NATO dar a avertizat că, în acest caz, Kremlinul „va răspunde”: „dacă Bosnia şi Herţegovina devine membru al Alianţei, asta este o problemă internă a ţării. Cu totul altceva va fi răspunsul nostru...Exemplul Ucrainei arată la ceea ce va trebui să ne aşteptăm. Dacă urmează să apară vreo ameninţare, atunci vom răspunde”. Clar pentru toată lumea? 

Ambasada SUA la Sarajevo a răspuns printr-un comunicat în care precizează că ameninţările formulate de ambasadorul rus sunt „primejdioase, iresponsabile şi inacceptabile” :

Chestiunea este deosebit de gravă deoarece survine pe fondul mişcării iniţiate de liderul separatist sârb Dodici care a ininţiat în Parlamentul Republicii Srpska (una dintre cele trei componente constitutive ale Bosniei Herţegovina) proiectul deja aprobat de desprindere din structura comună a domeniilor apării, securităţii, justiţiei şi administraţiei publice, primul pas spre obţinerea unei independenţe care să fie urmată, cum prezic mulţi observatori, de o recunoaştere instantanee de către Serbia şi Rusia. Se pune deci baza exact aceluiaşi proces care a dus la naşterea în Donbas a Republicilor separatiste auto-proclamate care acum, cel puţin din punctul de vedere al Rusiei, au o independenţă recunoscută diplomatic.

Un proces similar care să ducă la apariţia unei republici separatiste cu capitala la Banja Luka este o perspectivă extrem de posibilă şi care poate dinamita şi distruge definitiv planul american de pace care, prin Acordul de la Dayton, a consfinţit existenţa Bosnia-Herţegovinei, dar ar putea aduce esenţa conflictului din Ucraina chiar în mijlocul Balcanilor, reîncălzind cenuşa cumplitelor războaie civile care au însoţit dispariţia Iugoslaviei. Numai că, de data asta, Serbia are capacitatea de a interveni în mod real în cazul în care primeşte o cerere directă de ajutor din partea Republicii Srpska (liderul Serbiei şi cel al separatiştilor de la Banja Luka, împreună în foto), iar Rusia, în acord cu angajamentele de sprijin mutual, poate avea uşa deschisă în Serbia.

Dar chiar şi, în mod direct, chiar în Republica Srpska, căci există certe relaţii excelente ale entităţii separatiste cu Moscova, dovadă întâlnirea între liderul Dodik al separatiştilor sârbi şi Preşedintele Putin, în luna decembrie anul trecut la Moscova, dar şi recenta convorbire telefonică între Dodik şi ministrul Serghei Lavrov, pe 28 februarie în care a fost analizat stadiul implementării acordului la care s-a ajuns în negocierile cu Putin (aveţi aici comunicatul final).

Cât de apropiată ar putea fi o destabilizare violentă a situaţiei de securitate din Bosnia-Herţegovina, într-atât de importantă încât să deschidă la modul foarte serios perspectiva unei suite de evenimente care nu numai să reaprindă războiul civil în vechile sale coordonate, ci să şi aibă deschise toate condiţiile favorabile pentru internaţionalizare conflictului?

Sunt reale şi mari. Nu este un scenariu, ci o analiză de risc care se bazează pe faptul că în zonă există deja o forţă europeană EUFOR legitimată printr-o Rezoluţie a ONU,  Operaţiunea ALTHEA  urmând a fi întărită în viitorul imediat cu un contingent suplimentar de 500 de oameni, aducând la 1100 prezenţa supervizată de Serviciul de Acţiune Externă al UE. Josep Borrell, vicepreşedinte al Comisiei Europene şi şeful diplomaţiei comunitare, în vizită la Sarajevo, a confirmat întărirea viitoare a misiunii EUFOR: „Pentru toţi cei care cred că pot destabiliza Europa şi Balcanii de vest, mesajul meu este unul clar: Operaţiunea Althea este aici tocmai pentru a preveni acest lucru”.

Cred că evoluţia evenimentelor de acolo chiar trebuie să ne preocupe şi natura prezenţei nostre militare în zonă să fie foarte bine explicată opiniei publice deoarece, în acest nou context, comportă definiţii de risc care nu se întrevedeau cu o lună în urmă. Ce trebuie ştiut este că, la cerea conducerii operaţionale a celor de la EUFOR ALTHEA, MAPN a transmis pe care-l preiau din sursa AGERPRES:

„27 de militari ai companiei de infanterie din cadrul Rezervei Intermediare pentru Operaţia EUFOR ALTHEA, generată de Batalionul 22 Infanterie ‘Romanaţi’ din Caracal, aflat în subordinea Brigăzii Multinaţionale de Sud-Est din Craiova, au ajuns duminică în teatrul de operaţii din Bosnia şi Herţegovina. Militarii reprezintă detaşamentul precursor şi vor fi urmaţi, la sfârşitul săptămânii viitoare, de alţi 107 militari din aceeaşi companie, care vor avea în dotare mijloace tehnice blindate - PIRANHA III C” . Conform MApN, cei 134 de militari români se adaugă celor 69 care desfăşoară în prezent misiuni în teatrul de operaţii din Bosnia şi Herţegovina.

„Detaşamentul românesc se află sub comanda operaţională a Comandamentului Forţelor Întrunite din Statul Major al Apărării şi va fi integrat în Batalionul Multinaţional al misiunii EUFOR ALTHEA. Militarii români, care vor fi dislocaţi în Camp Butmir, din Sarajevo, vor executa, timp de aproximativ o lună de zile, misiuni în sprijinul autorităţilor locale având ca scop menţinerea unui climat de securitate şi stabilitate în Bosnia şi Herţegovina”.

Acesta este contextul în care cred că ar fi fost normal (sau, măcar de acum înainte şi tot ar fi ceva) ca iluştrii noştri generali să spună dacă ştiu care este mandatul de angajare primit de forţa românească de menţinere a păcii şi, mai ales, limita superioară de folosire a armamentului din dotare, având în vedere experienţele dramatice din zonă, în trecut, dar niciodată uitate, ale unor altor militari europeni (olandezi) tot din cadrul unei misiuni de pace tragic inutilă la Srebrenica. Totul în contextul în care peste România pare să se formeze un pod de insecuritate provenit tocmai din evoluţii ale unor cereri de independenţă - de o partea cea din Transnistria, cealaltă ventuală din republica Srpska, ambele susţinute de Rusia şi cu perspectiva susţinerii militare certe prin invazie model Ucraina.

Dar poate nu e cazul, oamenii sunt ocupaţi de alte evenimente presante. Oare de astelalte cine ar trebui să vorbească, căci, totuşi, se cam adună semnale şi chiar n-ar trebui să le tratăm doar prin înşiruire birocratică, arătând, cum se zice în limba de lemn a cizmei, că ne îndeplinim cu scrupulozitate angajamentele noastre internaţionale?