Altă treabă n-avem noi acum! Ne apucăm să studiem!

Amintirea nefericirii trăite în școală (70% dintre elevi aveau astfel de sentimente în 2016, potrivit ministrului de la acea vreme, care vorbea chiar de traume și militărie) îi face pe români să fugă din răsputeri de învățătură, după ce încheie cursurile gimnaziale, liceale ori universitare. Pentru majoritatea covârșitoare a compatrioților noștri, deprinderea de cunoștințe noi, teoretice mai ales, ține exclusiv de copilărie și adolescență, poate și de debutul primei tinereți și cam atât. În cel mai bun caz, se mai studiază la maturitate regulile șofatului, pentru un necesar examen, amânat din cine știe ce motiv. Și poate ceva bibliografie succintă, dacă se întrevede vreo șansă de promovare.

Așa se face că, la nivel european, suntem codași la învățarea continuă, mai puțin de 5% dintre concetățenii între 25 și 64 de ani având în ultima lună asemenea preocupări. Campioni la studiul de cursă lungă sunt suedezii (34,7%), finlandezii (30,5%) și olandezii (26,6%), după cum arată datele Eurostat, iar media comunitară e de aproape 11%.

Ce ar putea adulții să învețe? E vorba de cursuri de dezvoltare personală și de formare profesională, de actualizarea unor cunoștințe ori de dobândirea altora noi, de traininguri și ateliere diverse, fie că se urmărește perfecționarea proprie, supracalificarea, reconversia în meserie sau pur și simplu menținerea la curent cu noutățile unui domeniu de activitate. Tehnologia avansează atât de rapid, antrenând schimbări în aproape toate sectoarele economice, ba chiar și în viețile noastre personale, încât este nevoie de un permanent antrenament al minții ca să rămâi în pas cu vremurile. Însă a-ți păstra mintea tânără la orice vârstă prin învățătură, cum spunea vizionarul industriaș Henry Ford, presupune un efort în primul rând de voință, nu financiar, o mentalitate implicată, în contrast cu nepăsarea și resemnarea din spațiul autohton.

Și chiar dacă, în general, tinerii sunt mai entuziaști și mai familiarizați cu tehnologia, măsurători de specialitate (precum cea făcută de o platformă de testare) au demonstrat că doar un sfert dintre elevii de la noi au un nivel mediu funcțional al competențelor digitale, adică sunt capabili să facă mai mult decât o căutare pe Google sau să trimită un mesaj online. Copiii sunt buni la navigarea pe internet și la comunicarea pe forumuri ori diverse aplicații, dar puțini dintre ei pot evalua seriozitatea unei surse de informații și tot puțini știu să-și securizeze identitatea virtuală. Or, între cele 21 de competențe digitale recunoscute oficial și care ar trebui deținute, se numără și filtrarea și evaluarea conținutului, gestionarea identității digitale, neticheta (comportamentul civilizat pe internet), protejarea datelor personale, rezolvarea problemelor tehnice ș.a.

E drept că nici profesorii nu excelează la acești parametri. Un studiu efectuat pe circa 3.000 de cadre didactice din 11 țări europene a indicat că în România sunt printre cele mai slab pregătite în folosirea tehnologiei și a lecțiilor digitale. Doar 27% dintre profesorii noștri au participat la cursuri de formare în domeniu, față de 39% cât este media europeană. Un sfert dintre dascăli au declarat că sunt începători digitali, adică pot folosi tehnologia doar pentru sarcini de bază și bine definite, iar 20% mărturisesc că au puțină sau nicio experiență în predarea cu ajutorul metodelor moderne.

Prin urmare, în ciuda internetului de mare viteză și a specialiștilor în IT cu care se poate mândri, țara noastră ocupă ultimul loc în UE și la competențe digitale, doar 28% dintre persoanele cu vârsta între 16 şi 74 de ani descurcându-se realmente cu device-urile, față de 79% – în Finlanda și Țările de Jos, potrivit Eurostat. Acesta este tabloul României în pragul Anului european al competențelor, care va fi 2023. Comisia Europeană propune prin proiectul menționat stimularea învățării pe tot parcursul vieții, astfel încât cel puțin 60 % dintre adulții Uniunii să participe la formare în fiecare an, iar până în 2030, cel puțin 80 % dintre europeni să aibă cel puțin competențe digitale de bază și să existe 20 de milioane de specialiști IT&C angajați în UE. Sunt obiective ambițioase, la care și românii ar trebui să ia parte, oricât de odios le-ar suna încă unora vechiul îndemn „învățați, învățați, învățați”, atribuit lui Lenin și afișat cândva prin toate școlile. Când viitorul vine peste tine, cu toate inovațiile lui, nu te mai poți sustrage exclamând sarcastic, precum Ilie Moromete: „Altă treabă n-avem noi acum! Ne apucăm să studiem!”