29 martie 2004 – 29 martie 2025

România, de 21 de ani în NATO. Garanția noastră de securitate, angajamentul nostru de solidaritate

Astăzi, România marchează 21 de ani de apartenență la cea mai puternică alianță politico-militară din istorie.

În 29 martie 2004, steagul țării noastre a fost ridicat pentru prima oară la sediul NATO de la Bruxelles. A fost un moment istoric și un angajament ferm: România devenea parte a lumii libere, asumându-și valorile democrației, ale statului de drept și ale apărării colective.

De atunci, NATO a fost, și rămâne, cea mai importantă garanție de securitate pentru țara noastră, iar asta nu doar prin articolul 5 al Tratatului de la Washington, care spune limpede că un atac împotriva unui aliat este un atac împotriva tuturor, ci și prin solidaritatea concretă arătată în momentele critice ale istoriei recente.

România a depășit stadiul unui simplu beneficiar al acestei apărări comune. Ea este acum și un contributor responsabil. Participăm activ la misiuni internaționale, găzduim pe teritoriul nostru structuri NATO esențiale și investim în apărare.

Avem astăzi militari respectați, interoperabilitate reală și un angajament politic ferm pentru modernizarea capacităților noastre defensive.

Într-o lume tot mai instabilă, cu războiul Rusiei împotriva Ucrainei la granițele noastre, apartenența la NATO înseamnă, clar, siguranță pentru fiecare cetățean român.

Dar ea și înseamnă și responsabilitate, iar România trebuie să rămână un pilon de stabilitate și predictibilitate pe flancul estic al Alianței.

Această aniversare este așadar, trebuie să fie, și un prilej de reflecție, iar întrebarea mea este: cum ne pregătim pentru următorii 20 de ani? Cum putem lega mai profund apărarea de cercetare, industrie, inovație?

Ca europarlamentar român, membru al grupului PPE Creștin-Democrat, cred cu toată tăria că viitorul Europei nu poate fi separat de NATO și că apărarea comună trebuie să însemne atât investiții, cât și solidaritate reală între aliați.

România, este convingerea mea, are datoria de a fi parte din acest efort colectiv.

De ce? Pentru că NATO transcede simpla definiție de alianță militară. Ea este în primul rând, sau eu așa o percep, o alianță de valori.

Pentru o țară care a trăit zeci de ani în dictatură, apartenența la o comunitate care prețuiește libertatea, demnitatea umană și statul de drept este mai mult decât o opțiune strategică.

Eu o văd ca pe o alegere morală, adică o datorie de implicare și de asumare! 

NATO, bineînțeles, presupune și avioane și tancuri, dar nu armele, ci valorile comune sunt cele ce ne dau garanția că, indiferent de provocări, nu vom mai fi singuri în fața tiraniei sau a agresiunii.

România, membru al acestei familii de 21 de ani, știe astăzi că libertatea se apără zi de zi, împreună și este mai pregătită și mai puternică decât oricând în istoria sa, mulțumită apartenenței la NATO.