Articole scrise de Mircea Morariu

Nu am regretat aproape deloc dispariţia canalului TVR Info. Dintr-un canal absolut inutil, a cărui unică misiune era aceea de a prezenta maşini blocate în intersecţii, în vremea mandatului lui Alexandru Sassu, TVR Info a devenit, în timpul conducerii...

Îi place adesea lui George Banu ca, parafrazându-l pe Prospero, să spună despre sine că e făcut din plămada spectacolelor pe care le-a văzut....

Pornind de la o carte. Adesea, în cărţile şi eseurile sale profesorul bucureştean Lucian Boia ne-a atras atenţia că, în realitate, nu învăţăm nimic din istorie. Aceasta nu înseamnă însă că acumulările trecutului nu se răsfrâng asupra prezentului şi a...

Am recitit cu puţină vreme în urmă un interviu mai vechi acordat unei publicaţii on line de binecunoscuta actriţă bucureşteană Andreea Bibiri. Lucidă, tăioasă, rece, caracterizată în primul rând printr-o autoevaluare severă specifică adevăratelor tal...

Fără doar şi poate, Apocalipsa după Shakespeare este ceea ce se cheamă un spectacol de nişă. Gândită în formula de studio, jucată la Sala Mare a Teatrului Naţional “Marin Sorescu” din Craiova, permiţând, prin însăşi această formulă accesul unui număr...

Am ajuns la Brăila în primele zile ale anului 2012, după o pauză de trei ani. Atunci ca şi acum ajunsesem în oraşul lui Mihail Sebastian, unde, atunci ca şi acum, nu există niciun muzeu....

Am citit zilele acestea o carte în întregime consacrată teatrului independent. Se cheamă „Surplus de oameni sau surplus de idei”, are şi un subtitlu lămuritor- „Pionierii mişcării independente în teatrul românesc post 1989” şi a apărut în excelente c...

Din notiţa biografică inserată în caietul de sală al montării cu Idiotul, după romanul lui F.M. Dostoievski, de la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, aflăm că regizoarea lui şi co-autoarea dramatizării (împreună cu Ştefana Pop-Curşeu), daneza Anna Sti...

Creativitatea regizorilor despre care am vorbit în părţile anterioare ale acestei sinteze, deopotrivă subiectivă şi fatalmente parţială ( a dispărut demult şi în România criticul care vede tot), s-a manifestat îndeosebi în instituţii de spectacole în...

După părerea mea şi, cu siguranţă nu doar a mea, liderii generaţiei 2000 din regia românească sunt Radu Afrim şi Radu Alexandru Nica. Ambii, absolvenţi ai Secţiei de specialitate de la ceea azi se numeşte Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Uni...

Oricât de cinică ar putea să pară observaţia mea, am tot mai multe motive să cred că moartea lui Sergiu Nicolaescu s-a dovedit a fi fost un eveniment extrem de convenabil pentru mulţi şi a avut beneficiari multipli....

Două personalităţi regizorale ce au absolvit în anii '90 secţia de profil a ATF (cred că aşa se numea pe atunci UNATC) au marcat la rându-le viaţa teatrală a ţării în anul tocmai încheiat. E vorba despre Vlad Massaci şi despre Claudiu Goga. În şcoală...

De când directorii instituţiilor de cultură se cheamă manageri, iar actvitatea şi performanţele lor sunt cuantificate de raportările la aşa-numitul plan de management, prin teatre bântuie din ce în ce mai viforos obsesia cantităţii....

Regizorul despre ale cărui creaţii scenice aş dori să scriu astăzi şi care a marcat prin ele anul teatral 2012 nu e unul din cale afară de comod. Tocmai de aceea nu se numără printre favoriţii criticii de specialitate....

Aşa după cum spuneam în partea anterioară a acestei sinteze, anul teatral 2012 a fost substanţial marcat de prezenţa marilor regizori din generaţia 80. De la Victor Ioan Frunză la Tompa Gábor (acesta cu o prezenţă ceva mai discretă, cea mai semnifica...

Cei ce au curiozitatea de a răsfoi colecţia revistei Teatrul din anii 80 ai secolului trecut vor descoperi că una dintre rubricile ei permanente se chema Tineri regizori la rampă.

Nu m-am grăbit să scriu despre moartea lui Sergiu Nicolaescu sau despre ceea ce înseamnă ori au însemnat pentru mine filmele lui. În realitate, nu au însemnat prea mult.

În pofida unor opinii potrivit cărora arta teatrului ar fi intrat într-o etapă post-regizorală, o privire, oricât de superficială asupra a ceea ce s-a întâmplat în instituţiile de spectacol româneşti în anul 2012, demonstrează că însemnele personalit...

Înainte ca Noul An să se învechească prea tare, încerc o privire asupra a ceea ce ne-a oferit mai bun şi mai important, în domeniul teatrului, cel de care tocmai ne-am despărţit.

Vrând în aceste zile de sfârşit de an să-mi pun un pic de ordine în lucruri şi cărţi (că în viaţă nu mai pot!), am încercat să dau de vechile almanahuri pe care le scoteau până în 1989 revistele Teatrul şiTribuna.

Invitat pentru prima oară în impresionanta lui carieră la Teatrul Naţional din Bucureşti, dar într-o coproducţie cu Teatrul Municipal Ariel din Râmnicu Vâlcea, Silviu Purcărete a decis să monteze ”Conu Leonida faţă cu reacţiunea”....

În 21 decembrie 2012, dată la, conform previziunilor, era aşteptat Sfârşitul Lumii, am fost la Iaşi. Nici că se putea alegere mai bună. Graţie Municipalităţii oraşul era perfect pregătit să facă faţă oricărui cataclism. Admirabil apărat, încât nici d...

Mi se întâmplă tot mai adesea în vremea din urmă să mă supăr pe mai tinerii mei colegi, critici de teatru. Şi aceasta nu fiindcă m-aş teme de concurenţă ori că aş resimţi în vreun fel pericolul că s-ar putea ca ei să îmi ia locul. La fel de des mi se...

Convins că arta teatrului este “un braţ al politicului”, Romulus Guga făcea, în caietul -program al spectacolului cu piesa Evul Mediu întâmplător, care a avut premiera la data de 29 februarie 1980, pe scena Teatrului Mic din Bucureşti, o mărturisire ...

Nu mă îndoiesc că absolventului de Filologie, Radu Afrim, nu îi sunt nicidecum necunoscute disputele comentatorilor literari din jurul Năpastei. Cum nici una dintre piesele lui Caragiale nu a avut parte, la momentul premierei absolute, de primiri pre...

Cum Teatrul Nottara intenţionează ca, în viitorul apropiat, să organizeze un festival de teatru, conducerea instituţiei a dorit să afle opinia unor directori de astfel de manifestări de cultură teatrală, ale unor programatori, cum se numesc ei în lim...

Prezent la dezbaterea finală înscrisă în programul Zilelor Teatrului Nottara, dezbatere ce şi-a propus să fie o discuţie sinceră între critici şi trupă, sociologul Alin Teodorescu mi-a amintit de vremea îndepărtatei mele studenţii şi de cursurile de ...

În urmă cu doi ani, mai exact în 2010, apărea la editura bucureşteană Humanitas, în excelenta traducere a lui Emanoil Marcu, un volum al cărui titlu putea să însemne, în funcţie de receptor, un motiv de optimism sau de disperare- Nu speraţi că veţi s...

Literaturii dramatice româneşti scrisă în vremea din urmă îi lipsesc în principal două lucruri: autenticitatea şi teatralitatea. Textele scrise, premiate, lăudate, promovate, însă foarte puţin jucate, adoptă problematici pretins la modă, cu personaje...

Nu încape nici un fel de îndoială că există viaţă şi după FNT, la fel cum există şi după Premiile UNITER. Tot la fel cum viaţa merge mai departe şi după Paşti, şi după Crăciun....