Articole scrise de Petre Barbu

Când vom scăpa de adunătura asta de ticăloşi condusă de Liviu Dragnea? Când? Pentru că zilele se duc, una după alta, infectate cu tot felul de scandaluri specifice mahalalei. Şi lumea românească se scufundă adânc, în mocirlă....

Săptămâna trecută, i-am scris lui Moş Crăciun. L-am rugat să-mi aducă nişte amintiri. I-am explicat că încerc de ceva timp să-mi amintesc, dar nu sunt în stare să-mi amintesc.

De ce suntem pe ultimele locuri în clasamentele Uniunii Europene? De ce? Cum putem să ieşim din „zona retrogradării“ şi să ducem România undeva pe la jumătatea topurilor?...

O locuinţă modestă. Autorul vorbeşte la mobil, mişcându-se dintr-o cameră în alta. Închide şi deschide uşile, nu e în stare să-şi găsească un loc în casă....

Cine m-a minţit? România? Istoria? Românii m-au minţit? Comuniştii? Ruşii? Nu mi-e clar, nu pot să-l identific pe mincinos, dar mă simt minţit, înşelat şi fraierit....

Vreau să fiu inovator! Nu, inovativ, ci inovator! Să declar că sunt inovator. Nu ştiu ce înseamnă, dar sună bine. Să postez pe Facebook că, într-adevăr, sunt un tip inovator....

E trecut de zece noaptea. Sorin înfulecă. Tu mai tragi un gât de Pepsi, poate îţi trece greaţa de la shaorma asta greţoasă. Cine a fost cu ideea să vă opriţi la shaormerie?...

Iohannis, Dăncilă, Toader, Andruşcă, chiar şi Liviu Dragnea... Nu cumva toţi ăştia, şi nu numai ei, sunt produse ale Inteligenţei Artificiale? Poporul român îi recunoaşte drept oameni, în carne şi oase... Dar dacă nu sunt?...

Hotărât lucru, se duce anul şi Centenarul nu i-a unit pe români. Păcat, mare păcat! Dar să privim partea „plină a paharului“: Centenarul ca instrument de marketing. Da, aici afacerea a reuşit!...

Ce şanse sunt să te calce o maşină pe trecere de pietoni, în Bucureşti, când traversezi regulamentar, ziua, pe lumină, cu semaforul verde? Sunt mari şanse, poţi să câştigi şi la pariuri!...

De unde ţi-ai cumpărat creionul ăsta galben? Este un creion negru, HB, cu radieră, dar e vopsit în galben. Are o secţiune triunghiulară. Adică, dacă îl secţionezi transversal cu un plan va rezulta un triunghi cu vârfurile rotunjite....

Du-te şi tu la un festival! Sunt multe, ai de unde alege: festivalul castanelor, scrumbiei, vinului, animalelor de companie, plouă cu festivaluri!...

Dacă n-ar fi căzut regimul comunism, în decembrie ’89, acum ai fi ajuns secretar de partid cu propaganda pe sector sau, cu ceva pile, membru al Comitetului Central. Şi te-ai fi rugat la moaştele lui Ceauşescu. Dar ai avut noroc, te-ai orientat rapid....

Mi-aş dori să apuc să trăiesc vremea în care să recunosc că, în sfârşit!, românii sunt conduşi de un lider. Nu mă hazardez să fac teoria liderului, sunt destui specialişti în Resurse Umane care se pricep la lideri....

Dacă tot n-aveam ce face, pentru că nu prea mai este de muncă în România, trebuie să ne umplem timpul, adică viaţa, cu lucrurile importante ale societăţii noastre....

Te uiţi pe bilet. Pentru că n-ai la ce să te gândeşti. „Boarding Time: 2015“. Adică, îmbarcarea la tren începe la opt şi-un sfert. Nu e tren, este avionul tău. Trezeşte-te!...

Ai învăţat la şcoală că trebuie să iubeşti România şi poporul român. Şi familia ta te-a educat în sensul acestei iubiri. Apoi, pe măsură ce-ai crescut, ai învăţat să fii patriot, adică să ţii cu ţara....

Mi-e frică. A pus stăpânire pe mintea mea şi s-a întins în tot corpul. E ca un şarpe care mă strânge încet, simt că mă sufoc, de aceea îţi mărturisesc frica, pentru că tu ai fost curajos....

Te-ai gândit la oamenii pe care-i cunoşti. Nu i-ai numărat. Te-ai gândit şi la cei morţi. Te-ai gândit fără să încerci să faci vreun bilanţ, un raport sau un jurnal....

Am citit recent o carte* în care am descoperit următoarea definiţie a „totalitarismului“ formulată şi adoptată cu entuziasm de Benito Mussolini: „Totul în cadrul statului, nimic în afara statului, nimic împotriva statului“....

V-aţi instalat pe locurile înscrise pe bilete. Faţă în faţă. Tragi un gât de apă din sticla de plastic şi te uiţi la ceasul de pe peron. Mai sunt cinci minute....

Dezbaterile care frământă spaţiul public românesc mi-au amintit de personajul M*ie, patronul unei televiziuni de provincie, din romanul meu „Blazare“, apărut în 2005 la Editura Polirom. Îndrăznesc să public un fragment din acest roman. Cu tristeţe, c...

Mi-ar fi plăcut să am şi eu un tată care să mă bage pe undeva: într-un departament, într-un minister, într-un birou, într-o cancelarie, ţara noastră e plină de cancelarii....

Petru, Petre, Petrişor, Petrică, Petrache, Pedro, Petrule, Petricică, Pierre... (Numele ăsta din urmă m-a indispus cel mai tare, dar l-am suportat cu stoicism.) Aşa mi-am purtat numele în viaţă....

Mă gândesc să-ţi tai internetul. Mă gândesc să-l tai şi când sunt furios şi când sunt resemnat. Am să apăs butonul modemului şi gata! Gata cu internetul!...

Cel mai bine este să fii şef în România. Şef pe undeva: birou, colectiv, echipă, departament. Să fii şef măcar peste unul sau doi oameni, ca să nu fii şef peste nimic....

Să se facă la televiziunile noastre un show care să se numească „Răul cel mare“. E un titlu de lucru, poate fi adaptat comercial. Poate să-l producă chiar şi TVR, are bani de la PSD, va face un rating mai mare decât „Cerbul de Aur“....

Care a fost ultima idee care ţi-a trecut prin minte? Ideea. Nu neapărat cea care ţi-a schimbat viaţa sau a schimbat vieţile celor din apropierea ta. Ideea care te-a convins că trăieşti. Îţi aminteşti?...

Halatul e ud, slipul la fel, trebuie să te ştergi cu răbdare, dar n-ai răbdare. Eşti singur în vestiar. Trebuie să profiţi şi să te schimbi până vine cineva....

Trebuie să ai parte de-o creştere! De aceea munceşti, de aceea te zbaţi, ca să raportezi cel puţin o creştere. Dacă nu ai creştere eşti un ratat! Nu vezi că toţi oamenii pentru asta trăiesc? Să crească!...

Istoricii noştri, cărora le-a mai rămas un pic de curaj, trebuie să stabilească, scotocind prin arhive, cine erau secretarii cu probleme de propagandă ai Partidului Comunist Român, când Nicolae Ceauşescu a fost împuşcat la Târgovişte....

E un mitocan cu apucături de derbedeu, dar e român de-al nostru. De ce să-l punem la zid? De ce să-l împroşcăm cu noroi? Să-l apărăm împotriva detractorilor şi moralizatorilor de serviciu!...

Ai observat, probabil, că, la căpătâiul unui răposat din zilele noastre, mai mult sau mai puţin celebru, fiecare frază a celui care vorbeşte începe cu „Eu“....