Cum a reuşit să supravieţuiască o şcoală din nordul Mehedinţiului, cu ajutor de la doi pensionari suedezi
0Luni a sunat clopoţelul şi la Cireşu. De aproape 22 de ani şcoala din Cireşu, o micuţă localitate din zona de munte a judeţului Mehedinţi, este susţinută de o familie de suedezi. Gunnar şi Irene Fager sunt foşti profesori, actualmente pensionari, care după o vizită în România au hotărât să ajute această şcoală.
De aproape 22 de ani, Gunnar şi Irene Fager, din Suedia, o familie modestă de pensionari, foşti profesori, dintr-un sat din regiunea Varmland, fac eforturi uriaşe în mica comunitate în care îşi duc zilele pentru a strânge banii necesari finanţării şcolii din Cireşu. Cu timpul au reuşit să mobilizeze întreaga comunitate, astfel că acum când se organizează vreo petrecere nu se mai aduc cadouri pentru sărbătoriţi, ci într-o cutie specială se strâng banii pentru elevii români. Numai în felul acesta, Gunnar şi Irene Fager au reuşit în ultimii ani să modernizeze şcoala şi internatul de la Cireşu, iar peste 1000 de copii să termine clasele elementare.
Fără ajutorul acestor străini, o mare parte din aceşti elevi ar fi abandonat şcoala. „Fetiţa mea ar trebui să vină de la o distanţă de 12 kilometri, chiar mai mult, aşa că dacă nu ar fi internatul nu ar putea să urmeze cursurile şcolare. Aici copiii au condiţii excelente şi profesorii sunt foarte buni. Noroc cu aceşti suedezi care sponsorizează întreţinerea acestui internat”, spune Ion Golea, din Schitul de Sus (comuna Izvorul Bîrzii), tatăl unei fetiţe de 12 ani.
50 de copii învaţă aici
La ora actuală, la şcoala de la Cireşu învaţă 50 de elevi, din care aproximativ 30 sunt cazaţi în internat. Aici vin copii din cinci comune învecinate, Iloviţa, Izvorul Bîrzii, Godeanu, Balta şi Podeni. Majoritatea acestor copii provin din familii sărmane, care nu îşi permit să plătească internatul. Aici primesc trei mese pe zi şi sunt cazaţi în condiţii bune. Familiile lor nu plătesc niciun ban, pentru că suedezii achită lunar pentru fiecare elev o bursă de 25 de euro. „Din partea suedezilor, fiecare elev de-al nostru primeşte câte 25 de euro pe lună, care sunt viraţi în contul cantinei. Hrana este foarte bună, încălzirea este cu centrală, au apă caldă, apă curentă, ceea ce majoritatea dintre ei nu au acasă”, spune profesorul de matematică.
Ajutorul acordat de suedezi este extrem de important, mai ales pentru o primărie săracă aşa cum este cea din Cireşu. Fără ajutorul suedez, cel mai probabil şcoala de la Cireşu s-ar fi desfiinţat, aşa cum a fost soarta altor sute de unităţi şcolare din România, care au închise din cauza numărului redus de elevi. „De 22 de ani aceşti oameni cu suflet din Suedia ajută şcoala din Cireşu. Când au venit pentru prima oară aici au găsit internatul într-o stare avansată de degradare şi au spus că nu este posibil ca într-o ţară europeană elevii să aibă astfel de condiţii. Atunci au luat hotărârea ca să sprijine internatul cu mâncare, întreţinere. An de an ne-au sprijinit cu tot ce-au putut”, spune primarul Doru Ţîrlui.
Au început cu un frigider
În urmă cu 22 ani, când a început această poveste frumoasă pentru şcoala de la Cireşu, Gunnar şi Irene Fager vizitau pentru prima dată România. „Totul a pornit dintr-o dorinţă a lor. Au dorit pur şi simplu să ajute o şcoală din România. La vremea aceea eu eram translator la primele convoaie de ajutoare care veneau din Vest şi un voluntar suedez m-a întrebat dacă n-aş dori să intru în legătură cu cineva care a lucrat în învăţământ. Am spus «Da» şi în trei luni ei au venit aici. A doua zi dimineaţa, după ce au văzut internatul de la Cireşu mi-au spus: «Nu putem pleca şi să-i lăsăm pe copii aceştia în continuare în neputinţa de a se dezvolta normal în comparaţie cu copiii de la noi»”, povesteşte Ortansa Vişoianu, fost profesor de limba engleză, actualmente pensionar din Drobeta Turnu Severin.
Impresionaţi de ceea ce au văzut la Cireşu, Gunnar şi Irene Fager au oferit din buzunarul lor banii pentru achiziţionarea unui frigider. A fost doar începutul. În 1992 a fost realizată aducţiunea cu apă pentru şcoala de la Cireşu, investiţie care s-a ridicat la circa 50.000 de dolari, apoi a fost instalată o centrală termică modernă în valoare de 13.000 de euro, cantina a fost dotată cu tot ceea ce este necesar, camerele internatului au fost dotate cu mobilier şi multe alte lucruri de strictă necesitate. La toate acestea se adaugă sumele neceare cu şcolarizarea.