FOTO VIDEO Ce poţi vedea în judeţul Tulcea în afară de Delta Dunării: cetăţi, mănăstiri şi cei mai vechi munţi

Cetatea Enisala atrage în fiecare week-end sute de turişti pasionaţi de istorie, iar celebrele mănăstiri din judeţ sunt o altă destinaţie ideală pentru finalul de săptămână. Cei pasionaţi de munte sunt invitaţi în Parcul Naţional Munţii Măcinului, acolo unde pot încerca şi varianta turismului ecvestru, propusă de Administraţia Parcului Naţional. În municipiu, muzeele tulcene te atrag în fiecare zi cu expoziţii inedite, temporare sau permanente.

La peste 30 de grade Celsius, finalul te săptămână te va duce într-un loc răcoros, ferit de soarele puternic şi aglomeraţia din oraş. Una dintre cele mai plăcute modalităţi de petrecere a timpului liber în Tulcea sunt mănăstirile Celic Dere, Cocoşu şi Saon. Situate în inima naturii (ultima dintre cele trei fiind foarte aproape de baltă), cele trei mănăstiri îşi aşteaptă zi de zi vizitatorii.

Triughiul mănăstirilor

Oamenii locului te vor plimba cu poveştile lor în trecutul celor trei mănăstiri, pe „dealul cocoşului“, acolo unde, spune legenda, un cocoş s-ar fi arătat în vis călugărilor care înnoptau în zonă şi le-ar fi spus că exact în locul acela trebuie să ridice un lăcaş de cult.

La Cocoşu vei găsi multe camere în chiliile mănăstirii. Aproximativ o sută de persoane au putea fi cazare în mănăstirea din pădurea de tei.

La Saon  şi Celic sunt mai puţine locuri de cazare (câteva zeci). La Saon, spre exemplu, ai putea avea o surpriză extrem de plăcută: măicuţele primesc grupurile de turişti cu mese ecologice, gătite pe loc din ceea ce au în gospodărie. Cunoscute pentru hărnicia lor, măcuiţele de la Saon au şi unelte de pescuit pentru balta din imediata apropiere. Sumele sunt foarte mici, întrucât nu vei achita decât produsele, nu şi munca măicuţelor.

Şi dacă ai ajuns în zonă nu se poate să nu vizitezi şi mănăstirea Celic, acolo unde vei putea vedea două icoane cu poveşti extrem de interesante. Este vorba despre Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, care a scăpat aproape intactă din două incendii şi Icoana Mântuitorului „care se curăţă singură“ (icoană înnegrită care a început să se cureţe şi în care ochii Mântuitorului au început să se deschidă).

Urmează drumul Golgotei, reprodus la Cerbu

Situată între Ciucurova şi Topolog, într-un cadru natural de excepţie,  mănăstirea este înconjurată de păduri şi culmi de deal cu o vegetaţie specifică Dobrogei.  

Pictura exterioară, realizată pe o nişă a faţadei vestice, o reprezintă pe Maica Domnului înălţând rugi spre cer. Scenele religioase reprezentate pe catapeteasma bisericii sunt impresionante.

„Pe dealul din faţă este înfăţişat, în miniatură, drumul Golgotei. Cele 9 opriri ale lui Isus purtând crucea în spate sunt simbolizate prin 9 troiţe unde credincioşii aprind lumânări. Urcând pe drumul ce şerpuieşte printre cele 9 construcţii, ajungi la capela din vârful dealului. De aici se deschide o panoramă a mănăstirii şi a împrejurimilor“, spun reprezentanţii Consiliului Judeţean.

Pe trasele din Munţii Măcinului
 
O altă variantă ideală pentru week-end este Parcul Naţional Munţii Măcinului, acolo unde cei de la Administraţia parcului ţi-au pregătit mai multe trase pe care le poţi parcurge (pe fiecare) în numai câteva ore.

Una dintre ofertele aduse de Administraţia Parcului Naţional Munţii Măcinului (APNMM) este turismul ecvestru: au patru cai şi echipamentul de care au nevoie cei îndrăgostiţi de acest sport. Preţul este de 20 de lei pe oră, spun cei de la APNM, iar turiştii sunt însoţiţi de un ghid specializat.

Echipamentul de protecţie este inclus în tariful pentru turism ecvestru (este vorba despre chapsuri, căşti, mănuşi).

„Alături de peisajul unic, de care nu vor fi dezamăgiţi, turiştii au ocazia să observe pe lungimea traseului specii precum: Clopoţelul dobrogean (Campanula romanica), Garofiţa pitică (Dianthus nardiformis), Dediţei (Pulsatilla balcana); fluturi endemici Polia cherrug, Chersotis laeta macini si Chersotis fibriola niculescui; reptile: Ţestoasă dobrogeană (Testudo graeca ibera), Guşterul dobrogean (Lacerta trilineata), Şopârla de frunzar (Ablepharus kitaibelli), Şopârla de stepă (Podarcis taurica), păsări protejate la nivel internaţional – Şorecarul mare (Buteo ruffinus), Pietrarul (Oenanthe isabelina); mamifere: Cerbul carpatin (Cervus elaphus), Jderul de piatră (Martes foina), Jderul de copac (Martes martes), Şacalul auriu (Canis aureus)“, spune Viorel Roşca, din cadrul Administraţiei Parcului Naţional.

Este un drum de 13 kilometri ce străbate piscurile de pe latura sudică a parcului, presărată cu poieni de stepă cu stâncării.

Se pleacă de la padocul parcului, situat la patru kilometri de localitatea Cerna, şi continuă pe Valea Arsu – Vf. Şaua Mare, Vf. Arheuziu – Vf. Archizel – Vf. Lifnte – Vf. Pietrele Albe – Vf. Mangina – Valea Puturoasa – Padoc PNMM.

„Pe acest traseu, turistul călare, plecând de la padocul PNMM, care este într-o păşune împădurită, urmează un drum de pământ ce trece printre culturi agricole şi vii, după care intră în perimetrul parcului unde întâlneşte, pe măsură ce urcă spre vârful Arsu, habitate de silvostepă - rarişti de stejar pufos, mojdrean, păr argintiu şi cărpiniţă, pajişti de stepă şi asociaţii saxicole pe piscuri. Coborârea se face printre podgoriile de viţă nobilă care acoperă bazinul văi Puturoasa“, mai spune Viorel Roşca.

La Cetatea Enisala

Singura cetate genoveză din judeţ atrage în weekend zeci de turişti. Traseul este simplu: ieşi din Tulcea pe drumul spre Agighiol. Înaintezi spre Sabangia, apoi spre Sarichioi, iar la ieşirea din Sarichioi faci sânga pe drumul spre Enisala. Urci cu maşina până în parcarea special amenajată la poalele dealului pe care este Cetatea.
Cetatea a fost construită din piatră de calcar cioplită în a doua jumătate a secolului XIV de către negustorii genovezi, iar după trecerea Dobrogei în stăpânire otomată a devenit sediu pentru garznizoana militară turcească. Numele cetăţii s-a păstrat din perioada cuceririi, de la turcescul Yeni Sale (Sat Nou).

Este singura cetate medievală care a rămas în picioare în această porţiune de ţară, mai sunt doar câteva prin Moldova. „Ineditul acestei cetăţi este rolul ei militar (de aici urmăreau genovezii navele de comerţ în perioada în care controlau traficul pe apă) combinat cu peisajul inedit. Este o împletire fericită între interesul ştiinţific şi atracţia turistică. Este un «cuib de vulturi» care domină împrejurimile, natura extraordinară“, spune Florin Topoleanu, director al  Institutului de Cercetări Eco Muzeale.

Turul cetăţii nu poate dura mai mult de câteva zeci de minute. Dar cei care ajung aici nu se pot dezlipi de imaginea de vis a lacului Razelm şi a canalelor care îl leagă de lacul Babadag. Dacă alegi să mergi la Enisala în această perioadă, feeria de culori care se îmbină la poalele dealului te va face să îţi doreşti să rămâi ore întregi aici.  


Mai citiţi şi:

FOTO Europolis, povestea relaţiilor între comunităţile etnice din cel mai estic oraş al României, la început de secol XX

FOTO Ce trebuie să vezi dacă ajungi la Sulina