Povestea poetului de la Medicină
0Şerban Oprea este student în anul II la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş" din Timişoara. Spune că vrea să-şi ajute semenii într-un mod palpabil, nu doar conceptual. Dar Şerban e în acelaşi timp „non-poet" - pentru că nu se consideră vrednic de titulatura de poet, ori de artist. Miile de oameni care îl citesc dovedesc, însă, altceva.
Şerban a început să scrie poezie acum 5 ani. Spune că a simţit nevoia să exprime acel ceva care îl făcea deosebit de tot ce vedea în jur. Şi a descoperit că acest lucru îi face plăcere. La 16 ani a scris chiar şi o piesă de teatru, „Lumea...Vise, Culori, Viaţă", pe care a pus-o în scenă la Teatrul German de Stat şi în cadrul unui festival de teatru din Croaţia, alături de colegii săi de la Liceul teoretic „Nikolas Lenau".
Poeziile le împărtăşea cu prietenii şi unul dintre ei i-a propus ideea creării unui blog. Şerban a fost reticent: „Internetul strică atmosfera, cadrul unui poem. Nu îl poţi savura la intensitate maximă". Într-un final, însă, a luat fiinţă metafizicx.blogspot.com. Fenomenul a luat amploare într-un mod neaşteptat, iar asta fără vreun efort pentru promovare. „Singurul lucru pe care îl făceam era să trimit link-uri către poeziile mele celor din lista de messenger", a explicat Şerban. Chiar şi aşa, cititorii lui s-au înmulţit exponenţial, iar anul trecut blogul „metafizicx" a intrat în Top 5 al blogurilor de literatură din România. A avut peste 25.000 de vizitatori şi peste 120.000 de vizualizări într-un an. Feedback-ul pe care îl primeşte în comentarii e dovada că poezia non-poetului Şerban stârneşte, cel puţin, interesul publicului.
„Poeme la minut"
În cadrul ediţiei de anul acesta al festivalului Plai, Şerban Oprea a susţinut un workshop de poezie, intitulat „Poeme la minut". Iniţiativa pentru acest proiect i-a aparţinut chiar lui, după ce a participat la acelaşi tip de acţiune în alte oraşe: „ În Timişoara, arta - mai cu seamă poezia - nu există. Am vrut să fac ceva în privinţa asta. Şi cred că rezultatul a fost unul pozitiv", a mai spus Şerban.
O carieră în poezie iese din discuţie pentru viitorul medic. „ Nu vreau să public pentru că oamenii nu cumpară cărţi, ca şi principiu; apoi, mai puţini sunt cei care cumpără cărţi bune şi chiar mai puţini care cumpără cărţi de poezie. Marii artişti au fost cei care n-au depins de artă pentru a trăi. Astfel, creaţiile lor au fost expresii libere, rezultante ale plăcerii şi dragostei pentru artă. Refuz să trăiesc ca poet, pentru că refuz să mă prostituez artistic, refuz să scriu cărţi de duzină sau la comandă, constrâns de nevoia de bani", a spus medicinistul. Poeziile lui Şerban sunt ale lui, fără dar şi poate, iar faptul că le împărtăşeşte cu cei care le caută nu poate fi altceva decât altruismul artistului integru - egoist prin definiţie.
Redăm, mai jos, una dintre poeziile lui Şerban Oprea.
ruleta rusească
hai să jucăm ruleta rusească , îmi ziceai.
închide ochii,
închide-ţi inimile şi trage în mine!
vreau să mă ucizi într-un stil de zile mari,
îmi sopteai cu pistolul pe buze
să-şi întoarca toţi capetele
când tu vei fi apăsat pe trăgaci.
m-aş izbi de toţi oamenii din lume
din inimi în inimi aşezate invers
până s-ajung cândva la tine înăuntru, inevitabil
să-ţi fur una din cele multe inimi ruseşti
pe care tu le ţii închise,
să mă furişez pe uşa din spate
tiptil tiptil
fără să-ţi spun nici măcar ceva sau pe cineva