Povestea maghiarului împuşcat în timpul Revoluţiei din România. Va fi sursa unei expoziţii inedite în ţara vecină

În Ungaria, în oraşul Szentes, se pregăteşte o expoziţie dedicată marcării celor 30 de ani care au trecut de la Revoluţia din România.

În toamna aceasta, în Muzeul „Koszta József” din oraşul Szentes (judeţul Csongrád) se va deschide o expoziţie dedicată celei de-a 30-a aniversări a Revoluţiei de la Timişoara. 

Expoziţia va avea la bază povestea maghiarilor care au ajutat România în decembrie 1989. Mai exact a unei misiuni care la vremea respectivă a fost unică în ţară. 

În 17 decembrie, oamenii din zona de frontieră au urmărit desfăşurarea evenimentelor cu mare atenţie.

În 22 decembrie, în oraşul Hódmezővásárhely a avut loc o colectă intitulată „Pentru România, pentru Transilvania”, iar donaţiile au plecat în aceeaşi seară către Timişoara, prin intermediul unui convoi de ajutoare care trebuia să treacă prin Arad. 

Unul din camioane a fost condusă de Sándor Tóth. Avea 44 de ani şi era tată a doi copii.

Tóth a preluat conducerea autocamionului din întămplare. Şoferul desemnat iniţal nu avea paşaport valabil, iar Tóth Sándor, taximetrist de meserie, s-a oferit voluntar să plece cu convoiul.

Maghiarii au trecut uşor frontiera de la Nădlac, dar înainte de Arad au fost opriţi de un grup de revoluţionari, care le-au spus să ocolească oraşul, pentru că acolo se dau lupte grele. 

Convoiul şi-a continuat însă drumul pentru că, înainte de a pleca spre Timişoara, trebuia să lăsa ajutoare spitalului din Arad. Acolo a ajuns însă numai un camion. 

În 23 decembrie, noaptea la ora două, Sándor Tóth a fost împuşcat la piciorul podului de pe Mureş. 

Camionul său fost ţinta a trei gloanţe trase probabil dintr-o mitralieră. 
 

„Am găsit autocamionul lui Tóth Sándor staţionând în ordine pe rampa podului, cu frâna de mână trasă. Motorul nu era înecat, ci oprit, deci sunt sigur, că victima nu a fost împuşcată în mers. Mi s-a părut, că parcă s-a tras din faţă o rafală din poziţia şold, căci autocamionul a fost lovit de trei gloanţe: un glonţ a lovit jos braţul de ghidaj, un altul undeva în zona măştii de radiator, iar al treilea proiectil a trecut prin parbriz, constituind lovitura mortală pentru Sándor, care şi-a pierdut tot sângele acolo, în maşină”, a povestit Lajos Ágoston, unul dintre cei care l-au găsit pe şofer mort. 

Trupul neînsufleţit al şoferului din Ungaria a fost transportat acasă la 27 decembrie, funeraliile sale având loc la 3 ianuarie 1990, când sute de persoane l-au condus pe ultimul drum.

Nu s-a aflat niciodată cine l-a ucis pe Sándor Tóth.

Muzeul „Koszta József” va prezenta poveştile celor care au în decembrie 1989 au plecat în România cu alimente, cu transporturi de sânge şi alte ajutoare.